Comunicat la 28 iunie 2016 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 47781/10 Aleksandr Anatolyevich ZEZEV împotriva Rusiei depusă la 11 august 2010 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandr Anatolievich Zezev, este un național Kazakh născut în 1979 și trăiește în Krasnodar. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de fundal În 2005 reclamantul s-a mutat din Kazahstan în Rusia pentru a locui cu fratele său, un cetățean rus. Reclamantul a început să trăiască și să lucreze în regiunea Krasnodar a Rusiei cu fratele și părinții săi, precum și cetățenii ruși. În ianuarie 2007, reclamantul s-a căsătorit cu dna M.K., un cetățean rus, cu care a avut un fiu în 2009. Între 2005 și 2009, reclamantul a trăit în Rusia pe baza vizelor și a permiselor de reședință temporare. În ianuarie 2009, reclamantul a solicitat Serviciului Federal de Migrație al Regiunii Krasnodar (<br>равлении<br>едераланой<br> <br> <br> <br> <br> <br<br> <br<br> <br<br> <br<br<br> <br<br><br<br><br><br><br><br<br<br><br<br><br<br<br><br<br<br<br<br<br<br<br<br<br>>>, în cazul cetățeniei rusă. În mai 2009, Krasnodar FMS a respins cererea reclamantului, referindu-se la informațiile furnizate de Serviciul Federal de Securitate („едераланаש слуפа La 13 august 2009, FSS a informat reclamantul cu privire la o decizie pe care a luat-o cu privire la nedoribilitatea prezenței sale (reședință) în Rusia și la interzicerea reintrarii sale în țară până în iulie 2014 (denumită în continuare „Ordinul de excludere”). Reclamantul a fost să părăsească Rusia în termen de 15 zile de la primirea scrisorii. Nu au fost furnizate motive pentru decizia sau data sau numărul său. Încercările reclamantului de a face apel împotriva ordinului de excludere La 13 noiembrie 2009, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District Oktyabrskiy din Krasnodar. Reclamația reclamantului a fost trimisă pentru a fi examinată de Curtea Regională Krasnodar (denumită în continuare „Curtea Regională”), în conformitate cu legislația internă, astfel cum are competența de a examina cazurile care implică secrete de stat. În reclamația sa, reclamantul a declarat, printre altele, , că ordinul de excludere a fost arbitrar, că a fost luat pe baza informațiilor nedifuzate și că îndepărtarea sa din Rusia va afecta în mod negativ viața sa de familie. La 24 martie 2010, Curtea Regională a susținut ordinul de excludere. Decizia sa a declarat, printre altele, următoarele: „... în iulie 2009, Serviciul Federal de Securitate a luat o decizie cu privire la nedoribilitatea prezenței dlui Zezev în Federația Rusă și la interzicerea reintrarii sale în țară până în iulie 2014... În plângerea sa, dl Zezev urmărește ca decizia Serviciului Federal de Securitate să fie declarată ilegală și să fie respinsă, referindu-se la următoarele: El a locuit în Federația Rusă de cinci ani. El nu a comis nicio crimă, fie în Rusia, fie în Kazahstan. El nu are un dosar penal. Caracterul său a fost descris în termeni pozitivi. El nu reprezintă o amenințare pentru securitatea Federației Ruse. El nu are unde să trăiască în Kazahstan. El este etnic rus și vrea să lucreze și să trăiască în Rusia. Hotărârea FSS este ilegală și neconvențiată ... ... ... instanța ar trebui să examineze [și] cazul în lumina dreptului de a respecta viața sa privată și de familie și de a respecta alegerea unui cetățean a locului pentru viața sa de familie. Nu există nicio dovadă de orice presupusă activitate criminală ... ... ... FSS a hotărât cu privire la nedoribilitatea prezenței dlui Zezev în Rusia și la interzicerea reintrarii sale în țară până în iulie 2014. Aplicarea acestor măsuri preventive este în domeniul discreției Serviciului Federal de Securitate. Hotărârea [în ceea ce privește reclamantul] a fost luată de oficialii FSS în domeniul de aplicare al autorității lor și într-o procedură definită de legislația federală și aprobată de oficialul competent. În aceste condiții, cererea dlui Zezev de a avea decizia FSS privind nedoribilitatea prezenței sale (residența) în Rusia și interzicerea restricției sale. înregistrarea până în iulie 2014 declarată ilegală ar trebui respinsă ...” La 5 aprilie 2010, reclamantul a apelat împotriva deciziei de mai sus la Curtea Supremă a Federației Ruse (denumită în continuare „Curtea Supremă”). El s-a referit, în special, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind art. 8 din Convenția privind dreptul la respectarea vieții familiale și a declarat că Curtea regională nu a examinat dacă hotărârea FSS a fost justificată. El a subliniat că executivul nu a furnizat nici o dovadă instanței de presupuse activități care prezintă o amenințare pentru securitatea națională. Reclamantul a afirmat în continuare că, chiar dacă el este un național Kazakh el este un rus etnic. El nu a vorbit kazakh, și nu a avut unde să locuiască în Kazakh, deoarece părinții săi s-au mutat, de asemenea, în Rusia în 2005. El a subliniat, de asemenea, că în 2007 s-a căsătorit cu un național rus cu care a avut un fiu în 2009 și că toți membrii familiei sale sunt resortisanți ruși. În cele din urmă, reclamantul a subliniat că el este singurul manager al familiei. La 2 iunie 2010, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții Regionale declarând, printre altele, următoarele: „... La 22 iulie 2009, Serviciul Federal de Securitate a emis o decizie cu privire la nedoribilitatea prezenței (reședința) a domnului național Kazakh Zezev în Federația Rusă și la interzicerea reîntrare ... În apelul de casă, dl Zezev încearcă să respingă hotărârea Curții Regionale Krasnodar ca fiind ilegală. Curtea nu vede nicio bază pentru acordarea acestei cereri ... Atunci când a decis să respingă cererea dlui Zezev, Curtea Regională a avut în posesie informații care au servit de bază pentru ordonanța [FSS]. Argumentele dlui Zezev privind ilegalitatea ordinului FSS au fost examinate de Curtea Regională. În aceste circumstanțe, Camera constată că dreptul reclamantului la o apărare adecvată a fost respectat pe deplin și că motivele hotărârii referitoare la nedoribilitatea prezenței sale (residență) în Rusia și la interzicerea reintrarii sale, care a fost luată datorită amenințării reale pe care le-a pus în fața securității naționale, au fost confirmate prin fapte concrete. În ceea ce privește argumentele reclamantului referitoare la o încălcare a intereselor sale private ca urmare a deciziei privind nedoribilitatea prezenței sale (reședința) în Rusia și a interzicerii reîntrarei sale, Camera nu este de acord cu el, deoarece constată că, în cazul intereselor publice, ar trebui să depășească cele private. În aceste circumstanțe, hotărârea Curții Regionale Krasnodar rămâne neschimbată ...” Din documentele prezentate Curții nu este clar dacă reclamantul a fost deportat din Rusia și, dacă este cazul, la ce dată. Legea internă relevantă Pentru legislația și practicile interne relevante a se vedea Nolan și K. c. Rusia , nr. 2512/04 , §§ 44-47, 12 februarie 2009, și Liu c. Rusia (nu , nr. 29157/09, §§ 45-53, 26 iulie 2011. Care au fost motivele și motivele factuale ale deciziei privind nedoribilitatea prezenței reclamantului (reședința) în Rusia și interzicerea reîntrarei sale în Rusia (denumită în continuare „Ordinul de excludere”)? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a materialelor din Serviciul Federal de Securitate care a servit ca bază pentru ordinea de excludere. Curtea constată că accesul la aceste documente poate fi limitat în temeiul articolului 33 §§ 1 și 2 din Regulamentul Curții. Care a fost domeniul de aplicare al revizuirii Curții Regionale Krasnodar și a Curții Supreme, care au examinat recursul reclamantului împotriva ordinului de excludere? Revizuirea judiciară a fost limitată la verificarea dacă ordinul de excludere a fost eliberat în conformitate cu procedura prevăzută de lege și, în special, dacă materialul care constituia baza interdicției a fost eliberat în cadrul competenței Serviciului Federal de Securitate? A fost în competența instanțelor să verifice dacă ordinul de excludere se bazează pe motive reale de securitate națională și dacă executivul a putut demonstra existența unor fapte specifice care servesc ca bază pentru evaluarea sa că reclamantul a prezentat un risc în acest sens? A făcut instanțe un echilibru între necesitatea de a proteja securitatea națională și dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie? Informațiile clasificate din Serviciul Federal de Securitate au fost divulgate reclamantului sau reprezentantului său? A fost reclamantul o oportunitate corectă și rezonabilă de a respinge faptele și constatările conținute în acest material? În special, tribunalele au examinat alte elemente de probă pentru a confirma sau a respinge acuzațiile împotriva reclamantului? A avut ocazia reclamantului să pună la îndoială sau să prezinte alte elemente de probă? Ordinea de excludere constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost astfel, această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție (a se vedea Üner v. Țările de Jos [GC], nr. 46410/99, §§ 54-60, CEDH 2006-XII, și Jeunesse v. Țările de Jos [GC], nr. 12738/10, §§ 106-09, 3 octombrie 2014)?
Communicated on 28 June 2016
Application no. 47781/10
Aleksandr Anatolyevich ZEZEV
against Russia
lodged on 11 August 2010
The applicant, Mr Aleksandr Anatolyevich Zezev, is a Kazakh national who was born in 1979 and lives in Krasnodar.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
A.
The circumstances of the case
1.
Background information
In 2005 the applicant moved from Kazakhstan to Russia to live with his brother, a Russian citizen. The applicant started to live and work in the Krasnodar Region of Russia with his brother and parents, also Russian citizens.
In January 2007 the applicant married Ms M.K., a Russian citizen, with whom he had a son in 2009.
Between 2005 and 2009 the applicant lived in Russia on the basis of visas and temporary residence permits.
In January 2009 the applicant applied to the Federal Migration Service of the Krasnodar Region (
Управлении Федеральной миграционной службы по Краснодарскому краю
(
ФМС
)) (hereinafter “the Krasnodar FMS”) for Russian citizenship.
In May 2009 the Krasnodar FMS rejected the applicant’s application, referring to information provided by the Federal Security Service (
Федеральная служба безопасности
(
ФСБ
)) (hereinafter “the FSS”) that the applicant posed a threat to national security.
On 13 August 2009 the FSS informed the applicant about a decision it had made on the undesirability of his presence (residence) in Russia and on the prohibition of his re-entry into the country until July 2014 (hereinafter “the exclusion order”). The applicant was to leave Russia within fifteen days of receipt of the letter. No reasons for the decision or its date or number were given.
2.
The applicant’s attempts to appeal against the exclusion order
On 13 November 2009 the applicant appealed against the decision to the Oktyabrskiy District Court in Krasnodar. The applicant’s complaint was sent to be examined by the Krasnodar Regional Court (hereinafter “the Regional Court”) as under domestic legislation it had jurisdiction to look at cases involving State secrets. In his complaint the applicant stated,
inter alia
, that the exclusion order was arbitrary, that it had been taken on the basis of undisclosed information and that his removal from Russia would adversely affect his family life.
On 24 March 2010 the Regional Court upheld the exclusion order. Its decision stated, amongst other things, the following:
“... in July 2009 the Federal Security Service took a decision on the undesirability of Mr Zezev’s presence (residence) in the Russian Federation and on the prohibition of his re-entry into the country until July 2014...
In his complaint Mr Zezev seeks to have the decision of the Federal Security Service declared unlawful and for it to be overruled, referring to the following:
He has resided in the Russian Federation for five years. He has never committed any crime, either in Russia or Kazakhstan. He does not have a criminal record. His character has been described in positive terms. He does not represent a threat to the security of the Russian Federation. He does not have anywhere to live in Kazakhstan. He is ethnically Russian and wants to work and live in Russia. The FSS decision is unlawful and unsubstantiated ...
... the court should examine [his] case in the light of the right to respect for his private and family life and to respect for a citizen’s choice of the place for his family life. There is no evidence of any alleged criminal activities ...
...
... the FSS decided on the undesirability of Mr Zezev’s presence (residence) in Russia and on the prohibition of his re-entry into the country until July 2014.
The application of such preventive measures is within the scope of discretion of the Federal Security Service.
The decision [in respect of the applicant] was taken by FSS officials within the scope of their authority and in a procedure defined by federal legislation and approved by the competent official.
In those circumstances, Mr Zezev’s application to have the FSS decision on the undesirability of his presence (residence) in Russia and on the prohibition on his re
‑
entry until July 2014 declared unlawful should be rejected ...”
On 5 April 2010 the applicant appealed against the above decision to the Supreme Court of the Russian Federation (hereinafter “the Supreme Court”). He referred, in particular, to the case-law of the European Court of Human Rights on Article 8 of the Convention concerning the right to respect for family life and stated that the Regional Court had failed to examine whether the impugned FSS decision had been substantiated. He pointed out that the executive had not furnished any evidence to the court of alleged activities posing a threat to national security. The applicant further stated that even though he was a Kazakh national he was an ethnic Russian. He did not speak Kazakh, and had nowhere to live in Kazakhstan as his parents had also moved to Russia in 2005. He further stressed that in 2007 he had married a Russian national with whom he had had a son in 2009 and that all of the members of his family were Russian nationals. Lastly, the applicant pointed out that he was the sole breadwinner for the family.
On 2 June 2010 the Supreme Court upheld the Regional Court’s judgment stating, amongst other things, the following:
“... On 22 July 2009 the Federal Security Service issued a decision on the undesirability of the presence (residence) of the Kazakh national Mr Zezev in the Russian Federation and on the prohibition of his re-entry ...
In the cassation appeal Mr Zezev seeks to have the judgement of the Krasnodar Regional Court overruled as unlawful.
The court sees no basis for granting that request ...
When deciding to reject Mr Zezev’s request, the Regional Court had in its possession information which served as the basis for the [FSS] order.
Mr Zezev’s arguments concerning the unlawfulness of the FSS order were examined by the Regional Court.
In those circumstances, the Chamber finds that the applicant’s right to a proper defence were fully complied with and that the reasons for the decision concerning the undesirability of his presence (residence) in Russia and on the prohibition of his re-entry, which was taken owing to the real threat he posed to national security, have been confirmed by concrete facts.
As for the applicant’s arguments concerning a violation of his private interests as a result of the decision on the undesirability of his presence (residence) in Russia and on the prohibition of his re-entry, the Chamber does not agree with him as it finds that in the circumstances of the case public interests should outweigh private ones.
In those circumstances, the decision of the Krasnodar Regional Court remains unchanged ...”
From the documents submitted to the Court it is unclear whether the applicant has been deported from Russia and if so, on what date.
B.
Relevant domestic law
For the relevant domestic law and practice see
Nolan and K. v. Russia
, no.
2512/04, §§ 44-47, 12 February 2009, and
Liu v. Russia (no.
2)
, no.
29157/09, §§ 45-53, 26 July 2011.
The applicant complains under Articles 6 and 8 of the Convention that the exclusion order and the re-entry ban issued on the basis of undisclosed information furnished by the executive is arbitrary and unsubstantiated and violates his right to respect for his family life.
1.
What were the motives and factual grounds for the decision on the undesirability of the applicant’s presence (residence) in Russia and the prohibition on his re-entry into Russia (hereinafter “the exclusion order”)? The Government are requested to produce a copy of the material from the Federal Security Service which served as the basis for the exclusion order. The Court notes that access to those documents may be restricted pursuant to Rule 33 §§ 1 and 2 of the Rules of Court.
2.
What was the scope of review of the Krasnodar Regional Court and the Supreme Court, which examined the applicant’s appeal against the exclusion order?
Was the judicial review limited to ascertaining whether the exclusion order had been delivered in accordance with the procedure prescribed by law and, in particular, whether the material which formed the basis for the ban had been issued within the competence of the Federal Security Service? Was it within the courts’ competence to verify whether the exclusion order was based on genuine national security grounds and whether the executive was able to demonstrate the existence of specific facts serving as a basis for its assessment that the applicant presented a risk in that regard? Did the courts make a balancing exercise between the need to protect national security and the applicant’s right to respect for his family life?
3.
Was the classified information from the Federal Security Service disclosed to the applicant or his representative? Was the applicant given a fair and reasonable opportunity to refute the facts and findings contained in that material? In particular, did the courts examine other pieces of evidence to confirm or refute the allegations against the applicant? Did the applicant have an opportunity to have witnesses questioned or present other evidence?
4.
Did the exclusion order constitute an interference with the applicant’s right to respect for his family life within the meaning of Article 8 §
1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention (see
Üner v.
the
Netherlands
[GC], no.
46410/99, §§
54-60, ECHR 2006-XII, and
Jeunesse
v. the Netherlands
[GC], no. 12738/10, §§ 106-09, 3 October 2014)?