MURZACOV AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

www.agent.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

www.agent.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

www.agent.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIUNEA A DOUA

DECIZIE

Cererea nr. 40821/06

Veaceslav MURZACOV și alții

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), întrunită la 27 septembrie 2016 într-un Comitet compus din:

Stéphanie Mourou-Vikström,

Președinte,

Valeriu Grițco,

Georges Ravarani,

judecători,

și Hasan Bakırcı,

grefier adjunct al Secțiunii,

Având în vedere cererea de mai sus, depusă la 2 octombrie 2006,

Având în vedere declarația depusă de Guvernul respondent la 9 martie 2015, prin care solicită Curții să radieze cererea de pe rol,

Deliberînd, decide după cum urmează:

CIRCUMSTANȚELE ȘI PROCEDURA

Reclamanții Veaceslav Murzacov, Timofei Șutac și Vladimir Aga sunt cetățeni moldoveni, născuți în anii 1963, 1977 și, respectiv, 1971, și locuiesc în Chișinău. Reclamanții au fost reprezentați de Tudor Ciorap, care practică în Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl L. Apostol.

Plângerile reclamanților în baza articolelor 3 și 13 ale Convenției privind condițiile necorespunzătoare de detenție și lipsa unui remediu efectiv în dreptul național au fost comunicate Guvernului. Reclamanții nu se mai află în detenție.

La 9 martie 2015 Guvernul a prezentat o declarație în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste plângeri. În continuare, acesta a solicitat Curții să radieze cererea respectivă de pe rol.

Guvernul a recunoscut condițiile necorespunzătoare de detenție și lipsa unui remediu efectiv în sistemul juridic național. Acesta s-a oferit să achite fiecărui reclamant suma de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu moral și cu titlu de costuri și cheltuieli, și a invitat Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție. Sumele vor fi convertite în moneda Statului respondent conform ratei de schimb aplicabile la data efectuării plății, și vor fi achitate în decurs de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care aceste sume nu se vor achita în decursul perioadei menționate de trei luni, Guvernul își asumă obligația să achite, din momentul expirării acestei perioade și până la momentul transferului efectiv, dobânda simplă, la o rată egală cu rata minimă de împrumut aplicabilă de Banca Centrală Europeană în această perioadă, plus trei procente.

Achitarea va constitui soluționarea definitivă a cauzelor.

Reclamanții nu au comentat conținutul declarației.

ÎN DREPT

Curtea notează că articolul 37 din Convenție prevede că, la orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanțele generează una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale alineatului 1 al acestui Articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții să radieze o cerere de pe rol, în special dacă:

“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

În fine, articolul 37 § 1 include mențiunea că:

“Totuși, curtea continuă examinarea cererii, dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o impune.”

De asemenea, Curtea notează că, în baza unor împrejurări concrete, aceasta poate radia de pe rol o cerere sau o parte din aceasta, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției, în baza unei declarații unilaterale a unui Guvern respondent, chiar dacă reclamantul dorea continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația, în lumina principiilor care reies din jurisprudența sa (a se vedea

Tahsin Acar c. Turciei

[MC], nr.

26307/95, §§

75-77, CEDO 2004

‑

III, și

Melnic c. Moldovei

, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14

noiembrie 2006).

Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația unilaterală a Guvernului din 9 martie 2015, dar și lipsa plângerilor reclamanților în baza articolului 41 din Convenție și a comentariilor privind declarația unilaterală de mai sus, Curtea nu consideră necesară examinarea sumelor oferite de Guvern în această privință în circumstanțele prezentei cauze. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării prezentei cereri în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 (c) al Convenției.

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și Protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).

În lumina celor de mai sus, este oportună radierea de pe rol a cauzei respective.

Din aceste motive, Curtea, în mod unanim,

Ia act

de condițiile declarației Guvernului respondent în baza articolelor 3 și 13 ale Convenției și de modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor menționate în aceasta,

Decide

să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției.

Redactată în limba engleză și notificată în scris la 20 octombrie 2016.

Hasan Bakırcı

Stéphanie Mourou-Vikström

Grefier adjunct

Președinte