CtEDO 31.05.2016 AI

AFFAIRE OLGA NAZARENKO c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
31.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable;Egalité des armes)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE OLGA NAZARENKO c. RUSSIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SECȚIA A TREIA

CAUZA

OLGA NAZARENKO c. RUSIA

(Cererea nr.

o

3189/07)

31

mai 2016

31/08/2016

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea articolului 44 § 2 din Convenție. Ea poate suferi retusuri de formă.

În cauza Olga Nazarenko c. Rusia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), ședință în cameră compusă din

:

Luis López Guerra,

președinte,

Helen Keller,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

Pere Pastor Vilanova,

Alena Poláčková,

Georgios A. Serghides,

judecători,

și de Stephen Phillips,

grefier

de secție

,

După deliberare în cameră din 10

mai 2016,

Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată

:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr.

o

3189/07) îndreptată împotriva Federației Rusiei și depusă la Curte de o cetățeană a acestui Stat, D-na Olga

Grigoryevna Nazarenko («

reclamanta

»), pe 20

noiembrie 2006 în virtutea articolului 34 din Convenția de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale («

Convenția

»).

2.

Guvernul rus («

Guvernul

») a fost reprezentat de D-l. G.

Matiouchkine, reprezentant al Federației Rusiei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

3.

Reclamanta susține în special că dreptul ei la un proces echitabil a fost încălcat.

4.

Pe 18 februarie 2013, pretensiunea menționată mai sus a fost comunicată Guvernului.

I.

5.

Reclamanta s-a născut în 1954 și locuiește la Orekhovo-Zouïevo (regiunea Moscovei).

A.

Concedierea reclamantei și acțiunea judiciară corespunzătoare

1.

Situația geografică

6.

Regiunea Sakhalinului este o regiune de frontieră situată pe arhipelagul Kurilelor, scăldat de Oceanul Pacific, care cuprinde insulele Kurile, la sud de care se află granița dintre Rusia și Japonia.

7

.

Lanțul insulelor Kurilelor cuprinde mai multe insule, inclusiv Shikotan – locul de reședință al reclamantei (satul Malokurilskoïe) – și Kounashir – locul sediului tribunalului de district al Youjno

Kurilski. Aceste două insule sunt separate de un strâmtoare larg de cincizeci de mile marine. Legătura între aceste insule este asigurată de transportul maritim civil, în special de feribot, precum și de transportul militar (garda de frontieră).

2.

Procedura civilă privind concedierea reclamantei

8.

Pe 13 martie 2006, reclamanta a fost concediată din școala de învățământ secundar public unde preda pentru faptă disciplinară

: i se reprașa că folosise violență împotriva unui elev. Interesata a intentat, împotriva fostului ei angajator, o acțiune judiciară destinată reinstalării sale în funcția de profesor.

9

.

Pe 14 aprilie 2006, grefiera tribunalului de district a remis reclamantei o decizie înainte de a spune dreptul datată din 6 aprilie 2006 fixând ședința preliminară la 13

aprilie 2006 și, în același timp, a informat-o pe interesată că tribunalul de district va ține o ședință pe teren pe insula Shikotan. Această decizie nu a fost inclusă în dosarul constituit în fața Curții, deoarece, potrivit informațiilor furnizate de Guvern, toate documentele referitoare la prezenta cauză au fost distruse de tribunal pe 4

octombrie 2012.

10.

Pe 20 aprilie 2006, reclamanta a primit o telegramă prin care tribunalul o informa că ședința fusese amânată la 6 mai 2006, fără a preciza totuși locul.

11

.

Pe 4 mai 2006, nefiind primite memoriile pârâtului, reclamanta a telefonat tribunalului pentru a cere trimiterea lor, precum și pentru a afla unde ar fi locul ședinței. Grefia a informat-o verbal că aceasta

i ar avea loc pe insula Kounashir și că documentele i s-ar trimite în cel mai scurt timp.

12

.

În aceeași zi, reclamanta, care ar fi aflat că nu ar exista feribot între cele două insule menționate în zilele următoare, a trimis o telegramă tribunalului pentru a cere amânarea ședinței din motiv de lipsă de transport.

13.

Pe 6 mai 2006, tribunalul a ținut ședință în prezența reprezentantei pârâtului, D-na S., dar în absența reclamantei. În primul rând, tribunalul a respins cererea acesteia destinată amânării ședinței deoarece, în opinia sa, faptul că D-na S. sosise la palatul de justiție contraziceau alegația reclamantei cu privire la o nepătrundere

circulație a transporturilor între cele două insule.

14

.

Apoi, tribunalul s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Pentru aceasta, el a ascultat reprezentanta pârâtului și procurorul, care concluzionase cu o lipsă manisfestă de temeiul cererii.

15

.

De asemenea, tribunalul a examinat dosarul anchetei interne efectuate la școală ca urmare a incidentului. Acest dosar cuprindea o plângere a părinților elevului care ar fi fost brutat, mărturii ale altor elevi prezenți în clasă la momentul incidentului, precum și o explicație a reclamantei contestând imputațiile care i se adresau.

16.

La finalizarea ședinței, tribunalul a pronunțat o decizie care respinge cererea reclamantei. El estima că documentele pe care le-a examinat erau suficient de clare, coerente și concordante cu teza elevilor și personalului școlii. În plus, el observa că aceste documente nu fusesera contestate de reclamantă.

17

.

Pe 17 mai 2006, tribunalul a trimis prin poștă memoriul pârâtului reclamantei, pe care aceasta l-a primit pe 30

mai 2006.

18.

Între timp, pe 13 mai 2006, reclamanta depusese un recurs în casație, plângând-se de o încălcare a principiului egalității armelor. Ea susținea că absența ei de la ședință se explica prin nepătrundere a transporturilor în comun. Ea argumenta de asemenea că memoriul părții adverse nu ajunsese la ea înainte de desfășurarea ședinței.

19.

Pe 20 iunie 2006, pronunțindu-se în absența reclamantei, curtea regională din Sakhalin («

curtea regională

») a confirmat, în casație, decizia contestată. Privind absența reclamantei la ședința tribunalului de district, curtea regională estima că interesata nu prezentase dovezi suficiente în sprijinul argumentului ei bazat pe nepătrunderea transporturilor. Potrivit ei, acest argument era infirmat de faptul că D-na S., care locuia la același loc ca reclamanta, sosise bine la acea ședință la timp. Curtea regională nu remarca de altfel nici un motiv care să justifice anularea judecății contestate.

20.

Reclamanta a depus plângere în fața instanțelor din districtul Youjno

Kurilski și din regiunea Sakhalin pentru a denunța disfuncții în organizarea tribunalului de district.

21

.

Prin scrisori datate din 14 august 2006 și 10 ianuarie 2007, președinta curții regionale a informat reclamanta că tribunalul de district era situat în satul Youjno

Kurilsk și că ședințe pe teren erau organizate pe insula Shikotan pentru a asigura accesul oamenilor la justiție. Potrivit ei, aceste ședințe se desfășurau în fiecare lună din aprilie 2006. De altfel, într-o scrisoare din 17 august 2007, președinta curții regionale a indicat următoarele

:

«

(...) având în vedere condițiile climatice, absența transporturilor regulate cu insula Shikotan și alte circumstanțe, nu există întotdeauna o posibilitate efectivă de a organiza ședințe pe teren. În plus, textele legislative în vigoare nu prevăd [obligația] de a ține ședințe pe teren pentru a examina cauzele ale căror [părți] locuiesc în locuri depărtate.

»

B.

Alte proceduri judiciare

22.

Reclamanta era implicată într-un număr de litigii civile privind recuperarea unor sume depuse într-o bancă privată și datorii salariale, precum și perceperea de daune și interese. Ea nu a fost prezentă la ședințele tribunalelor din diverse motive.

II.

23.

Dispozițiile relevante în speță ale codului de procedură civilă referitoare la comparația în fața tribunalelor sunt expuse în hotărârea

Yevdokimov și alții c. Rusia

(nr.

s

27236/05 și 10 altele, § 9, 16

februarie 2016).

24.

Conform articolului 71 § 3 al codului menționat, o copie a dovezilor scrise prezentate de o parte trebuie trimisă tuturor celorlalte părți din procedură.

I.

25.

Reclamanta susține că dreptul ei la un proces echitabil a fost încălcat din motiv că acțiunea sa civilă a fost examinată în absența ei și în prezența părții adverse. Ea reproșează autorităților judiciare naționale că au lipsit-o de posibilitatea de a prezenta cauza sa în condiții egale cu cele acordate adversarului ei

: ar fi fost imposibil pentru ea să fie reprezentată sau să-și prezinte cauza în persoană. Reclamanta invocă la acest sens art. 6 § 1 din Convenție care, în partea sa relevantă în speță, este redactat după cum urmează

:

«

1.

Fiecare persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată echitabil (...) de un tribunal independent și imparțial, stabilit de lege, care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale de caracter civil (...)

»

A.

Tezele părților

26

.

Guvernul contestă această teză. În primul rând, el susține că dosarul referitor la faptă disciplinară care a dus la concedierea reclamantei a fost adus la cunoștința acesteia în momentul procedurii disciplinare. El indică că elementele cuprinse în acest dosar disciplinar au fost apoi retranscrise în decizia tribunalului și că aceasta

i a fost de asemenea adusă la cunoștința reclamantei.

27

.

În al doilea rând, referindu-se la hotărârea

Moumladze c.

Georgia

(nr.

o

30097/03, § 62, 8 ianuarie 2008), Guvernul susține că reclamanta

avea posibilitatea de a se familiariza cu dosarul constituit de pârât în fața tribunalului cu mult timp înainte de ședința din 6 mai 2006, ceea ce ar fi omis să facă. El indică de asemenea că martorii nu fuseseră ascultați deoarece nicio cerere referitoare la comparția lor nu fusese formulată. De altfel, referindu-se la hotărârea

Kukkonen c. Finlanda

(nr.

o

57793/00, §§ 22-26, 7 iunie 2007), Guvernul afirmă că doar imposibilitatea de a lua cunoștință de documente fundamentale dăunează articolului 6 din Convenție.

28.

Privind posibilități de a beneficia de asistență judiciară, Guvernul afirmă că șase avocați practician în cadrul baroului regional la acea vreme. Astfel, potrivit lui, reclamanta era liberă să angajeze un avocat pentru reprezentarea sa.

29

.

Apoi, Guvernul, care indică că nu a existat o ședință preliminară în speță, estimează că ținerea acesteia nu s-ar fi impus tribunalului de district din motiv că fixarea unei asemenea ședințe era o prerogativă a tribunalelor.

30.

În fine, cu privire la absența reclamantei la ședința tribunalului din 6

mai 2006, Guvernul afirmă că transporturile în comun (feribot) circulau în conformitate cu orarele prevăzute. El este de opinia că prezența reprezentantei părții adverse permitea infirmarea argumentului reclamantei. Pentru aceasta, Guvernul a versată în dosar orarele transporturilor în comun – conform cărora un feribot trebuia să ajungă la Kounashir la 18 ore și să plece de la insulă la 22

ore –, precum și jurnalul de bord al navei în care figurea trecerea acesteia între satul Malokurilskoïe (Shikotan) și orașul Youjno

Kurilsk (Kounashir) pe 6

mai 2006. Guvernul concluzionează deci că principiul egalității armelor nu a fost încălcat.

31

.

Reclamanta susține că principiul egalității armelor a fost încălcat în privința ei deoarece nu fuseseră în măsură să prezinte cauza sa în aceleași condiții ca pârâtul. Ea susține în primul rând că ar fi fost imposibil pentru ea să ia cunoștință de observațiile prezentate de partea adversă înainte de ședința tribunalului, și aceasta din cauza unui nerespect al articolului 71 § 3 al codului de procedură civilă care prevede că copiile dovezilor scrise prezentate de o parte trebuie trimise celorlalte părți. Potrivit reclamantei, această obligație nu fusese îndeplinită, și deci i se interzisese să formuleze observații asupra documentelor prezentate de pârât. De asemenea, interesata ar fi fost privată de posibilitatea de a cere convocare a martorilor și de a-i interoga pe aceștia.

32.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu fusese în măsură să beneficieze de asistenți unui avocat, din cauza tarifelor practicate de profesie, pe care le califiază de prohibitive. De fapt, ea susține că costul reprezentării conform tarifelor oficiale ale baroului regional echivalează cu cinci ori salariu lunar.

33.

Privind posibilitatea pentru ea de a prezenta cauza sa în persoană, reclamanta argumentează că transporturile în comun erau inaccesibile. Ea susține deci că, în ziua ședinței, feribot nu circulase. În sprijin disant, ea furnizează un certificat semnat de contabil compania de transport maritim.

34.

Reclamanta susține că circulația feribot – singurul mijloc de transport care ar fi fost accesibil – fusese anulată în ziua ședinței din cauza condițiilor meteorologice care împiedicau navigația. Ea indică că D-na S. a folosit un mijloc de transport personal (și anume o barcă de pescăr). Ea adaugă că militarii și pescarii refuză sistematic să ia pasageri civili la bord și că, prin urmare, nici ea nu ar fi putut beneficia de un asemenea mijloc.

35.

Pentru a sprijini teza sa, reclamanta citează scrisoarea președintei curții regionale datată din 17 august 2007 (§21 ci

sus), conform căreia nu a existat întotdeauna o posibilitate efectivă de a organiza ședințe pe teren, prevăzute în fiecare lună pe insula Shikotan din aprilie 2006, din cauza, între altele, a condițiilor climatice dificile și a absenței transporturilor regulate.

B.

Aprecierea Curții

1.

Privind admisibilitatea

36.

Constatând că acest grief nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 a) din Convenție și că nu se confruntă cu alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declară admisibil.

2.

Privind fondul

37.

Curtea amintește că art. 6 din Convenție nu garantează dreptul la o prezență personală la ședința unui tribunal civil și că consacră dreptul mai general al egalității armelor cu partea adversă. Acest principiu – unu din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – necesită ca fiecare parte să-i fie oferit o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care nu o plasează în situație de dezavantaj clar în raport cu adversarul ei (

De Haes și Gijsels c.

Belgia

, 24 februarie 1997, § 53,

Culegere de hotărâri și decizii

1997

I,

și

Krčmář și alții c.

Republica Cehă

, nr.

o

35376/97, § 39, 3

martie

2000).

38.

De altfel, dreptul la o procedură contradictorie implică facultatea pentru partidele unui proces, de a lua cunoștință de orice piesă sau observație prezentată judecătorului, fie și de un magistrat independent, în vederea influențării deciziei sale și discutării ei (a se vedea, în special,

Van

Orshoven c. Belgia

, 25

iunie 1997,

Culegere

1997

III,

J.J. c. Țările de Jos

, 27

martie 1998, § 24,

Culegere

1998

II, și

Krčmář și alții

, precitată, § 40).

39.

art. 6 § 1 din Convenție lasă statelor alegerea mijloacelor a fi empleate pentru a garanta pledanților drepturile menționate mai sus (

Khoujine și alții

c.

Rusia

, nr.

o

13470/02, 23 octombrie 2008, § 104, și

Steel și Morris

c.

Regatul Unit

, nr.

o

II). Prin urmare, rolul Curții constă în analiza diferitelor forme de participare a unei părți la procedura civilă – prin intermediul, între altele, a prezenței personale la ședința publică, a schimbului dosarelor scrise și a recurului la asistenți juridică – în raport cu noțiunea de proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție (

Larin c.

Rusia

, nr.

o

15034/02, §

36, 20 mai 2010).

40.

În speță, Curtea constată de inițiu că reclamanta a ales să prezinte cauza sa în persoană.

41.

Ea remarcă că, înainte de ședința din 6 mai 2006, interesata nu primise niciodată observațiile scrise ale părții adverse (§17 ci

sus), în pofida cererii exprese (§11 ci-sus).

42

.

Ea remarcă de asemenea că reclamanta era în imposibilitate de a lua cunoștință de aceste observații la ședința preliminară din 13

aprilie 2006, deoarece convocarea la aceasta i fusese comunicată a doua zi (§9 ci

sus).

43.

De altfel, Curtea nu imparte opinia Guvernului conform căreia poziția părții adverse era cunoscută interesatei înainte de ședință (§26 ci

sus). Ea este de opinia că schimbul observațiilor are tocmai scopul de a permite să se ia cunoștință de orice piesă sau observație așa cum au fost prezentate de partea adversă judecătorului

: o simplă prezumție de cunoaștere a conținutului dosarului constituit de aceasta nu ar putea sufici.

44.

Curtea nu este convinsă, de altfel, nici de argumentul Guvernului constând în a reproșa reclamantei o inertitudine în cunoașterea dosarului (§27 ci-sus). Ea estimează că trebuie să se facă distinție prezentei cauze de procesul

Moumladze

(precitat), menționat de Guvern. De fapt, în acest din urmă proces, era vorba de un schimb al observațiilor suplimentare, în cadrul unei proceduri în fața Curții Supreme a Georgiei, în timp ce fiecare din părți se familiarizase deja cu pozițiile celeilalte părți (

ibidem

, §

61). În schimb, în prezenta speță, reclamanta, care ignorase cu totul poziția părții adverse înainte de desfășurarea ședinței, s-a adresat tribunalului competent pentru a-i cere comunicarea observațiilor din aceasta (paragraful

11 ci

sus). Le-a primit

a posteriori

, adică pe 30 mai 2006 (§17 ci

sus).

45.

Curtea remarcă, de asemenea, că, la ședința tribunalului de district, reprezentanta pârâtului și procurorul erau prezenți (paragraful

14 ci-sus), în timp ce reclamanta, care contesta baza faptică a anchetei interne (§15 ci-sus) și dorea să o pună sub semnul întrebării la ședință (§31 ci-sus), era absență.

46

.

Curtea constată că Guvernul nu a furnizat informații privind mijloacele oferite de dreptul național, altele decât ținerea unei ședințe publice, pentru a asigura respectarea egalității armelor (cum ar fi schimbul memoriilor și observațiilor). Prin urmare, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, prezența personală a reclamantei la ședință era indispensabilă pentru a permite interesatei să cunoască argumentele părții adverse și să răspundă.

47.

Curtea remarcă, de altfel, că două zile înainte de ședință, pe 4 mai 2006, reclamanta a cerut amânarea acesteia din motiv de nepătrundere a transporturilor în comun (§12 ci-sus).

48.

Curtea remarcă că există o controversă între partide cu privire la posibilitatea de a ajunge la palatul de justiție, situat pe insula Kounashir, în ziua ședinței. Partidele au furnizat dovezi opuse în sprijinul tezelor lor.

49.

La acest sens, Curtea amintește că este în principiu asupra autorităților naționale, și în special asupra curților și tribunalelor, că îi revine să interpreteze și să aplice dreptul intern. Curtea are totuși sarcina de a cerceta dacă procedura, considerată în întregul ei, a avut caracterul echitabil dorit de art. 6 § 1 (

Van Kück c. Germania

,

nr.

o

VII).

50.

În speță, având în vedere importanța prezenței personale a reclamantei (§46 ci-sus), neînțelegerea cu privire la locul ședinței (§9 - 11 ci-sus), situația geografică foarte particulară a sediului tribunalului de district (paragraful

7 ci-sus), dificultățile dovedite de legătură între cele două insule (paragraful

21 ci-sus), precum și imposibilitatea pentru reclamantă de a participa la ședința preliminară (§9, 29, 42 ci-sus), Curtea consideră că amânarea ședinței din 6

mai 2006 s-a impus pentru a asigura echitatea procesului.

51.

Curtea observă totuși că Guvernul nu a invocat motive imperioase care să justifice respingerea cererii de amânare – și aceasta, cu atât mai mult cu cât o singură cerere de amânare fusese formulată de reclamantă.

52.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamanta a fost privată de posibilitatea de a cunoaște argumentele părții adverse și de a prezenta ale sale ca răspuns, ceea ce a încălcat dreptul ei la proces echitabil.

53.

Prin urmare, Curtea concluzionează că în speță a existat încălcare a articolului

6 § 1 din Convenție.

II.

54.

Implicată în alte procese civile referitoare, în special, la perceperea de daune și interese și la recuperarea de sume depuse într-o bancă privată, reclamanta se plânge de neprezența ei la ședințele ținute de instanțe, precum și de aprecierea faptelor și aplicarea legilor efectuate de acestea.

55.

Având în vedere conținutul dosarului, Curtea estimează că aceste pretenții nu relevă încălcări ale drepturilor consacrate de Convenție și Protocoalele ei.

Rezultă din aceasta că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă, în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

III.

56.

Conform articolului 41 din Convenție,

«

Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite să șteargă decât imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

»

A.

Daune

57.

Reclamanta cere 20

000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral pe care susține că l-a suferit.

58.

Guvernul estimează că această sumă este excesivă și că nu corespunde jurisprudenței Curții. El este de opinia că suma de 1

000 EUR acordată în procesul

Yakovlev c. Rusia

(nr.

o

72701/01, §

27, 15

martie 2005) pentru încălcare a dreptului la proces echitabil ar putea servi ca referință în acordarea unei compensații în prezenta cauză.

59.

Curtea consideră că interesata a suferit un prejudiciu moral care nu ar putea fi reparate de singura constatare a încălcării. Ea estimează totuși că suma cerută este excesivă. Având în vedere totalitatea elementelor de care dispune, Curtea alocă reclamantei suma forfetară de 4

000

EUR pentru prejudiciu moral.

B.

Cheltuieli și costuri

60.

Reclamanta cere de asemenea 125 EUR pentru cheltuieli și costuri angajate în fața Curții.

61.

Guvernul estimează că această sumă este rezonabilă.

62.

Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea alocă reclamantei suma de 125 EUR cu titlu de cheltuieli și costuri pentru procedura urmată în fața ei.

C.

Dobândă moratorie

63.

Curtea judecă potrivit a calca rata dobânzii moratorie pe rata de dobândă a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

1.

Declară

cererea admisibilă privind pretensiunea trasă din art. 6 § 1 din Convenție relativ la procedura judiciară privind concedierea reclamantei, și inadmisibilă pentru surplus

;

2.

Declară

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție

;

3.

Declară

a)

că Statul pârât trebuie să verseze reclamantei, în decurs de trei luni de la data când hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu articolul

44

§

2 din Convenție, următoarele sume, a fi convertite în moneda Statului pârât

:

i)

4

000 EUR (patru mii de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciu moral

;

ii)

125 EUR (o sută douăzeci și cinci de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și costuri

;

b)

că de la expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu aceea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabil în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale

;

4.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Făcut în limba franceză, apoi comunicat în scris pe

31

mai 2016, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 al regulamentului Curții.

Stephen Phillips

Luis López Guerra

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-10-17
0,95
LARIONOVA c. RUSSIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 12318/16 Olga Anatolyevna LARIONOVA contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 octobre 2017 en un comité composé de : Helen Keller, présidente, Pere P
CtEDO 2018-06-07
0,95
AFFAIRE OLGA NAZARENKO CONTRE LA RUSSIE
Résolution CM/ResDH(2018)211 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Olga Nazarenko contre Fédération de Russie (adoptée par le Comité de Ministres le 7 juin 2018, lors de la 1318 e réunion des Délégués des Ministre
CtEDO 2020-12-08
0,95
ILYUSHCHENKO c. RUSSIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 11275/17 Yevgeniya Grigoryevna ILYUSHCHENKO contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 8 décembre 2020 en un comité composé de : Darian Pavli, président,
CtEDO 2017-10-10
0,95
AFFAIRE LACHIKHINA c. RUSSIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE LACHIKHINA c. RUSSIE (Requête n o 38783/07) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2017 DÉFINITIF 10/01/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2015-11-12
0,95
AFFAIRE MEREZHNIKOV c. RUSSIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MEREZHNIKOV c. RUSSIE (Requête n o 30456/06) ARRÊT STRASBOURG 12 novembre 2015 DÉFINITIF 12/02/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
Sursă