CASE OF KARAPETYAN AND OTHERS v. ARMENIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 10 - Freedom of expression-{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
CASE OF KARAPETYAN AND OTHERS v. ARMENIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2016)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Karapetyan și alții v. Armenia
- 59001/08
Hotărârea din 17.11.2016 [Secția I]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de exprimare
Destituirea din funcție a unor diplomați care au susținut public faptul că alegerile prezidențiale au fost fraudate:
nicio încălcare
În fapt
– În februarie 2008, în Armenia au avut loc alegeri prezidențiale. Imediat după alegeri, candidatul opoziției a anunțat că acestea au fost fraudate, fiind organizate proteste la nivel național de către susținătorii săi. Mai mulți ambasadori ai Armeniei au făcut o declarație prin care și-au manifestat îngrijorarea și au invitat posturile de televiziune să le asigure o acoperire imparțială și cuprinzătoare. În ziua următoare, reclamanții, diplomați de carieră, au făcut o declarație comună prin care susținuseră că alegerile au fost fraudate. Declarația lor, împreună cu numele și funcțiile lor oficiale au fost reflectate de mai multe instituții media. Ulterior, reclamanții au fost destituiți din funcție.
Reclamanții s-au plâns în baza articolului 10 că destituirea lor din funcție le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.
În drept
– Articolul 10: Destituirea din funcție a reclamanților a echivalat cu o ingerință în dreptul lor la libertatea de exprimare. Ingerința a urmărit scopurile legitime al protecției securității naționale și siguranței publice și al prevenirii dezordinilor, fiind conform cu legea. Cu privire la problema necesității într-o societate democratică, Curtea a reținut că măsurile îndreptate spre nevoia de a menține neutralitatea politică a funcționarilor publici ar putea fi considerată, în principiu, legitimă și proporțională, în scopurile articolului 10. Totuși, asemenea măsuri nu ar trebui aplicate de o manieră generală care ar putea afecta esența dreptului protejat, fără a fi avute în vedere funcțiile și rolul funcționarului public în discuție și, în particular, circumstanțele fiecărui caz.
Era importantă legătura specială bazată pe încredere și loialitate dintre funcționarul public și stat, mai ales în cazul diplomaților cu privire la a căror loialitate exista o așteptare. Acesta era un element deosebit de important în societățile aflate în curs de edificare a instituțiilor unei democrații pluraliste. Având în vedere istoria aparte a statului contractant, autoritățile naționale au putut să considere necesar, astfel încât să asigure consolidarea și menținerea democrației, de a prevedea garanții constituționale care să atingă scopul existenței unui corp de funcționari publici neutri din punct de vedere politic, inclusiv a unui corp diplomatic, prin restrângerea libertății funcționarilor publici de a se implica în activități politice.
Fusese de o importanță deosebită faptul că toți cei patru candidați ocupau funcții de rang înalt în cadrul Ministerului Afacerilor Extere și că numele lor, cu o trimitere explicită la funcția lor oficială, figuraseră în declarația făcută. În analiza sa cu privire la inițierea procedurilor disciplinare și destituirea din funcție, statul reclamat fusese îndreptățit să țină cont de condiția ca fiecare funcționar public de rang înalt să respecte și să păstreze legătura specială bazată pe încredere și loialitate între el și stat, în exercitarea funcțiilor sale. Instanțele naționale au ținut cont suficient de dreptul reclamanților la libertatea de exprimare în analiza de ansamblu a cererilor reclamanților, în conformitate cu cerințele Convenției.
Date fiind toate circumstanțele particulare, nu a fost adusă vreo probă care să pună la îndoială analiza statului reclamat. Deși o măsură severă, destituirea din funcție a reclamanților nu a reprezentat o măsură disproporționată și s-a bazat pe motive relevante și suficiente.
Concluzie
: nicio încălcare (șase voturi la unul).
(Vezi și
Rekvényi v. Ungaria
[MC],
25390/94
, 20 mai 1999; și
Baka v. Hungary
,
20261/12
, 23 iunie 2016,
Nota informativă
197
)