CtEDO 01.12.2016 Auto

BORISOV c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
01.12.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BORISOV c. RUSSIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 1 decembrie 2016 Secțiunea a treia Cerere nr. 40452/10 Oleg Anatolyevich BORISOV împotriva Rusiei introdusă la 21 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Oleg Anatolyevich Borisov, este un resortisant rus născut în 1968 și deținut la Verkhneouralsk. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În martie 2007, reclamantul a început să execute o pedeapsă cu închisoarea în orașul Bratsk. Printr-o decizie din 10 aprilie 2008, investigatorul M. al comitetului de cercetare (следственннй комитт ), legat de serviciul procurorului regional d IZ-38/1 din orașul d'Irkutsk pe motiv că acesta din urmă era suspectat că a participat la uciderea lui S., care a avut loc în 1999. La 12 aprilie 2008, reclamantul a fost transportat la casa de retenție nr 38/1 din orașul Irkutsk. El a declarat că, începând cu acea dată, a suferit diverse forme de maltratare din partea co-deținuților și a gardienilor casei de judecată. Potrivit celor menționate anterior, persoanele implicate, în special unii dintre deținuții săi, au acționat la instrucțiunile anchetatorilor responsabili cu cazul penal, și cu acordul administrației casei de judecată, în scopul de a-i extorca mărturisirea și, printre altele, de a-l obliga să mărturisească uciderea lui S. Reclamantul declară că a suferit, în special, la 13 aprilie 2008 : Lovituri la dreapta și în flancul drept de către colegi F. și M., în celula nr. 440 : amenințări de violență fizică la adresa fiului și a soției reclamantului provenind de la deținuții R., în celula nr. 624 mai în noaptea de 24-25 aprilie 2008 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 25 aprilie 2008, medicul de la domiciliu a constatat prezența a trei tăieturi pe gât și pe față ale reclamantului și a informat administrația cu privire la aceasta. Între timp, la 16 aprilie 2008, reclamantul a mărturisit că a comis uciderea lui S. în bandă organizată. Mărturisirea sa a fost transcrisă într-un proces-verbal de Te., un ofițer de poliție al casei de judecată, și a fost transmisă anchetatorilor responsabili de cazul penal. La 30 aprilie 2008, decizia anchetatorului B. să pună în discuție reclamantul, în temeiul articolelor 91 și 92 din Codul de procedură penală (CPP), în calitate de persoană suspectată de comiterea unei infracțiuni, a fost notificată în scris. Acesta din urmă semnează, în prezența unui avocat din oficiu, un proces-verbal de examinare prin care a fost informat cu privire la dreptul său de a păstra tăcerea și dreptul său de a beneficia de asistența unui pârât și a fost informat că toate declarațiile sale ar putea fi utilizate ca probe în cadrul cauzei penale chiar dacă și-ar retrage ulterior declarațiile. În timpul interogatoriilor reclamantului care au avut loc la 30 aprilie, la 12 și 14 mai și la 24 septembrie 2008, precum și în timpul reconstituirii faptelor la locul crimei la 14 mai 2008, reclamantul, asistat de avocata P., a confirmat că a participat la uciderea lui S. și a semnat procesele-verbale corespunzătoare. La 20 mai 2008, în urma unei verificări interne, directorul casei de judecată a decis că nu a fost necesar să se deschidă o anchetă privind originea leziunilor constatate de medic la 25 aprilie 2008. Potrivit acestei decizii, reclamantul a declarat că a fost tăiat în timp ce a fost în stare de depresie. Această decizie nu a fost notificată acestuia din urmă decât în iunie 2010. În decembrie 2009, reclamantul s-a plâns procurorului general pentru relele tratamente pe care le-ar fi suferit. Prin decizia din 24 ianuarie 2010, Comitetul procurorului districtual din regiunea D a refuzat să deschidă o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamantului, după efectuarea unei verificări preliminare în conformitate cu art. 144 din CPP. În iunie 2010, reclamantul a contestat atât decizia din 24 ianuarie 2010 a comitetului de informare și din 20 mai 2008 a directorului casei în cauză. Prin decizia din 12 iulie 2010, Tribunalul Districtual Oktiabrski din orașul D a respins recursul reclamantului împotriva deciziei din 24 iulie 2010. În ianuarie 2010, fără a lua în considerare fondul, a considerat că acuzațiile reclamantului se refereau la admisibilitatea probelor și că trebuie examinate în cadrul procesului penal îndreptat împotriva . Această decizie a fost confirmată în apel la 25 august 2010. Între timp, la 23 martie 2010, Curtea Regională d .Irkutsk ( . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acuzațiile se bazau pe articolele 105 2 (criminal agravat) și 209 1 (de la o bandă organizată în scopul comiterii de încălcări împotriva persoanelor fizice sau juridice) din Codul penal (CP). În cadrul ședinței din 25 octombrie 2010, procurorul a solicitat citirea depozițiilor reclamantului, pe parcursul procedurii preliminare, în data de 16 și 30. În aprilie, la 5, 12 și 14 mai și la 24 septembrie 2008, reclamantul a solicitat excluderea din aceste depoziții a probelor aflate sub acuzare pe motiv că acestea au fost extorcate sub constrângere și că le-a menținut din teamă de represalii pentru el și pentru familia sa. În acest sens, el își va reitera acuzațiile de maltratare suferite în casa de judecată n IZ-38/1. La cererea reclamantului, Curtea Regională a primit mai multe persoane cu care a fost deținut mai multe persoane, în special G. și M., care, la audierile din 11 noiembrie și 13 decembrie 2010, au declarat că au fost martori ai tentativei de violare a lai ui ui de trei deținuți, dintre care R., în celula nr. 643 în aprilie 2008 F. care a declarat, în lanțul de judecată din 7 decembrie 2010, că, la cererea administrației casei de judecată, acesta exercitase presiuni psihologice asupra reclamantului sub formă de amenințări pentru perioada 12-14 aprilie 2008, astfel încât acesta din urmă să treacă la mărturisirea T. și E. care, la audierile din 7 și 9 decembrie 2010, au declarat că au fost prezente în celula nr. 643 când R. și alți doi deținuți i-au spus reclamantului că fiul său și soția sa vor fi agresați dacă refuză să mărturisească; ei au mai indicat că R. a acționat asupra instrucțiunilor de administrare a casei de detenție; E. a adăugat că R. l-a amenințat pe reclamant cu represalii dacă acesta din urmă își retrage mărturisirea. Curtea Regională i-a auzit, de asemenea, pe anchetatorii M., B. și S. responsabili cu cauza penală împotriva inculpaților, precum și pe ofițerii de poliție Ch., T. și Te., care au negat că au exercitat presiuni asupra reclamantului în cursul investigațiilor preliminare. Între timp, procurorul a solicitat să se efectueze o verificare a acuzațiilor de maltratare pe care le-a formulat la tribunalul din 25 octombrie 2010. Printr-o decizie din 24 decembrie 2010, comitetul procurorului districtual din regiunea Irkutsk a refuzat să deschidă o anchetă penală cu privire la acuzațiile de maltratare formulate de solicitant. Prin deciziile din 3 și 23 august 2011, Tribunalul Districtual Kuibychevski din orașul Irkutsk a respins acțiunile reclamantului formulate împotriva deciziilor din 24 decembrie 2010 și, respectiv, din 20 mai 2008, fără a examina fondul acestora. Instanța a indicat că acuzațiile de maltratare formulate de reclamant se refereau la admisibilitatea probelor în cadrul procedurii penale diligente împotriva sa și, prin urmare, nu puteau face obiectul unei examinări judiciare separate. Decizia din 3 august 2011 a fost confirmată în apel la 6 octombrie 2011. Între timp, printr-o ordonanță de procedură din 27 ianuarie 2011, Curtea Regională a respins cererea reclamantului de a exclude dovezile care îi stau la dispoziție din 16 și 30 aprilie, din 5, 12 și 14 mai și din 24 septembrie 2008 și a hotărât că declarațiile martorilor G., M., T., E. și F. nu au fost fiabile deoarece acestea din urmă au avut scopul de a ajuta reclamantul să scape de răspunderea penală pentru infracțiunile de care a fost acuzat. Ea a considerat că declarațiile lor au fost negate de cele ale anchetatorilor M., B. și S. și ale ofițerilor de poliție Ch., T. și Te. În cursul procesului de încuviințare a Curții Regionale din 8 februarie 2011, acuzarea și-a retras cererea de depunere a mărturiei în fața juriului din 16 aprilie 2008. În cadrul luării în custodie a aceleiași instanțe din 11 februarie 2011, acuzarea a prezentat juriului declarațiile făcute de reclamant în cadrul procedurii preliminare, în special în cursul interogatoriilor din 30 aprilie, 5, 12 și 14 mai și din 24 septembrie 2008, precum și în timpul reconstituirii faptelor la locul crimei la 14 mai 2008. După depunerea acestor depoziții, reclamantul a pledat din nou nevinovat. Prin hotărârea din 19 mai 2011, Curtea Regională, pe baza verdictului de vinovăție emis de juriu, l-a condamnat pe reclamant la 25 de ani de condamnare penală. La stabilirea pedepsei, Curtea Regională luase în considerare mărturisirile reclamantului din 16 aprilie 2008 ca circumstanță atenuantă. La 26 ianuarie 2012, Curtea Supremă a Rusiei a confirmat această hotărâre în apel. GRIFS invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente abuzive în perioada 12 aprilie 2008-18 decembrie 2009 în timpul detenției sale la casa de judecată nr. IZ-38/1 a orașului d .Irkutsk, precum și în absența unei anchete efective în această privință. Pe teren de la art. 6 din Convenție, recurentul declară o încălcare a dreptului său la un proces echitabil din cauza admiterii la procesul penal de depoziții pe care le-ar fi făcut sub constrângere în timpul fazei inițiale a procedurii penale împotriva sa. Întrebări adresate părților Cu încălcarea articolului 3 din convenție, reclamantul a fost supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante de către co-deținuți și/sau de către gardieni în casa de judecată n IZ-38/1 Având în vedere obligația statului de a efectua o anchetă efectivă asupra unei acuzații de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), a existat o astfel de anchetă în prezenta cauză? În special, verificările preliminare care s-au soldat cu un refuz de a deschide o instrucțiune penală la 24 ianuarie și la 24 decembrie 2010 au fost conforme cu cerințele articolului 3 din Convenție (Lyapin c. Rusia, nr 46956/09, § 125-140, 24 iulie 2014) S-a examinat în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, în special refuzul exprimat la 27 ianuarie 2011 de către Curtea Regională d a adus atingere echității procesului penal împotriva sa (Turbilev c. Rusia, nr 4722/09, §§ 81-98, 6 octombrie 2015)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă