CASE OF CUMHURİYET HALK PARTİSİ v. TURKEY - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 195

Aprilie 2016

Cumhuriyet Halk Partisi împotriva Turciei

- 19920/13

Hotărârea din 26.4.2016 [Secția a II-a]

Articolul 11

Art. 11 § 1

Libertatea de asociere

Poprirea imprevizibilă și deci ilegală a activelor unui partid politic:

încălcare

În fapt

– Reclamantul reprezintă principalul partid de opoziție turc, Cumhuriyet Halk Partisi (Partidul Republican al Poporului). În urma unui control al conturilor finale ale partidului reclamant pentru exercițiile financiare 2007, 2008 și 2009, Curtea Constituțională a declarat că anumite cheltuieli nu erau conforme cu legea partidelor politice și a dispus poprirea activelor acestuia la nivelul sumelor corespunzătoare cheltuielilor considerate ilegale [peste un milion de euro (EUR)].

În cererea sa în fața Curții europene, partidul reclamant, invocând art. 11 din Convenție, susținea între altele că hotărârile Curții Constituționale încălcaseră dreptul său la libertatea de asociere.

În drept – Art.

11: Curtea recunoaște necesitatea de a monitoriza activitățile financiare ale partidelor politice pentru a răspunde obiectivelor obligației de responsabilitate și de transparență, ceea ce permite ca încrederea opiniei publice în procesul politic să fie asigurată. Controlul finanțelor partidelor politice nu ridică deci probleme în sine în temeiul art. 11. În plus, statele membre ale Consiliului Europei nu urmează o practică uniformă în materie de control al conturilor partidelor politice. Totuși, deși amplă, marja de apreciere de care se bucură din acest punct de vedere nu este nelimitată. Atunci când controlul finanțelor unui partid politic are ca efect îngreunarea activităților acestuia, controlul poate fi calificat drept o ingerință în exercitarea dreptului la libertatea de asociere. În speță, sancțiunile în cauză au avut un impact considerabil asupra activităților partidului reclamant, impact care nu poate fi calculat în totalitate întrucât Curtea a declarat inadmisibil capătul de plângere privind exercițiul 2007. Cu toate acestea, sancțiunile aferente conturilor exercițiilor 2008 și 2009 reprezintă singură o sumă care nu poate fi considerată neglijabilă, deoarece acestea au obligat partidul reclamant să restrângă o mare parte din activitățile sale politice, în special la nivelul secțiilor sale locale. Prin urmare, sancțiunile în cauză au adus atingere activităților politice ale partidului reclamant și prin urmare dreptului său la libertatea de asociere garantat de art.

11 din Convenție.

Pentru a evita ca mecanismele de control al conturilor să fie utilizate în mod abuziv în scopuri politice, se cere un grad ridicat de „previzibilitate” pentru legile care reglementează controlul finanțelor partidelor politice.

a)

Imprevizibilitatea noțiunii de „cheltuieli ilegale”

– Cheltuielile în cauză ale partidului reclamant au fost considerate ilegale de către Curtea Constituțională nefiind angajate în scopul urmăririi „obiectivelor unui partid politic” și „în numele partidului ca și persoană juridică”, așa cum prevedea legislația turcă. Înainte de a fi modificate în 2011, dispozițiile în vigoare în Turcia nu dădeau nicio indicație în ceea ce privește modul în care trebuia interpretată expresia „obiectivele unui partid politic” pentru scopurile controlului efectuat de către Curtea Constituțională sau cu privire la activitățile care depășeau perimetrul acestor obiective. În plus, înainte de adoptarea amendamentelor, niciun text nu definea natura și întinderea acestui control. Legislația națională relevantă păcătuia deci în primul rând prin lipsa de precizie în această privință.

În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale care erau destinate, potrivit Guvernului, să ofere indicații care lipseau din legislația scrisă, acestea au fost prezentate după ce conturile în cauză au fost supuse spre examinarea Curții Constituționale, și nu aveau deci valoare de precedent pentru prezenta cauză. Aceste decizii prezentau de asemenea incoerențe în ceea ce privește criteriile de aplicat pentru a aprecia cerințele de legalitate, ceea ce le întărea caracterul imprevizibil. În plus, incertitudinea juridică a fost exacerbată de întârzierile în desfășurarea procedurii de control, din cauza lipsei unor termene definite în legislație. Cunoscând importanța mizelor financiare pentru partidul reclamant, Curtea Constituțională ar fi trebuit să dea dovadă de o diligență deosebită pentru a finaliza controalele într-un termen rezonabil, ceea ce ar fi permis partidului reclamant să-și corecteze practicile și să evite să fie sancționat pentru același tip de cheltuieli în anii ulteriori.

b)

Imprevizibilitatea

sancțiunilor aplicabile

– Dreptul intern prevedea un mecanism de avertizare pentru orice încălcare a legislației referitoare la activitățile partidelor politice. Cu toate acestea, avertismentele care au fost făcute în speță nu au fost rezultatul unei cereri a Procurorului general, așa cum cereau dispozițiile relevante. Adăugată absenței, din deciziile Curții Constituționale, a unei referiri specifice la dispozițiile legale care instaurau mecanismul menționat de avertizare, această lipsă a dat naștere unei ambiguități cu privire la temeiul juridic real al acestor avertismente. În plus, nici legislația relevantă, nici observațiile Guvernului, nici deciziile Curții Constituționale nu permiteau a stabili în ce situație cheltuielile neconforme cu legislația erau sancționate cu avertisment mai degrabă decât cu o ordonanță de poprire. Natura cheltuielilor care au fost sancționate cu avertisement, care nu păreau sensibil diferite de alte cheltuieli ilegale care cauzaseră emiterea unei ordonanțe de poprire, nu permiteau deloc deducerea unor clarificări suplimentare. Prin urmare, partidul reclamant nu a putut să prevadă dacă și când anumite cheltuieli ilegale vor fi sancționate cu avertisment sau printr-o ordonanță de poprire.

În concluzie, Curtea recunoaște că, datorită gamei extinse de activități desfășurate de către partidele politice în societățile contemporane, este dificilă stabilirea unor criterii complete pentru a determina ce activități pot fi considerate conforme cu obiectivele unui partid politic și pot avea într-adevăr legătură cu munca acestuia. Curtea subliniază totuși că, având în vedere rolul important pe care îl dețin partidele politice politice în societățile democratice, orice normă juridică susceptibilă să aducă atingere libertății acestora de asociere, cum este controlul cheltuielilor acestora, trebuie formulată astfel încât să indice în mod adecvat modul în care această dispoziție va fi interpretată și aplicată.

Rezultă din considerațiile expuse mai sus că nu a fost îndeplinită condiția de previzibilitate și că ingerința în cauză nu era deci prevăzută de lege.

Concluzie:

încălcare (unanimitate).

Art.

41: 1

085

800 EUR pentru prejudiciul material.

[A se vedea

Refah Partisi (Partidul prosperității) și alții împotriva Turciei

(MC), 41340/98, 13 februarie 2003,

Nota de informare

50

, și

Partidul Republican din Rusia împotriva Rusiei

, 12976/07, 12

aprilie 2011,

Nota de informare

140

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Note de informare privind jurisprudența (

Notes d’information sur la jurisprudence

)