- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 septembrie 2016
- Stat pârât
- MLT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Gatt și Caruana împotriva Maltei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 59421/14 Joseph GATT și alții împotriva Malta Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 13 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Egidijus Kūris, președinte, Vincent A. De Gaetano, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Andrea Tamietti, grefierul secțiunea adjunctă, având în vedere cererea depusă la 26 august 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 iunie 2016, care solicită Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice.
Guvernul maltez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dr. P. Grech, Procuror General. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile. La 25 februarie 2016, cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile și au remarcat că acestea au rămas victime ale încălcării susținute de Curtea Constituțională, deoarece atribuirea compensației (3.000 euro (EUR) este prea scăzută. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 6 iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție.
Guvernul a recunoscut durata necorespunzătoare a procedurii interne în care au fost implicate reclamanții și s-au oferit să plătească 4.000 EUR ca o satisfacție echitabilă în funcție de jurisprudența Curții, cum ar fi cea din Zarb c. Malta (nr. 16631/04, 4 iulie 2006) și Debono c. Malta (nr. 34539/02, 7 februarie 2006) și a invitat Curtea să excludă cazul listei de cauze ale Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Suma, care trebuia să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.
În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea primită de Curte la 29 iunie 2016, reclamanții au indicat că nu erau satisfăcuți de termenele declarației unilaterale din cauza faptului că cazurile citate de Guvern au făcut referire la întârzieri mai scurte. Acestea au considerat că nu vor accepta o sumă mai mică decât cea acordată de instanța internă de primă instanță, și anume 12,000 EUR, la care trebuie adăugate costurile.
Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI; WAZA Sp.
z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Maltei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V; și Central Mediterranean Development Corporation Limited c. Malta , nr. 35829/03, §§ 36-43, 24 octombrie 2006). 12. Curtea remarcă că suma atribuită de instanța de ultima instanță într-o hotărâre finală la nivel intern, în prezenta cauză Curtea Constituțională rămâne achitabilă reclamantului (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Gera de Petri Testaferrata Bonici Ghaxaq c. Malta (justă satisfacție), nr. 26771/07, § 26, 3 septembrie 2013). 13. Având în vedere cele de mai sus și natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect,
Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2016. Andrea Tamidijus Kūris Președintele Adjunct Registrar Kūris Apendicele Prenumele LASTNAME Data nașterii Nationalitate Locul de reședință Joseph GATT 28/02/1958 Maltese Mosta J. BRINCAT Alexandra CARUANA 27/07/1966 Maltese Mosta J. BRINCAT Carmel GATT 16/08/1959 Maltese Mosta J. BRINCAT Miriam GATT 03/01/1961 Maltese Mosta J. BRINCAT Paul GATT 01/09/1964 Maltese Mosta J. BRINCAT Speranza GATT (sub formă de curatrix de Philip GATT) 09/10/1931 Maltese Mosta J. BRINCAT William GATT 25/07/1968 Mosta malteză J. BRINCAT
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 59421/14 Joseph GATT and Others against Malta The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13 September 2016 as a Committee composed of: Egidijus Kūris, President, Vincent A. De Gaetano, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 August 2014, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 6 June 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix.
The Maltese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Dr P. Grech, Attorney General. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings.
On 25 February 2016 the application had been communicated to the Government . THE LAW
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings. They noted that they remained victims of the violation upheld by the Constitutional Court, as the award of compensation (3,000 euros (EUR)) was too low.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 6 June 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The Government acknowledged the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicants were involved. They offered to pay EUR 4,000 as just satisfaction in the light of the Court’s case-law, such as that in Zarb v. Malta (no. 16631/04, 4 July 2006) and Debono v. Malta (no. 34539/02, 7 February 2006) and invited the Court to strike out the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The sum, which was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the three months period, the Government undertook to pay simple interest on it from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
By a letter received by the Court on 29 June 2016, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the cases cited by the Government had referred to shorter delays. They considered that they would not accept a sum which was lower than that granted by the first-instance domestic court, namely EUR 12,000, to which costs had to be added.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Malta, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; and Central Mediterranean Development Corporation Limited v. Malta , no. 35829/03, §§ 36-43, 24 October 2006).
The Court notes that the sum awarded by the last-instance court in a final judgment at the domestic level, in the present case the Constitutional Court, remains payable to the applicant (see, for example, mutatis mutandis , Gera de Petri Testaferrata Bonici Ghaxaq v. Malta (just satisfaction), no. 26771/07, § 26, 3 September 2013).
Having regard to the above and the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 6 October 2016. Andrea Tamietti Egidijus Kūris Deputy Registrar President Appendix N o . Firstname LASTNAME Birth date Nationality Place of residence Representative Joseph GATT 28/02/1958 Maltese Mosta
J. BRINCAT
Alexandra CARUANA 27/07/1966 Maltese Mosta
J. BRINCAT
Carmel GATT 16/08/1959 Maltese Mosta
J. BRINCAT
Miriam GATT 03/01/1961 Maltese Mosta
J. BRINCAT
Paul GATT 01/09/1964 Maltese Mosta
J. BRINCAT
Speranza GATT (as curatrix of Philip GATT) 09/10/1931 Maltese Mosta
J. BRINCAT
William GATT 25/07/1968 Maltese Mosta