CASE OF ÖZGÜRLÜK VE DAYANIȘMA PARTİSİ (ÖDP) v. TURKEY - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 152

Mai 2012

Özgürlük ve Dayanıșma Partisi (ÖDP) împotriva Turciei

- 7819/03

Hotărâre din 10.05.2012

Articolul 14

Discriminare

Refuzul statului de a acorda finanțare unui partid care nu a atins nivelul de reprezentativitate de 7% cerut de lege

:

lipsa unei încălcări a dispozițiilor convenției

În fapt

– Partidul reclamant a fost autorizat să participe la alegerile municipale și legislative din 1999. El a solicitat, cu această ocazie, să beneficieze de finanțarea acordată prin Constituție partidelor politice. Aceasta i-a fost refuzată pe motivul că nu îndeplinea condițiile cerute de lege: de a fi deja reprezentat în Parlament sau de a fi obținut cel puțin 7% din voturile exprimate la alegerile precedente. Partidul reclamant a introdus un recurs în anulare în fața tribunalului administrativ, susținând că decizia de a-i refuza acordarea finanțării era contrară principiului nediscriminării. Acest recurs a fost respins în 1999 pe motivul că partidul reclamant nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea finanțării. Hotărârea a fost confirmată în 2002 de către Consiliul de Stat. În fața Curții europene, partidul susține că decizia de a-i refuza acordarea finanțării l-a defavorizat la alegerile din 1999, 2002 și 2007, la care a obținut 0,8%, 0,34% și respectiv 0,15% din voturile valabil exprimate.

În drept

– Articolul 14 coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1: Refuzul de a acorda finanțarea a avut ca și consecință îngreunarea difuzării la nivel național a opiniilor politice ale partidului reclamant, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul partidelor care au beneficiat de această finanțare. Astfel, partidul reclamant a făcut obiectul unui tratament diferit în exercitarea drepturilor sale electorale. Finanțarea publică a partidelor politice este o modalitate de a împiedica corupția și de a evita dependența excesivă față de donatorii privați. Din analiza sistemelor aplicate în majoritatea țărilor europene, rezultă că subvenționările sunt împărțite în două sisteme: în mod strict legal sau conform principiului alocării echitabile. În acest ultim caz, un nivel minim de susținere electorală este aproape întotdeauna cerut, și aceasta în scopul de a evita o inflație a candidaturilor. Niciunul din textele privitoare la partidele politice într-un regim democratic pluralist, adoptate de către organele Consiliului Europei, nu declară ca fiind nerezonabilă exigența impusă de către legile naționale partidelor beneficiare de fonduri publice de a dispune de un nivel minim de susținere electorală, și nici nu fixează un barem strict în acest sens. Așa cum rezultă din observațiile anumitor instituții specializate, pe de o parte, este important să se evite fixarea unui prag excesiv de ridicat, care aduce atingere pluralismului politic și partidelor mici, iar, pe de altă parte, modalitatea alocării fondurilor nu ar trebui nici ea să permită ca cele două cele mai mari partide să monopolizeze acordarea fondurilor publice.

Finanțarea publică a partidelor politice după un sistem de alocare echitabilă, necesitând un nivel minim de susținere electorală, urmărește un scop legitim: consolidarea pluralismului democratic prin evitarea unei fragmentări excesive și nefuncționale a candidaturilor. Gradul minim de reprezentativitate cerut în Turcia pentru partidele care solicită finanțare publică este cel mai ridicat din Europa (7%). Cu toate acestea, în perioadele în cauză, acest prag n-a avut ca efect conferirea unui monopol al finanțării către partidele politice reprezentate în Parlament. În plus, rezultatele partidului reclamant la alegerile legislative din 1999, 2002 și 2007 sunt cu mult inferioare pragului de 7% și nu ar fi permis obținerea unei finanțări similare în multe alte țări europene. Partidul reclamant nu a reușit să dovedească că se bucura de susținerea electoratului turc, prin conferirea unei reprezentativități mai puțin neglijabile. În ultimul rând, statul furnizează partidelor politice alte forme de susținere publică, printre care scutirea de impozit pentru anumite venituri și alocarea unui timp de emisie în perioada campaniilor electorale. Or, partidul reclamant a beneficiat de aceste forme de susținere publică corectivă. Sistemul atribuirii finanțării este proporțional în raport cu domeniul de aplicare al acestuia și de corectivele cu care se completează. În consecință, refuzul acordării finanțării directe partidului reclamant pe motivul că nu a atins nivelul minim de reprezentativitate de 7%, cerut de lege, se întemeiază pe o justificare obiectivă și rezonabilă. Acesta nu a adus atingere substanței dreptului poporului la liberă exprimare.

Concluzia

: lipsa unei încălcări (cinci voturi contra două).

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.