2ac-110/26 — Încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

La 02 iunie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Verisvin” (în continuare S.R.L. „Verisvin”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Mixte „Zernoff” S.R.L. (în continuare Î.M. „Zernoff” S.R.L.) privind încasarea datoriei totale în mărime de 6085098,10 lei, formată din suma de 4942381,38 lei, conform contractului de locațiune din 23 aprilie 2020 și suma de 1142716,72 lei, în baza facturii fiscale nr. EAB000197118 din 20 mai 2022 și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 20 iunie 2022, S.R.L. „Verisvin” în proces de insolvabilitate a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat încasarea din contul Î.M. „Zernoff” S.R.L. în beneficiul său, a datoriei de 5382381,38 lei, conform contractului de locațiune din 23 aprilie 2020 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 februarie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Verisvin” în proces de insolvabilitate.

Invocând ilegalitatea hotărârii din 18 februarie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râșcani, la 20 martie 2025, Î.M. „Zernoff” S.R.L. a depus apel, iar la 23 septembrie 2023 a prezentat cererea de apel motivată, completată la 24 martie 2026, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Verisvin” în proces de insolvabilitate.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, la 05 septembrie 2025, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza civilă a fost repartizată spre examinare în ordine de apel, în mod automat-aleatoriu, judecătorului-raportor Elena Bolocan, care face parte din completul compus din judecătorii Ana Panov (președinte), Svetlana Vîșcu (judecător), ultima ședință de judecată fiind stabilită pentru 17 iunie 2026, ora 14:00.

La 15 iunie 2026, Î.M. „Zernoff” S.R.L. a depus în adresa Curții de Apel Centru o cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 43 alin. (2) lit. b) și f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și pe 1 garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În susținerea cererii, Î.M. „Zernoff” S.R.L. a susținut că examinarea cauzei de către o altă instanță de același grad ar înlătura eventualele rezerve privind percepția de imparțialitate a instanței, având în vedere implicarea sa în mai multe litigii aflate pe rolul Curții de Apel Centru.

Totodată, a invocat că litigiul a fost judecat cu încălcarea normelor de competență jurisdicțională, întrucât cererea sa reconvențională, formulată în cadrul procedurii de insolvabilitate a S.R.L. „Verisvin”, ar fi fost restituită contrar dispozițiilor procesuale și normelor speciale privind competența instanței de insolvabilitate.

Art. 43 alin. (2) lit. b), f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă: b) cauza a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională; f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție 2 publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speţei deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările descrise în pct. 7-8 din încheiere, constituie nişte alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cererii de apel, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Referitor la solicitarea Î.M. „Zernoff” S.R.L. privind strămutarea cauzei în temeiul art. 43 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acest temei nu este aplicabil în circumstanțele speței. Or, argumentele invocate de solicitantă vizează pretinse încălcări ale normelor de competență jurisdicțională la examinarea cauzei în prima instanță, aspecte care constituie motive de apel și urmează a fi verificate de instanța de apel în cadrul controlului legalității hotărârii atacate. În condițiile în care cauza se află deja pe rolul Curții de Apel Centru, iar cererea urmărește strămutarea examinării apelului la o altă instanță de același grad, dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă nu pot servi drept temei pentru schimbarea instanței de apel competente, nefiind invocate circumstanțe care să demonstreze că însăși Curtea de Apel Centru ar fi reținut cauza spre judecare cu încălcarea normelor de competență jurisdicțională.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 7-8 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinarea apelului declarat de Î.M. „Zernoff” S.R.L. împotriva hotărârii din 18 februarie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râșcani.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora. 3

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența şi rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor şi cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanţă de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 şi 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curţii de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanţa ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanţă de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

Astfel, motivele invocate în susținerea cererii de către Î.M. „Zernoff” S.R.L., pct. 7-8 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați. 4

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens.

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Î.M. „Zernoff” S.R.L. cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,