CASE OF CUMHURİYET HALK PARTİSİ v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de IER (

www.ie

r

.

ro

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Notă de informare privind jurisprudența Curții n

r

.

1

95

Aprilie 2016

Cumhuriyet Halk Partisi împotriva Turciei

- 19920/13

Hotărârea din 26.4.2016 [Secția a II-a]

Articolul 11

Art. 11 § 1

Libertatea de asociere

Poprirea imprevizibilă și deci ilegală a activelor unui partid politic:

încălcare

În fapt

– Reclamantul reprezintă principalul partid de opoziție turc, Cumhuriyet Halk

Partisi (Partidul Republican al Poporului). În urma unui control al conturilor finale ale

partidului reclamant pentru exercițiile financiare 2007, 2008 și 2009, Curtea

Constituțională a declarat că anumite cheltuieli nu erau conforme cu legea partidelor

politice și a dispus poprirea activelor acestuia la nivelul sumelor corespunzătoare

cheltuielilor considerate ilegale [peste un milion de euro (EUR)].

În cererea sa în fața Curții europene, partidul reclamant, invocând art. 11 din

Convenție, susținea între altele că hotărârile Curții Constituționale încălcaseră dreptul

său la libertatea de asociere.

În drept – Art. 11: Curtea recunoaște necesitatea de a monitoriza activitățile financiare

ale partidelor politice pentru a răspunde obiectivelor obligației de responsabilitate și de

transparență, ceea ce permite ca încrederea opiniei publice în procesul politic să fie

asigurată. Controlul finanțelor partidelor politice nu ridică deci probleme în sine în

temeiul art. 11. În plus, statele membre ale Consiliului Europei nu urmează o practică

uniformă în materie de control al conturilor partidelor politice.

T

o

tuși, deși amplă, marja

de apreciere de care se bucură din acest punct de vedere nu este nelimitată. Atunci

când controlul finanțelor unui partid politic are ca efect îngreunarea activităților

acestuia, controlul poate fi calificat drept o ingerință în exercitarea dreptului la

libertatea de asociere. În speță, sancțiunile în cauză au avut un impact considerabil

asupra activităților partidului reclamant, impact care nu poate fi calculat în totalitate

întrucât Curtea a declarat inadmisibil capătul de plângere privind exercițiul 2007. Cu

toate acestea, sancțiunile aferente conturilor exercițiilor 2008 și 2009 reprezintă

singură o sumă care nu poate fi considerată neglijabilă, deoarece acestea au obligat

partidul reclamant să restrângă o mare parte din activitățile sale politice, în special la

nivelul secțiilor sale locale. Prin urmare, sancțiunile în cauză au adus atingere

activităților politice ale partidului reclamant și prin urmare dreptului său la libertatea de

asociere garantat de art. 11 din Convenție.

Pentru a evita ca mecanismele de control al conturilor să fie utilizate în mod abuziv în

scopuri politice, se cere un grad ridicat de „previzibilitate” pentru legile care

reglementează controlul finanțelor partidelor politice.

a)

Imprevizibilitatea noțiunii de „cheltuieli ilegale”

– Cheltuielile în cauză ale partidului

reclamant au fost considerate ilegale de către Curtea Constituțională nefiind angajate în

scopul urmăririi „obiectivelor unui partid politic” și „în numele partidului ca și persoană

juridic

ă

”

,

a

șa cum prevedea legislația turcă. Înainte de a fi modificate în 2011,

dispozițiile în vigoare în

T

u

rcia nu dădeau nicio indicație în ceea ce privește modul în

care trebuia interpretată expresia „obiectivele unui partid politic” pentru scopurile

controlului efectuat de către Curtea Constituțională sau cu privire la activitățile care

depășeau perimetrul acestor obiective. În plus, înainte de adoptarea amendamentelo

r

,

niciun text nu definea natura și întinderea acestui control. Legislația națională relevantă

păcătuia deci în primul rând prin lipsa de precizie în această privință.

În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale care erau destinate, potrivit

Guvernului, să ofere indicații care lipseau din legislația scrisă, acestea au fost

prezentate după ce conturile în cauză au fost supuse spre examinarea Curții

Constituționale, și nu aveau deci valoare de precedent pentru prezenta cauză. Aceste

decizii prezentau de asemenea incoerențe în ceea ce privește criteriile de aplicat pentru

a aprecia cerințele de legalitate, ceea ce le întărea caracterul imprevizibil. În plus,

incertitudinea juridică a fost exacerbată de întârzierile în desfășurarea procedurii de

control, din cauza lipsei unor termene definite în legislație. Cunoscând importanța

mizelor financiare pentru partidul reclamant, Curtea Constituțională ar fi trebuit să dea

dovadă de o diligență deosebită pentru a finaliza controalele într-un termen rezonabil,

ceea ce ar fi permis partidului reclamant să-și corecteze practicile și să evite să fie

sancționat pentru același tip de cheltuieli în anii ulteriori.

b) Imprevizibilitate

a

sancțiunilor aplicabile

– Dreptul intern prevedea un mecanism de

avertizare pentru orice încălcare a legislației referitoare la activitățile partidelor politice.

Cu toate acestea, avertismentele care au fost făcute în speță nu au fost rezultatul unei

cereri a Procurorului general, așa cum cereau dispozițiile relevante. Adăugată absenței,

din deciziile Curții Constituționale, a unei referiri specifice la dispozițiile legale care

instaurau mecanismul menționat de avertizare, această lipsă a dat naștere unei

ambiguități cu privire la temeiul juridic real al acestor avertismente. În plus, nici

legislația relevantă, nici observațiile Guvernului, nici deciziile Curții Constituționale nu

permiteau a stabili în ce situație cheltuielile neconforme cu legislația erau sancționate

cu avertisment mai degrabă decât cu o ordonanță de poprire. Natura cheltuielilor care

au fost sancționate cu avertisement, care nu păreau sensibil diferite de alte cheltuieli

ilegale care cauzaseră emiterea unei ordonanțe de poprire, nu permiteau deloc

deducerea unor clarificări suplimentare. Prin urmare, partidul reclamant nu a putut să

prevadă dacă și când anumite cheltuieli ilegale vor fi sancționate cu avertisment sau

printr-o ordonanță de poprire.

În concluzie, Curtea recunoaște că, datorită gamei extinse de activități desfășurate de

către partidele politice în societățile contemporane, este dificilă stabilirea unor criterii

complete pentru a determina ce activități pot fi considerate conforme cu obiectivele

unui partid politic și pot avea într-adevăr legătură cu munca acestuia. Curtea subliniază

totuși că, având în vedere rolul important pe care îl dețin partidele politice politice în

societățile democratice, orice normă juridică susceptibilă să aducă atingere libertății

acestora de asociere, cum este controlul

cheltuielilor acestora, trebuie formulată astfel

încât să indice în mod adecvat modul în care această dispoziție va fi interpretată și

aplicat

ă.

Rezultă din considerațiile expuse mai sus că nu a fost îndeplinită condiția de

previzibilitate și că ingerința în cauză nu era deci prevăzută de lege.

Concluzie:

încălcare (unanimitate).

Art. 41: 1 085 800 EUR pentru prejudiciul material.

[A se vedea

Refah Partisi (Partidul prosperității) și alții împotriva Turciei

(MC),

41340/98, 13 februarie 2003,

Nota de informare

50

, și

Partidul Republican din Rusia

împotriva Rusiei

, 12976/07, 12 aprilie 2011,

Nota de informare 140

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă,

ꢀ

prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Note de informare privind jurisprudența (

Notes d'information sur la jurisprudence

)