BOTOMEI AND S.C. BARTOLO PROD COM S.R.L. v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 59097/09 Vasile BOTOMEI și S.C. BARTOLO PROD COM S.R.L. împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 1 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Primul reclamant, dl Vasile Botomei, este un național român, care s-a născut în 1964 și este singurul acționar și reprezentant juridic al celui de-al doilea reclamant. Al doilea reclamant, S.C. Bartolo Prod Com S.R.L, este o companie privată română, situată în Bacău, România. Solicitarea a fost depusă la 7 septembrie 2009. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului În 1996 primul reclamant a primit un permis de construcție care îi permite să construiască o casă. La câteva luni de la finalizarea clădirii, el a închiriat gratuit clădirea și terenul absorbant către al doilea reclamant, cu scopul de a permite acestuia să desfășoare activități comerciale în cadrul clădirii; totuși, nu a fost acordată nici o licență de afaceri celui de-al doilea reclamant, permițându-i să opereze în clădirea respectivă, în măsura în care permisul de clădire se referă la construcția unei case și nu la sediile comerciale. La cererea reclamanților, la 4 octombrie 2000, Curtea județului Bacău a impus Comunității Bacău obligația de a elibera un certificat de planificare a orașului ( certificat de urbanism ), un permis de construcție pentru construcția sediilor de afaceri, în scopul de a post facto validarea construcției construite ca casă în 1996, precum și a unei licențe de afaceri care să permită al doilea reclamant să opereze în sediul clădirii. Curtea a susținut că refuzul municipiului de a emite documentele solicitate a fost nejustificat în măsura în care a avut alte remedii legale pentru a aborda încălcarea permisului de clădire lansat în 1996. Prin recursul municipiului, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței inferioare la 1 iunie 2001. Reclamanții au solicitat municipalității să execute hotărârea în suspensie la 16 octombrie 2000, 10 ianuarie 2001, 8 august 2002, 23 iunie 2009 și, respectiv, 17 mai 2010, respectiv. În ceea ce privește cererile din 2000 până în 2002, municipalitatea a răspuns reclamanților că nu au putut emite o licență de afaceri care să permită celui de-al doilea reclamant să opereze în locații care nu au fost autorizate niciodată pentru activități comerciale și că reclamanții nu au respectat termenii permisului de construcție emis în 1996. În plus, reclamanții au fost amendați la 21 de ani. Iulie 2000 pentru a realiza lucrări ilegale pe clădire, măsură care a fost validată prin decizia finală din 12 februarie 2001 dată de Curtea județului Iași. Reclamanții au fost amendați de mai multe ori pentru operare fără licență de clădire, de exemplu la 21 iulie 2000 și la 3 decembrie 2002. În ceea ce privește cererile de punere în aplicare ale reclamanților din 2009-2010, municipalitatea a răspuns la 15 iulie 2009 și, respectiv, 22 iulie 2010, informand reclamanții că dreptul lor de a cere că hotărârea în suspensie a fost interzisă. Legea internă relevantă 10. Dispozițiile și procedurile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în cazul principal al Fundației Hostel pentru Studenți ai Bisericii Reformate și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07, §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). 11. În conformitate cu decretul nr. 167/1958 privind statutul de limitări, dreptul de a solicita executarea oricărei acte devine timp interzis în termen de trei ani de la momentul în care actul devine executor sau din ultima acțiune de executare. 12. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neîndeplinirea convenției. executarea hotărârii din 4 octombrie 2000 a Curții de județ Bacău. Plainele de drept în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția 13. Reclamanții se plâng de neexecuția hotărârii din 4 octombrie 2000 de către Curtea de județ Bacău. 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, care, în măsura în care este relevant, au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 14. Curtea reiterează că o persoană care a obținut o hotărâre împotriva statului nu poate fi așteptat să adopte proceduri separate de executare (a se vedea Metaxas c. Grecia , nr. 8415/02 , § 19, 27 mai 2004). Cu toate acestea, reclamanții trebuie să prezinte diligence și inițiativă în a se plânge în fața acesteia cu privire la posibilul eșec continuu al statului de a aplica hotărârea în favoarea lor. În acest sens, Curtea reamintește că situația continuă nu poate amâna aplicarea articolului de șase luni pe termen indefinit. Curtea a impus, de exemplu, o obligație de diligență și de inițiativă reclamanților care doresc să se plângă de faptul că statul continuă să își îndeplinească obligațiile în contextul disparițiilor în curs sau al dreptului la proprietate sau la domiciliu (a se vedea, de exemplu, Varnava și alții c. Turcia [GC], nr. 16064/90 și seq., §§§ 159-172, ECHR 2009, și Sargsyan c. Azerbaidjan [GC] (dec.), nr. 40167/06, §§ 124-148, 14 decembrie 2011). Deși există, în mod evident, distincții evidente în ceea ce privește diferitele încălcări continue, Curtea consideră că reclamanții trebuie, în orice caz, să introducă reclamațiile lor „fără întârziere nejustificată”, după ce nu există o perspectiva realistă a unui rezultat favorabil sau a unui progres în ceea ce privește plângerile lor la nivel intern (a se vedea, de exemplu, Sargsyan c. Azerbaidjan , citat mai sus § 140 și Aleksandar Sokolov c. Serbia , nr. 30859/10 , §§ 36 , 14 ianuarie 2014 . 15. În ceea ce privește prezenta cauză, Curtea consideră că, având în vedere răspunsurile repetate primite de reclamanții din Municipiu, care au refuzat să pună în aplicare hotărârea în suspensie și au continuat să amâneze reclamanții pentru încălcarea termenilor permisului de construcție emis în 1996 (a se vedea punctele 7-8 mai sus), ar fi trebuit să fie evident pentru ei că nu există o perspectiva realistă de a avea un rezultat favorabil sau progrese în ceea ce privește acțiunile lor, în cazul în care nu după ultimul răspuns din 8 august 2002, atunci, imediat ce dreptul lor de a solicita executarea hotărârii a devenit susceptibil de a fi îndelungat, și anume, cel târziu la 8 august 2005. Cu toate acestea, Curtea remarcă că nu a fost până la 23 iunie 2009, că reclamanții au hotărât să își urmeze cererea de a primi hotărârea în favoarea lor depusă de autoritățile interne; în plus, nu a fost până la 26 noiembrie 2009 că reclamanții s-au plâns în fața Curții în ceea ce privește incapacitatea lor de a obține executarea atribuțiilor judiciare respective. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că cererea a fost introdusă în afara termenului de șase luni (Aleksandar Sokolov, citat mai sus, §§ 31-36 și, Babich și Azhogin împotriva Rusiei , nos 9457/09 și 9531/09 , §§ 47-54, 15 octombrie 2013) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 3 din convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declarații cererea este inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului APENDIX Solicitarea depunerea plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 neexecuție sau aplicarea întârziere a deciziilor interne Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Decizia internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de executare 59097/09 07/09/2009 Vasile BOTOMEI 07/01/1964 S.C. BARTOLO PROD COM S.R.L. Curtea județului Bacău, dosarul intern nr. 5452/2000, 04/10/2000 01/06/2001 în așteptare Mai mult de 15 ani, 1 lună și 13 zile

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 59097/09

Vasile BOTOMEI and S.C. BARTOLO PROD COM S.R.L.

against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1

December 2016 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Egidijus Kūris,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on the date indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The list of applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.

2.

The first applicant, Mr Vasile Botomei, is a Romanian national, who was born in 1964 and is the sole shareholder and legal representative of the second applicant. The second applicant, S.C. Bartolo Prod Com S.R.L, is a Romanian private company, located in Bacău, Romania. Their application was lodged on 7

September 2009.

3.

The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs Catrinel Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

4.

In 1996

the first applicant received a building permit allowing him to construct a house. A few months after, when the building was finished, he gratuitously leased the building and the appurtenant land to the second applicant, with the purpose of enabling the latter to conduct commercial activities therein; however, no business licence had been granted to the second applicant, allowing it to operate in the respective building, in so far as the building permit referred to the construction of a house, and not of commercial premises.

5.

Upon request from the applicants, on 4 October 2000 the Bacău County Court imposed on the Bacău Municipality the obligation to release a town-planning certificate (

certificat de urbanism

), a building permit for the construction of business premises, aiming to

ex

post facto

validate the construction built as a house in 1996, as well as a business license allowing the second applicant to operate within the premises of the building. The court held that the Municipality’s refusal to issue the requested documents was unjustified in so far as it had other legal remedies to address the breach of the building permit released in 1996. Upon appeal by the Municipality, the Suceava Court of Appeal upheld the lower court’s decision on 1

June

2001.

6.

The applicants requested the Municipality to enforce the outstanding judgment on 16 October 2000, 10 January 2001, 8 August 2002, 23

June

2009 and 17 May 2010, respectively.

7

.

With regard to the requests from 2000 to 2002, the Municipality replied to the applicants that they could not issue a business license allowing the second applicant to operate in premises that had never been authorised for commercial activities, and that the applicants had not complied with the terms of the building permit issued in 1996. Moreover, the applicants were fined on 21

July 2000 for having undertaken illegal works on the building, measure that had been validated by the final decision of 12

February 2001 given by the Iași County Court.

8

.

The applicants were fined several times for operating without a building license, for instance on 21 July 2000 and on 3 December 2002.

9.

Concerning the applicants’ enforcement requests of 2009-2010, the Municipality replied on 15 July 2009 and 22 July 2010, respectively, informing the applicants that their right to ask that the outstanding judgment be enforced was time barred.

B.

Relevant domestic law

10.

The relevant domestic legal provisions and procedures concerning the enforcement of final judgments against State authorities are described in the leading case of

Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania

(nos. 2699/03 and 43597/07, §§

36-40, 7

January 2014).

11.

Under Decree no. 167/1958 on the statute of limitations, the right to request the enforcement of any deed becomes time barred within three years from the moment when the deed becomes enforceable or from the last enforcement act.

12.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the non

‑

enforcement of the decision of 4 October 2000 of the Bacău County Court.

THE LAW

Complaints under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 regarding non-enforcement

13.

The applicants complained of the non-enforcement of the decision of 4

October 2000 by the Bacău County Court. They relied on Article

6 §

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which, in so far as relevant, read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

14.

The Court reiterates that a person who has obtained a judgment against the State may not be expected to bring separate enforcement proceedings (see

Metaxas v. Greece

, no. 8415/02, § 19, 27 May 2004). Nevertheless, the applicants must show diligence and initiative in complaining before it about the potential continuing failure of the State to enforce the judgment in their favour. In this connection, the Court recalls that the continuing situation may not postpone the application of the six-month rule indefinitely. The Court has, for example, imposed a duty of diligence and initiative on applicants wishing to complain about the continuing failure of the State to comply with its obligations in the context of ongoing disappearances or the right to property or home (see, for example,

Varnava and Others v.

Turkey

[GC], nos. 16064/90 et seq., §§

159-172, ECHR 2009, and

Sargsyan v.

Azerbaijan

[GC] (dec.), no.

40167/06, §§ 124-148, 14

December 2011). While there are, admittedly, obvious distinctions as regards different continuing violations, the Court considers that the applicants must, in any event, introduce their complaints “without undue delay”, once it is apparent that there is no realistic prospect of a favourable outcome or progress for their complaints domestically (see, for example,

Sargsyan v.

Azerbaijan

, cited above, § 140 and

Aleksandar Sokolov v. Serbia

, no.

30859/10, §§

31

‑

36, 14 January 2014).

15.

Turning to the present case, the Court considers that, in view of the repetitive replies received by the applicants from the Municipality, who refused to enforce the outstanding judgment and continued to fine the applicants for having breached the terms of the building permit issued in 1996 (see paragraphs 7-8 above), it should have been apparent to them that there was no realistic prospect of a favourable outcome or progress for their actions domestically, if not after the last reply of 8 August 2002, then as soon as their right to request the enforcement of the judgment became susceptible of being time-barred, namely at the latest on 8 August 2005. Yet the Court notes that it was not until 23

June 2009 that the applicants decided to pursue their request to have the outstanding judgment given in their favour enforced by the domestic authorities; furthermore, it was not until 26

November 2009 that the applicants complained before the Court about their inability to obtain execution of their respective judicial awards.

16.

In the light of the above, the Court concludes that the application was introduced before it outside the six-month time-limit (

Aleksandar Sokolov,

cited above, §§ 31-36, and,

Babich and Azhogin against Russia

, nos.

9457/09 and 9531/09, §§ 47-54, 15 October 2013)

and must be rejected in accordance with

Article 35 §§ 1 and 3 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 20 December 2016.

Hasan Bakırcı

Vincent A. De Gaetano

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(

non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions

)

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

59097/09

07/09/2009

Vasile BOTOMEI

07/01/1964

S.C. BARTOLO PROD COM S.R.L.

Bacău County Court, domestic case file no.

5452/2000, 04/10/2000

01/06/2001

pending

More than 15 years, 1 month and 13 days