CASE OF RAMADAN v. MALTA

Reclamantul s-a născut în 1964 în Egipt și trăiește în prezent în Hamrun, Malta. Reclamantul a avut o viză turistică malteză, care a fost eliberată în 1991 și a fost valabilă de trei luni. După ce a stat peste această viză, a rămas ilegal în Malta. În 1993, când reclamantul avea nouăzeci de ani și încă locuiește ilegal în Malta, el s-a întâlnit cu parlamentarii, un cetățean maltez, care la acea perioadă avea șaptezeci de ani. Trei luni mai târziu, la 13 octombrie 1993, s-au căsătorit într-o ceremonie civilă. La 26 februarie 1994, ei s-au căsătorit, de asemenea, în conformitate cu ritul catolic. La 18 noiembrie 1993, reclamantul a întrebat despre „situarea de persoană esențială” (a se vedea punctul 34 mai jos) și la 23 noiembrie 1993 a început procesul de obținere a cetățeniei malteze pe baza căsătoriei sale cu un național maltez. 10. Statutul de persoană scutită al reclamantului a fost confirmat la 2 martie 1994. La 19 aprilie 1994, după prelucrarea cererii sale și în urma căsătoriei, el a fost înregistrat drept cetățean maltez. Prin urmare, la 12 septembrie 1994, el a depus o cerere de renunță la naționalitatea sa egipteană (o copie a formularului de cerere relevantă nu a fost depusă Curții). Acesta se referă la o scrisoare emisă de Consul Ambasada Republicii Arabe a Egiptului, în Malta, potrivit căreia, la 29 septembrie 1994, cererea reclamantului a fost aprobată și pașaportul său egiptean a fost retras. În momentul respectiv, nici legislația egipteană, nici legislația malteză nu era posibilă cu dublă naționalitate. 11. Potrivit Guvernului, în 1994 reclamantul și deputatul au avut diferite probleme conjugale, ceea ce a dus reclamantul să părăsească casa matrimonială în două ocazii. Reclamantul s-a purtat agresiv, iar în special pe 5 iunie 1994, i-a atacat fizic soția însărcinată, provocând o incapacitate permanentă. MP a părăsit casa matrimonială după aceea. 12. Reclamantul a fost acuzat, înarmat în custodie, și, în cele din urmă, a încercat și a considerat vinovat în ceea ce privește actul de agresiune. I s-a dat o sentință suspendată. 13. Între timp, la 13 decembrie 1994, un copil, LR, s-a născut din căsătorie. LR este un cetățean maltez. Diferitele dispute de familie au continuat între cuplu. 14. La 8 februarie 1995, Parlamentul European a instituit o procedură judiciară pentru anularea căsătoriei. În urma procedurilor adversare în care ambele părți au fost reprezentate de un avocat, căsătoria reclamantului a fost anulată printr-o hotărâre din 19 ianuarie 1998. Curtea care a pronunțat hotărârea a fost satisfăcută (pentru gradul necesar în cadrul procedurilor civile, și anume în ceea ce privește un echilibru de probabilități) că singurul motiv pentru căsătorie a reclamantului a fost să rămână în Malta și să achiziționeze cetățenie; astfel el exclude în mod pozitiv căsătoria în sine și a avut loc o simulare a căsătoriei. Deoarece nu a fost interzis niciun recurs împotriva hotărârii, aceasta a devenit finală. 15. Reclamantul nu a informat autorităților cu privire la hotărârea privind anularea căsătoriei sale și a rămas rezident la Malta și a păstrat cetățenia malteză. 16. La 30 iunie 2003, reclamantul s-a căsătorit cu VA, un cetățean rus, la patru luni de la prima întâlnire. Reclamantul a întrebat despre statutul de persoană scutită al soției sale ruse și a fost solicitat să prezinte o copie a hotărârii de anulare. La 4 iulie 2003, reclamantul a elaborat o copie a hotărârii și numai în acel moment autoritățile au devenit conștienți de motivul anulării primei căsătorii sale. 17. În urma unei cereri în acest sens, la 27 septembrie 2004, VA a fost acordată statut de persoană scutită și, prin urmare, a avut libertatea de circulație deplină (a se vedea „Legea internă relevantă” mai jos). Potrivit Guvernului, deși acest lucru a fost contestat de solicitant, s-a atras atenția asupra faptului că beneficiul acestui statut ar înceta în cazul în care reclamantul își pierde cetățenia. Doi fii s-au născut din această căsătorie, VR și VL, respectiv în 2004 și 2005. Amândoi sunt cetățeni maltezi. 18. La 8 mai 2006, reclamantul a fost informat că ar trebui să fie interzis să-l privească de cetățenia sa malteză (în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Legea privind cetățenia („Actul”) – a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”), care, în conformitate cu hotărârea din 19 ianuarie 1998, părea că au fost obținute prin fraudă. A fost informat de dreptul său la o anchetă. 19. Reclamantul a contestat această decizie, susținând că nu este adevărat că a obținut căsătoria prin fraudă și subliniind că a avut trei copii maltezi. 20. În consecință, s-au instituit proceduri pentru a investiga situația reclamantului și, dacă este necesar, pentru a-l ceda de cetățenie malteză. A fost înființat un comitet în acest scop în conformitate cu art. 14 alineatul (4) din Act. În cadrul comitetului în care reclamantul a fost asistat de un avocat, s-au desfășurat o serie de audieri. El a fost autorizat să facă declarații orale și scrise și să prezinte dovezi, inclusiv mărturie de martori. De la documentele disponibile, reclamantul a contestat baza deciziei de anulare și a susținut că nu cunoștea că ar fi putut face apel împotriva acesteia. El a contestat, de asemenea, concluziile unei instanțe de jurisdicție penală care l-au considerat vinovat de a-și răni soția și de a-i provoca o invaliditate permanentă. 21. Fosta soție a reclamantului, un oficial al departamentului de cetățenie și un preot au dat de asemenea mărturie. 22. Recomandarea finală a comisiei către ministrul justiției și afacerilor interne nu a fost pusă la dispoziția reclamantului. Solicitarea avocatului reclamant de o copie a actelor respective a procedurii a rămas nesatisfăcută. 23. La 31 iulie 2007, ministrul a ordonat ca reclamantul să fie privat de cetățenie cu efect imediat, în conformitate cu art. 14 alineatul (1) din lege. 24. Prin o scrisoare din 2 august 2007 de la directorul Departamentului de Cetățenie și Afaceri Expatriate, reclamantul a fost informat că ministrul Justiției și Afacerilor Interne a concluzionat că reclamantul a obținut cetățenie prin mijloace frauduloase și că, prin urmare, la 31 iulie 2007, în conformitate cu art. 14 alineatul (1) din Lege, ministrul a ordonat ca acesta să își renunțe imediat cetățeniei. El a fost obligat să își returneze certificatul de înregistrare ca cetățean maltez și pașaportul său. 25. Reclamantul a instituit o procedură de recurs constituțional, plângând în temeiul articolelor 6, 8 și 14 din Convenție. El a susținut că nu a avut un proces echitabil și acces adecvat la instanță pentru determinarea dreptului său la cetățenie. În plus, revocarea cetățeniei sale nu a fost în conformitate cu legea. Prealările pentru o astfel de acțiune nu existau deoarece prima sa căsătorie nu a fost una de conveniență. 26. Prin hotărârea din 12 iulie 2011, Curtea Civilă (Prima Sală) din jurisdicția sa constituțională a respins plângerea reclamantului în temeiul articolului 6, constatand că comitetul instituit în acest scop nu a fost un tribunal, ci doar un organism de investigație care să poată da recomandări, dar nu lua decizii finale. Cu toate acestea, instanța a constatat că drepturile reclamantului ar fi încălcate în cazul în care, ca urmare a cetățeniei sale, acesta ar deveni un extraterestru. Familia sa de jure (în ceea ce privește a doua căsătorie) ar suferi neremediabil supărat dacă, ca tată (din cei doi copii maltezi ai căsniciei), a fost obligat să se mute în altă țară. Astfel, revocarea cetățeniei în acest caz a fost încălcarea articolului 8. În consecință, instanța a anulat ordonanța din 31 iulie 2007 și a considerat că nu era necesar să se pronunțe asupra unor plângeri suplimentare. 27. Prin recurs, prin hotărârea din 25 mai 2012, Curtea Constituțională a anulat în parte hotărârea de primă instanță. Acesta a respins plângerea din art. 6 pe baza faptului că dispoziția nu era aplicabilă în absența unui drept civil. În acest sens, aceasta a respins afirmația reclamantului că revocarea cetățeniei a afectat dreptul său la o viață de familie și, prin urmare, a fost de natură civilă, deoarece cetățenia era o chestiune de drept public și a căzut sub prerogativele statului. Acesta a inversat, de asemenea, partea hotărârii în ceea ce privește art. 8, menționând că nu s-a stabilit că reclamantul are o viață de familie în Malta și, chiar dacă acest lucru ar fi așa, revocarea cetățeniei sale nu ar avea ca rezultat neapărat să părăsească Malta. Într-adevăr, nu s-a desfășurat faptul că reclamantul va fi refuzat reședința malteză sau că a solicitat și a fost refuzat, nici nu a fost eliberat un ordin de îndepărtare. 28. În urma depunerii cererii cu Curtea, la 16 noiembrie 2012, avocatul reclamantului a scris autorităților competente să le informeze că cazul era în așteptare în fața Curții și că, prin urmare, nu ar trebui să se ia măsuri pe baza ordinii din 31 iulie 2007. Nu s-a primit nici o feedback, în afară de o recunoaștere de primire, în legătură cu această scrisoare. Cu toate acestea, deși ordinul de a priva reclamantul de cetățenie cu efect imediat rămâne în vigoare, nu s-a luat până în prezent măsuri în urma ordinului și nu s-a eliberat niciun ordin de îndepărtare. 29. Deși reclamantul consideră că punerea în aplicare a ordinului este doar o chestiune de timp, el este în prezent încă deținut și își desfășoară activitatea în Malta. El are o licență de tranzacționare, care se reînnoiește periodic. El a continuat să folosească un pașaport maltez pentru a călători până în 2014, atunci când a expirat, deoarece nu a reușit să-l returneze autorităților în ciuda cererii lor. 30. Reclamantul nu pare să aibă nici un contact cu primul său fiu, ci pretinde că este într-un mediu de familie cu a doua sa soție și copiii lor. După revocarea cetățeniei sale, a doua soție a reclamantului și-a pierdut statutul de persoană scutită și drepturile de liberă circulație atașate.