CASE OF BAŠKIENĖ AGAINST LITHUANIA

Rezoluția CM/ResDH(2016)97 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Baškienė împotriva Lituaniai Hotărârea nr. Hotărârea finală la 11529/04 BAŠKIENδ 24/07/2007 10/12/2007 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 4 mai 2016 la a 1255-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea informațiilor furnizate de guvern, care indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea apendicele); având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, Anexa la Rezoluția CM/ResDH(2016)97 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Baškienė împotriva Lituania Cazul se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la instanță și la lungimea excesivă a procedurii civile, deoarece instanța internă nu a luat o decizie cu privire la cererile reclamantului după mai mult de șapte ani de proceduri (doi încălcări ale articolului 6 § 1). În 1996 a adus o acțiune civilă care urmărește să își răscumpăre acțiunile de către una dintre societăți. În timp ce această afirmație a fost examinată, au apărut unele dovezi care indică activitatea criminală din partea directorului și a contabilului principal al celor două companii. Acțiunea penală a fost inițiată cu suspiciune de dezinfracție și fraudă. Reclamantul a primit statutul de victimă și de reclamant civil, iar cererea sa civilă originală a fost depusă pentru o examinare în cadrul procedurii penale. În 2003 inculpații au fost condamnați de falsificare și negligenți de contabilitate și achitați de restul acuzațiilor. În același timp, instanța de judecată a hotărât să părăsească cererea inițială a reclamantului fără a fi examinată, menționând că „inculpații nu au fost acuzați și nu au fost judecați pentru infracțiuni care ar fi putut cauza prejudicii intereselor reclamantului ca acționar” și că „reclamantul a avut posibilitatea de a-și urmări cererile prin intermediul unei acțiuni civile separate”. Plăți cu satisfacție echitabilă și măsuri individuale a) Detalii cu privire la satisfacția echitabilă Denumirea și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Baškienė (33970/05) 000 EUR 000 EUR plătite la 04/02/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. Curtea nu a pronunțat nici o atribuire în ceea ce privește prejudiciile materiale, deoarece nu a discernuit nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și presupusa prejudiciu material. La 28 februarie 2011, Curtea Supremă a Lituaniei a respins cererea în instanță de a constata că nu există nicio legătură de cauzalitate și, prin urmare, nici un motiv pentru răspunderea statului. Curtea Supremă a susținut, de asemenea, că reclamantul a putut depune o cerere civilă împotriva directorilor societății. În ceea ce privește afirmația inițială a reclamantului care urmărește să oblige societatea să își răscumpăre acțiunile, instanța de judecată a remarcat faptul că legea în vigoare în momentul material nu prevede o astfel de obligație și că reclamantul nu a furnizat dovezi că capacitatea ei de a elimina acțiunile a fost în orice mod limitată în timpul procedurii penale. În aceste circumstanțe, autoritățile lituaniene consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată pe site-ul web al Ministerului Justiției. De asemenea, a fost difuzată, împreună cu o notă explicativă, tuturor autorităților implicate în procedurile penale și autorităților judiciare. Autoritățile lituaniene consideră că aceste măsuri sunt suficiente pentru a răspunde la încălcarea dreptului de acces la instanță, deoarece acest caz reprezintă un incident izolat. În plus, se reamintește că Convenția are efect direct în ordinea juridică internă. În ceea ce privește măsurile luate pentru abordarea problemei de lungime a procedurilor judiciare și lipsa unei soluții eficace în ceea ce privește acestea, la 17 decembrie 2014, prin Rezoluția sa finală CM/ResDH(2014)291 , Comitetul de miniștri și-a închis examinarea grupului de cazuri Šulcas cu privire la Lituania în care aceste chestiuni au fost tratate. III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au șters pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni în viitor noi încălcări similare și că, prin urmare, Lituania și-a respectat obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție.

Resolution CM/ResDH(2016)97

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Baškienė against Lithuania

Application No.

Case

Judgment of

Final on

11529/04

BAŠKIENĖ

24/07/2007

10/12/2007

(Adopted by the Committee of Ministers on 4 May 2016

at the 1255th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violations established;

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the information provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see Appendix);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2016)97

Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of

Baškienė

against Lithuania

Introductory case summary

The case concerns a violation of the applicant’s right of access to court and the excessive length of civil proceedings, in that the domestic courts failed to take a decision on the applicant’s claims after more than seven years of proceedings (two violations of Article 6 § 1).

The applicant was entitled to a number of shares in two companies owned by her ex-husband. In 1996 she brought a civil action seeking to have her shares redeemed by one of the companies. While this claim was being examined, some evidence emerged indicating criminal activity on the part of the director and the chief accountant of the two companies. Criminal proceedings were initiated on suspicion of embezzlement and fraud. The applicant received the status of a victim and civil claimant, and her original civil claim was referred for an examination in the criminal proceedings. In 2003 the defendants were convicted of forgery and negligent bookkeeping and acquitted of the rest of the charges. At the same time the trial court decided to leave the applicant’s original claim without examination, noting that “the defendants had neither been accused of nor tried for offences which could have caused damage to the applicant’s interests as a shareholder” and that “the applicant had a possibility to pursue her claims by way of a separate civil action”.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a) Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Baškienė (33970/05)

-

5

000 EUR

-

5

000 EUR

Paid on 04/02/2008

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. The Court did not make any award in respect of pecuniary damage, as it did not discern any causal link between the violation found and the alleged pecuniary damage.

The applicant instituted civil proceedings against the State seeking compensation for pecuniary damage allegedly suffered as the result of the courts’ refusal to consider her claim. On 28 February 2011 the Supreme Court of Lithuania rejected her claim in final instance finding no causal link and therefore no ground for the State’s liability. The Supreme Court further held that it had been open to the applicant to submit a civil claim against the company directors. Concerning the applicant’s initial claim seeking to oblige the company to redeem her shares, the court noted that the law in force at the material time did not provide for such an obligation and that the applicant had failed to provide evidence that her ability to dispose of the shares was in any way restricted during the criminal proceedings.

In these circumstances, the Lithuanian authorities consider that no other individual measure is necessary in this case.

II.

General measures

The judgment of the European Court has been translated and published on the website of the Ministry of Justice. It has also been disseminated, together with an explanatory note, to all the authorities involved in the criminal proceedings and to the judicial authorities. The Lithuanian authorities consider that these measures are sufficient in response to the violation of the right to access to court, as this case represents an isolated incident. Furthermore, it is recalled that the Convention enjoys direct effect in the domestic legal order.

As regards the measures taken to address the problem of length of judicial proceedings and the lack of an effective remedy in respect thereof, on 17 December 2014, by its final Resolution

CM/ResDH(2014)291

, the Committee of Ministers closed its examination of the group of cases

Šulcas

against Lithuania in which those issues were dealt with.

III.

Conclusions of the respondent State

The government considers that the measures taken have fully erased the consequences for the applicant of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new similar violations in future and that Lithuania has therefore complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.