CASE OF HALİME KILIÇ v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Halime Kılıç v. Turcia

- 63034/11

Hotărârea 28.6.2016 [Secția a II-a]

Articolul 2

Obligații pozitive

Articolul 2-1

Viață

Atenția insuficientă în privința riscului fatalității într-o situație de violență domestică:

încălcare

Articolul 14

Discriminare

Un climat continuu de impunitate în materie de violență domestică, care afectează în principal femeile:

încălcare

În fapt

– Fatma Babatlı (fiica reclamantei) a depus o plângere penală pentru violențe conjugale, solicitând aplicarea măsurilor de protecție. Aceasta a trebuit să-și reînnoiască demersurile de mai multe ori, pentru că ordonanțele de acordare a protecției și de interdicție emise nu fuseseră respectate întocmai de către soț. Pentru că în posesia lui s-au găsit niște cuțite, acesta a fost plasat de îndată în custodie, după care a fost pus în libertate. Cu câteva luni mai târziu, fiica reclamantei a fost omorâtă de către soțul ei, care s-a sinucis după.

În drept

Articolul 2: Ordonanțele de protecție și de interdicție s-au dovedit a fi total ineficiente, în primul rând din cauza întârzierilor excesive ale notificării lor (19 zile pentru prima ordonanță și 8 săptămâni pentru cea de-a doua), iar în al doilea rând pentru că soțul nu fusese sancționat niciodată pentru nerespectarea acestor măsuri.

Mai mult, chiar dacă periculozitatea soțului fusese clar stabilită, tribunalul corecțional a refuzat să dispună punerea sub detenție provizorie cerută de către procurorul Republicii; iar acest lucru a fost făcut fără o evaluare a riscurilor la adresa vieții soției, inclusiv a riscului fatalității sau al unor noi atacuri. Climatul de impunitate creat i-a permis soțului să repete violențele împotriva soției sale fără să fie împiedicat.

Cu privire la eventualitatea refugiului victimei, împreună cu cei șapte copii ai săi, într-o altă locuință, nici procurorul și nici poliția nu au căutat să asigure o structură adaptată la necesitățile ei. Or, le revenea autorităților naționale să țină cont de situația precară și vulnerabilitatea specială, morală, fizică și materială în care se găsea persoana în cauză și să aprecieze situația în consecință, acordându-i un sprijin adecvat.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 14 coroborat cu articolul 2: Ca urmare a pronunțării hotărârii

Opuz v. Turcia

– unde Curtea a constatat faptul că violența domestică afecta în principal femeile și că pasivitatea generalizată și discriminatorie a justiției turce crease un climat propice pentru comiterea acestui tip de violență –, au fost întreprinse mai multe inițiative în Turcia; în special adoptarea unei legi noi care acorda o protecție sporită (Legea nr. 6284) și ratificarea Convenției de la Istanbul *. Totuși, faptele prezentei cauze sunt anterioare acestor reforme.

Referindu-se la rapoartele organizației non-guvernamentale

Human Rights Watch

și ale Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW*), precum și prezentând datele privind numărul femeilor care și-au pierdut viața în urma violențelor, reclamanta a furnizat probe conform cărora, la momentul faptelor, femeile nu beneficiau de o protecție efectivă împotriva violențelor. Curtea a putut constata ea însăși, în lumina acestor rapoarte și a datelor statistice, amploarea și persistența violenței împotriva femeilor, în special a violenței domestice din societatea turcă; precum și faptul că numărul de adăposturi pentru femei, la acel moment, era considerat insuficient.

Impunitatea constatată mai sus reflectă o negare din partea instanțelor naționale a gravității faptelor de violență domestică și a vulnerabilității speciale a victimelor acestor violențe. Prin ignorarea constantă a actelor repetate de violență și a amenințărilor cu moartea la adresa fiicei reclamantei, autoritățile naționale au creat un climat propice pentru această violență. Este inacceptabil că victima a fost lăsată fără protecție în fața violenței soțului ei.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41 : 65 000 EUR pentru prejudiciul moral.

(Vezi, de asemenea,

Opuz v. Turcia

,

33401/02

, 9 iunie 2009;

M.G. v. Turcia

,

646/10

, 22 martie 2016; dar și fișa tematică Violența domestică)

*

Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice

, ratificată de Turcia în 2012 și intrată în vigoare în 2014.

** Comitetul instituit prin

Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW)

, ratificată de Turcia în 1985.