CASE OF KIRÁLY AND DÖMÖTÖR v. HUNGARY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Király și Dömötör v. Ungaria

- 10851/13

Hotărârea din 17.1.2017 [Secția a IV-a]

Articolul 8

Obligații pozitive

Lipsa unei abordări cuprinzătoare privind aplicarea legii în cazul demonstrațiilor împotriva comunității rrome:

încălcare

În fapt

– Reclamanții sunt cetățeni maghiari de origine rromă. În august 2012, a avut loc o demonstrație împotriva comunității rrome. Au fost ținute discursuri, după care manifestanții au defilat printre casele locuite de rromi, amenințându-i pe locuitori și angajându-se în acte de violență. Reclamanții s-au plâns că autoritățile au eșuat în a-i proteja de amenințările cu caracter rasist făcute în timpul demonstrației și în a derula o investigație efectivă a incidentului care încălcase articolul 8.

În drept

– Articolul

8

(a)

Cu privire la aplicabilitate

– Articolul

8 cuprinde mai multe aspecte ale identității fizice și sociale ale unei persoane, iar identitatea etnică trebuie considerată un alt asemenea element. Amenințările proferate la adresa rromilor în timpul demonstrației nu s-au materializat, de fapt, în acte concrete de violență fizică împotriva reclamanților. Totuși, Curtea a considerat că faptul că fuseseră comise anumite acte de violență de câțiva dintre manifestanți și că după ținerea discursurilor, manifestanții au defilat în vecinătatea locuințelor rromilor proferând amenințări au trezit în reclamanți temeri întemeiate privind comiterea de violențe și umilirea lor. Mai mult, amenințările fusese îndreptate împotriva locuitorilor pentru că aparțineau de o minoritate etnică, iar acest fapt a afectat, în mod necesar, sentimentul valorii și al încrederii în sine al membrilor săi, inclusiv al reclamanților.

(b)

Cu privire la fond

– Tribunalele naționale au conchis că nu existase nici o bază legală pentru dispersarea demonstrației, de vreme ce aceasta își păstrase caracterul pașnic, în ciuda unor incidente turbulente. Curtea a constatat cu satisfacție că nu existase aparența arbitrariului sau o lipsă manifestă de apreciere din partea autorităților în privința deciziei poliției de a nu dispersa demonstrația. Tribunalele naționale s-au angajat, în special, în analiza justificării din punct de vedere profesional a acțiunii întreprinse de către poliție și a caracterului suficient al acesteia pentru protecția reclamanților și a comunității rrome în general, subliniind faptul că aceasta luase câteva măsuri preliminare și, în timpul demonstrației, se poziționase între manifestanți și localnici. În consecință, nu fusese potrivit să se pună în discuție constatările tribunalelor naționale cu privire la caracterul adecvat al reacției poliției din timpul demonstrației.

Totuși, reclamanții nu au putut să evite o demonstrație care milita în favoarea unor politici ce aveau la bază considerente rasiale și care îi intimida, pentru că aparțineau de un grup etnic. Urmărirea penală în cazul incitării împotriva unui grup a fost întreruptă, pentru că autoritățile naționale au constatat că declarațiile vorbitorilor din timpul marșului nu intrau sub incidența infracțiunii în discuție. Fusese pornită urmărirea penală pentru comiterea de violențe, iar procesul ulterior a condus la condamnarea unuia dintre manifestanți.

Modul în care au fost implementate mecanismele de drept penal constituise un factor relevant pentru stabilirea caracterului defectuos al protecției drepturilor reclamanților, până la încălcarea obligațiilor pozitive ale statului reclamat în baza articolului 8. Autoritățile naționale trebuiau să acorde o atenție specială contextului special în care au fost rostite declarațiile contestate. Evenimentul a fost organizat într-o perioadă în care aveau loc, la scară largă și prin intimidare coordonată, marșuri care presupuneau participarea unor grupuri mari de oameni și care vizau comunitatea rromă. Privite în contextul în care au fost exprimate, remarcile rasiste puteau prezenta un risc clar și iminent de comitere a violențelor și de încălcare a drepturilor altora.

Procedurile au durat aproape trei ani, iar câmpul lor de aplicare era limitat, prin lege, la actele reale de violență. Deși poliția a avut suficient timp să se pregătească pentru acest eveniment și a putut interoga mai multe persoane după incident, au fost chestionați doar cinci manifestanți. Acest tip de acțiune nu a fost apt să conducă la stabilirea faptelor cazului și nu a constituit un răspuns suficient pentru natura reală și complexă a situației contestate.

Efectul cumulativ al deficiențelor investigației, în special lipsa unei abordări cuprinzătoare privind aplicarea legii în cazul acestor evenimente, fusese faptul că o demonstrație fățiș rasistă, cu acte sporadice de violență, nu a avut, practic, consecințe legale, iar reclamanților nu li s-a acordat protecția necesară a dreptului lor la integritatea psihică.

Concluzie

: încălcare (cinci voturi la două).

Articolul 41: 7,500 EUR pentru fiecare reclamant, în privința prejudiciului moral.

(Vezi

P.F și E.F. v.

Regatul Unit

(dec.), 28326/09, 23

noiembrie 2010,

Nota informativă

135

;

Perinçek v.

Elveția

[MC], 27510/08, 15

octombrie 2015,

Nota informativă

189

)