CtEDO 10.01.2017 Auto

CASE OF MIVES DOO v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
10.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Enforcement proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MIVES DOO v. SERBIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA CAUZA DE MICI DE DOO c. SERBIA (Depunerea nr. 48966/09) HOTĂRÂREA Strasburg 10 ianuarie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mives DOO c. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Pere Pastor Vilanova, Președinte, Branko Lubarda, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 6 decembrie 2016, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 48966/09) împotriva Serbiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de Mives DOO, la 31 august 2009, reclamantul a fost reprezentat de dl D. Simić, avocat care practică în Novi Sad. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de fostul lor agent, dna V. Rodić, fiind înlocuit mai recent de agentul lor actual, dna N. Plavšić. La 23 octombrie 2014, cererea a fost comunicată guvernului. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernului, Curtea o respinge. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI La 24 aprilie 1997 și, respectiv, 3 septembrie 1998, Curtea Comercială Pančevo a ordonat DD Lola Utva Vazduhuhoplovna industriei, o societate socială care se află în Pančevo (denumită în continuare „debitorul”) să plătească reclamantului sume specificate din cauza daunelor pentru avionul pe care l-a cumpărat de la debitor, dar care nu a fost niciodată livrată reclamantului, plus costurile procedurii civile. Aceste hotărâri au devenit finale până la 4 iunie 1998 și, respectiv, 25 septembrie 1998. La 5 iunie 2002, la cererea reclamantului în acest sens, Curtea Comercială Pančevo a ordonat executarea acestor hotărâri și a ordonat în continuare debitorului să plătească reclamantului costurile de executare. La 11 februarie 2008, Curtea Comercială a remarcat că, la 29 ianuarie 2008, Agenția de Privatizare a ordonat restructurarea debitorului și a păstrat procedurile de executare până la încheierea acestui proces. Potrivit informațiilor privind statutul debitorului obținut de pe site-ul Agenției de Registrul Sârb al întreprinderilor, debitorul este o societate activă, în principal, cuprinsă din capitalul de stat (a se vedea http://apr.gov.rs , accesat la 24 octombrie 2016). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRACTICĂ Legea internă relevantă privind statutul societăților de proprietate socială, precum și procedura de aplicare și insolvență, a fost descrisă în cazul R. Kačapor și alții c. Serbia , nr. 2269/06 , §§ 57-64 și 71-76, 15 ianuarie 2008, și Jovičić și alții c. Serbia (dec.), nr. 37270/11, §§ 88-93, 15 octombrie 2013. De asemenea, jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește societățile deținute social, împreună cu dispozițiile relevante privind recursul constituțional a fost, de asemenea, descrisă în decizia de admisibilitate din Marinković c. Serbia (dec.), nr. 5353/11, §§ -29 și 31-44, 29 ianuarie 2013, hotărârea în Marinković c. Serbia , nr. 5353/11, §§ 29-31, 22 octombrie 2013, și decizia din Ferizović c. Serbia (dec.), nr. 65713/13, §§ 12-17, 26 noiembrie 2013. DREPTUL ALEGAT VIOLAȚIILE ARTICOLE 6 § 1 ȘI 13 AL CONVENȚIEI ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 10. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârilor finale din instanța depuse în favoarea sa și de lipsa unui remediu eficace în acest sens. Reclamantul s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Admisibilitatea 11. Guvernul susține că debitorul este independent din punct de vedere juridic și financiar de stat și faptul că debitorul este în curs de restructurare nu poate fi atribuit responsabilității statului. Prin urmare, Guvernul a concluzionat că statul reclamant nu poate fi considerat responsabil pentru datoria societății în cauză în acest caz. Cu toate acestea, Guvernul nu și-a exclus eventuala răspundere pentru durata procedurii de executare. 12. Reclamantul a reafirmat plângerile sale. 13. Curtea a declarat deja în mai multe cazuri în cazuri comparabile împotriva Serbiei că statul este responsabil pentru onorarea datoriilor societăților sociale/de stat stabilite prin hotărârile finale ale instanței interne (a se vedea, de exemplu, Crnišanin și alții c. Serbia , nr. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/06, § 124, 13 ianuarie 2009 și R. Kačapor și alții, citate mai sus §§ 97-98; și a se vedea, de asemenea, punctul 8 de mai sus. Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de această jurisprudență în acest caz. Prin urmare, obiecția Guvernului trebuie respinsă. 14. Întrucât reclamațiile reclamanților nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici inadmisibile din alte motive, trebuie să fie declarate admisibile. Curtea observă că a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 din Convenție și/sau a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile care pun la punct probleme similare celor prezentate în acest caz (a se vedea R. Kačapor și alții, citate mai sus, §§§ 115-116 și § 120; și Crnišanin și alții, citate mai sus, §§ 123-124 și § 133-134). 17. După examinarea tuturor materialelor care îi sunt prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. În consecință, au existat încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 18. După această concluzie, Curtea nu consideră necesar să examineze în esență aceeași plângere în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Kin-Stib și Majkić c. Serbia , nr. 12312/05, § 90, 20 aprilie 2010). II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 20. Reclamantul a solicitat ca statul să-l plătească, din fondurile proprii, datoria de judecată, plus costurile procedurii de executare. Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca statul să fie ordonat să plătească 41.708.60 EUR din cauza incapacității sale de a utiliza avionul pe care l-a cumpărat de la debitor. 21. În ceea ce privește prejudiciile morale, reclamantul a solicitat 10.000 EUR. 22. În sfârșit, pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții, reclamantul a solicitat 8.204.22 EUR 23. Guvernul a contestat aceste afirmații. 24. Având în vedere încălcările constatate în acest caz și jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții , citate mai sus §§ 123-26; și Crnišanin și alții , citat mai sus, § 139, Curtea consideră că guvernul ar trebui să plătească reclamantului sumele atribuite în hotărârile interne finale în cauză (a se vedea punctul 5 mai sus), precum și costurile stabilite ale procedurii de executare, mai puțin sume care ar fi putut fi deja plătite pe această bază. 25. În ceea ce privește restul cererii de prejudiciu material a reclamantului, Curtea constată că nu există nicio legătură de cauzalitate între daunele presupuse și încălcarea constatată. În plus, reclamantul nu a formulat această cerere în fața instanțelor interne. Prin urmare, Curtea respinge această parte din cererea reclamantului pentru prejudiciu material. 26. În plus, Curtea consideră că reclamantul a suferit o pierdere morală din cauza încălcărilor convenției constatate în acest caz. Curtea consideră că evaluarea sa pe o bază echitabilă, astfel cum este prevăzută la art. 41 din Convenție, este rezonabil să acorde reclamantului 2.000 de euro, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, pentru a acoperi prejudiciile morale suferite, precum și costurile și cheltuielile suportate în fața Curții (a se vedea Stošić c. Serbia , citat mai sus §§ 66 și 67 ). Dobânzile implicite 27. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că au existat încălcări la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține că nu este necesar să examineze în mod separat plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, din fondurile proprii și în termen de trei luni, sumele atribuite în hotărârile din favoarea sa, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe această bază; (b) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceeași perioadă, 2.000 EUR (2,000 euro) mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, pentru a acoperi daunele, costurile și cheltuielile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 ianuarie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Pere Pastor Vilanova Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă