CtEDO 06.07.2016 AI

PROVENZANO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.07.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PROVENZANO v. ITALY (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat pe 6 iulie 2016

Cererea nr. 55080/13

Bernardo PROVENZANO

împotriva Italiei

depusă pe 25 iulie 2013

Reclamantul, domnul Bernardo Provenzano, este cetățean italian, născut în 1933 și deținut la Milano. Este reprezentat în fața Curții de avocat R.A. di Gregorio, avocat care practică la Palermo.

Faptele cazului, prezentate de către reprezentanții reclamantului, domnul Angelo Provenzano și doamna Saveria Benedetta Palazzolo, și așa cum apar din documentele prezente în dosarul cazului, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul, care a fost în fuga de autorități (latitante) timp de peste patruzeci de ani, a fost arestat pe 11 aprilie 2006.

Au fost pornite mai multe dosare penale împotriva reclamantului, în urma cărora a fost condamnat la douăzeci pedeapse de închisoare pe viață pentru, printre alte infracțiuni, apartenența la o organizație criminală de tip mafiot, omor multiplu, tentativă de omor agravată, masacru (violență la scară largă care pune în pericol viața), trafic de droguri, răpire, constrângere criminală, furt agravat și deținerea ilegală de arme de foc.

Alte dosare penale sunt în curs de desfășurare împotriva reclamantului. În contextul unuia dintre aceste dosare, pe 7 decembrie 2012 judecătorul care conduce audiența preliminară (giudice dell'udienza preliminare, în continuare "GUP") al Curții de Distrito din Palermo a ordonat o evaluare de specialitate a sănătății reclamantului pentru a evalua capacitatea sa de a înțelege și participa rațional la audiența preliminară.

Pe 12 decembrie 2012 experții desemnați de instanță au efectuat o primă examinare. Cu toate acestea, nu au putut efectua evaluări suplimentare, deoarece pe 17 decembrie 2012 reclamantul a suferit o operație pentru a îndepărta un hematom subdural din creier și era în recuperare. Pe baza primei examinări și a dosarului medical al reclamantului, experții au raportat totuși că reclamantul a prezentat conștiință redusă și receptivitate la mediul înconjurător, precum și o capacitate limitată de a se exprima.

Printr-o ordine din 8 ianuarie 2013, GUP a amânat procesul împotriva reclamantului până când va fi recuperat din operație.

După o îmbunătățire documentată a stării sale, GUP a ordonat o nouă evaluare de specialitate, care a fost efectuată pe 1 martie 2013. Experții au ajuns la concluzia că reclamantul nu era în condiție să participe conștient la audiența preliminară.

Printr-o ordine din 5 martie 2013, GUP a suspendat procesul împotriva lui și a numit partenerul său tutore. GUP a stabilit data de 16 aprilie 2013 pentru o hotărâre privind necesitatea evaluărilor suplimentare. Nu au fost furnizate informații suplimentare privind starea acestor procese.

Reclamantul a fost deținut în mai multe facilități penitenciare italiene. Conform materialelor din dosarul cazului, a fost deținut în Facilitatea Penitenciară Novara de la o dată nespecificată până la 27 aprilie 2011, când a fost transferat la Facilitatea Penitenciară Parma. Pe 7 iunie 2013 a fost admis în secția de protecție (reparto protetto) a Spitalului General Parma, unde a rămas până la transferul său la Centrul de Tratament și Diagnostic (centro diagnostico terapeutico) al Penitenciaru Opera Milano pe 5 aprilie 2014.

Pe 9 aprilie 2014 a fost admis în secția penitenciară a Spitalului San Paolo din Milano, unde este în prezent spitalizat.

Reclamantul suferă de mai multe afecțiuni medicale cronice, inclusiv boala Parkinson cu acinetă-rigidă, encefalopatia vasculară, hepatopatie asociată cu HCV (virusul hepatitei C) și hipertensiune arterială. Starea clinică a reclamantului se caracterizează, de asemenea, printr-un declin progresiv al funcțiilor cognitive. Din istoricul medical reiese că a suferit o prostatectomie radicală în 2003 și o tiroidectomie parțială la o dată nespecificată.

Conform celui mai recent raport medical din dosar, emis de Spitalul San Paolo din Milano în aprilie 2015, situația neurologică a reclamantului este stabilă, deși declinul progresiv al funcțiilor sale cognitive este descris ca fiind grav. Este legat la pat, are un cateter urinar și primește suport nutritiv printr-un tub de alimentare nazointestinal.

(a) Dosarul medical al reclamantului și alte fapte relevante privind condițiile detenției sale

Pe 27 aprilie 2011, reclamantul a fost transferat la Facilitatea Penitenciară Parma. Registrul medical al închisorii din mai 2011 până în aprilie 2013 arată că sănătatea reclamantului a fost monitorizată în mod regulat de personalul medical și îngrijitorii de la unitatea de sănătate a Penitenciarului Parma. În plus la o astfel de monitorizare, există o înregistrare a medicilor fiind chemați să examineze reclamantul atunci când se plângea de boli specifice sau când era solicitat de personalul îngrijitor.

În aceeași perioadă, o mulțime de consultații de specialitate au fost organizate, iar reclamantul a fost examinat de un cardiolog, un specialist în boli infecțioase, un urolog, un endocrinolog, un otorinolaringolog, un pneumolog, un ortopedul, un fiziatru și un specialist în nutriție. De asemenea, a avut mai multe consultații chirurgicale. În plus, o mulțime de teste de diagnostic au fost efectuate pe el, variind de la teste de sânge de rutină și ecocardiograme la diverse ecografii (renale, tiroidiene și abdominale), scanuri CT (tomografie computerizată axială), scanuri PET (tomografie cu emisie de pozitroni), teste PSA (antigen specific prostatic), radiografii și colonoscopii.

Și-a deschis dosarul și o evaluare de specialitate a fost efectuată. Persoana a fost examinată de mai mulți specialiști, medicul de gardă a fost avertizat, iar starea sa a fost monitorizată pe bază zilnică de personalul medical al penitenciarului.

Cu toate acestea, din martie 2013, când reclamantul a fost transferat la secția de protecție a Spitalului General Parma, condițiile detenției sale s-au schimbat. Reclamantul a fost deținut în condiții în care nu avea acces complet la serviciile medicale de care avea nevoie. Spitalul nu avea o secție penitenciară în mod corespunzător echipată. Reclamantul a fost ținut într-o cameră mică cu supraveghere 24 de ore pe zi. Nu a putut îi avea pe membrii familiei să-l viziteze în condiții normale.

În mai 2013, reclamantul a fost transferat la Milano. Acolo, situația s-a îmbunătățit oarecum, dar a fost în continuare deținut sub regimul special 41 bis. Acest regim restricționează în mod sever contactele reclamantului cu lumea exterioară. Regimul 41 bis este o măsură specială de detenție aplicată delinquentului de tip mafiot considerat a fi o amenințare deosebită la siguranța publică.

Starea de sănătate a reclamantului s-a agravat progresiv. În aprilie 2015, raportul medical arăta că reclamantul era legat la pat, cu un cateter urinar și primind hrană printr-un tub nazointestinal. Funcțiile cognitive ale reclamantului au continuat să se deterioreze.

(b) Aplicații pentru revocare a regimului 41 bis

Pe 8 martie 2013, avocatul reclamantului a depus o plângere (reclamo) la Instanța de Apel din Roma, contestând menținerea regimului special 41 bis. El a susținut că, ținând cont de starea grave de sănătate a reclamantului, continuarea aplicării acestui regim incompatibil ar constitui o încălcare a articolului 3 al Convenției cu privire la interzicerea tratamentului inuman sau degradant.

Instanța a respins plângerea, susținând că, deși reclamantul suferise de o boală gravă, încă mai putea transmite mesaje prin intermediul membrilor familiei. Prin urmare, regimul 41 bis era încă justificat din motive de ordine publică.

Regimul special 41 bis rămâne în vigoare pentru reclamantul. Aceasta include izolarea strictă de la ceilalți deținuți și restricții severe asupra contactelor cu lumea exterioară. Contactele telefonice sunt monitorizate, scrisoarea este deschisă și citită de autoritățile penitenciare, iar vizitele sunt permitute doar în condiții stricte, inclusiv prezența gardienilor.

Competența pentru revocare a ordinului pentru regimul special 41 bis încade în jurisdicția Ministrului Justiției. Instanța a avut competență doar în legătură cu apelurile împotriva deciziilor administrative emise de Ministerul Justiției, cum ar fi decizii de prelungire a aplicării regimului special sau refuzuri ale Ministrului de a revoca ordinul pentru regim. Nu avea, prin urmare, competență pentru a examina pretențiile reclamantului.

Pe 21 noiembrie 2013, avocatul reclamantului a depus o cerere la Ministerul Justiției, solicitând revocarea ordinului pentru regimul special penitenciar 41 bis. Pe 11 februarie 2014, decizia Ministrului Justiției de respingere a cererii a fost comunicată rudelor apropiate ale reclamantului.

Pe 13 februarie 2014, avocatul reclamantului a depus o plângere (reclamo) împotriva deciziei Ministrului la Instanța din Roma. El a reiterus argumentele avansate în cererea din 8 martie 2013. Pentru sprijin, s-a susținut, inter alia, că GUP din Palermo suspendase procesul împotriva reclamantului și numise un tutore, considerând reclamantul incapabil să participe conștient la proces.

Printr-o hotărâre din 5 decembrie 2014, instanța a respins plângerea. Instanța a recunoscut declinul grav al funcțiilor cognitive ale reclamantului și a citat mai multe constatări cuprinse într-un examen neuropsihologic efectuat pe reclamantul pe 25 noiembrie 2014. Raportul indica faptul că reclamantul era vigilent și, atunci când era stimulat corespunzător, formula sporadic propoziții care aveau sens. Cu toate acestea, o evaluare concludentă a capacităților sale cognitive nu a fost posibilă din cauza stadiului avansat al bolii Parkinson, cuplat cu eșecul de a se concentra și lipsa generală de cooperare.

Instanța s-a bazat și pe rapoarte din partea personalului de sănătate din secția spitalicească, care indicau faptul că reclamantul avea momente de luciditate alternând cu momente de confuzie și, uneori, răspundea la întrebările lor într-un mod comprehensibil și coerent. Pe baza acestor constatări, instanța a ajuns la concluzia că nu putea cu certitudine absolută să exclude posibilitatea ca reclamantul să fie în stare să transmită mesaje care au relevanță penală referitoare la activitățile criminale ale organizației prin intermediul membrilor familiei sau a altor persoane, dacă i s-ar permite contact neregulat cu lumea exterioară. Instanța a reafirmat că reclamantul, liderul Cosa Nostra (Mafiei Siciliene) timp de decenii, a fost considerat o persoană care prezenta o amenințare mare la adresa securității publice. A reafirmat că în perioada în care se ascundea, reușise să conducă organizația criminală prin așa-numitele pizzini, mesaje aparent simple care ascundeau ordine și instrucțiuni pentru rețeaua lui criminală. Pe baza considerațiilor anterioare, instanța a ajuns la concluzia că confirmarea regimului penitenciar 41 bis era încă pe deplin justificată în interesul siguranței publice.

Nu se știe dacă decizia a fost atacată în apel.

O descriere a legislației și practicii interne relevante privind regimul penitenciar special 41 bis poate fi găsită în Enea v. Italia [GC], nr. 74912/01, § 30-42, ECHR 2009.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 că detenția lui este incompatibilă cu vârsta și starea lui de sănătate. Se mai plânge, de asemenea, că autoritățile interne nu au luat toate măsurile necesare pentru a-și salvgarda sănătatea și bunăstarea în detenție, în special cu referință la detenția sa la Parma. Se mai susține, de asemenea, că continuarea aplicării regimului special penitenciar 41 bis, în ciuda condițiilor sale de sănătate, implică o încălcare a articolului 3.

Starea de sănătate a reclamantului era compatibilă cu condițiile detenției sale? Ținând cont de condițiile medicale ale reclamantului, autoritățile Statului pârât au respectat obligația lor de a se asigura că sănătatea și bunăstarea lui au fost în mod corespunzător salvguzate prin, inter alia, furnizarea asistenței medicale necesare, în special cu privire la perioada detenției la Parma?

În lumina circumstanțelor specifice ale cazului, continuarea aplicării regimului special penitenciar 41 bis constituie un tratament interzis de articolul 3 al Convenției?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă