SCODINA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SCODINA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2016)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 65849/14 Tamara SCODINA împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 30 august 2016 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakirci, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 septembrie 2014, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Tamara Scodina, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1968 și trăiește în Chișinău. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl B. Malachia, un avocat care practică în Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul lor, dl. Gurin. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție că autoritățile nu își îndeplineau obligațiile pozitive de a-și oferi protecția împotriva violenței domestice și au aplicat sancțiuni ușoare agresorului ei. La 19 mai și 8 iunie 2016, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă plângere împotriva Republicii Moldova, indiferent dacă în fața autorităților interne și instanțelor sau a Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva recunoașterii necondiționate a guvernului că drepturile reclamantului garantate în temeiul articolului 3 din Convenție au fost încălcate. În plus, Guvernul a oferit să-și plătească 12 000 de euro (două mii de dolari), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, pentru a fi transformat în lei moldoveni la rata aplicabilă la data decontare, precum și 1000 de euro (o mie) pentru a acoperi orice și toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care ar putea fi taxabil pentru solicitant. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 septembrie 2016. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului