- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 ianuarie 2017
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Affaire communiquée
Pecci și alții împotriva Italiei și încă o cauză
Traducere în română Auto
Comunicat la 31 ianuarie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 38122/09 și 69239/10 Vincenzo PECCI și altele împotriva Italiei și Antonino GROMME și altele împotriva Italiei introduse la 14 iulie 2009 și, respectiv, 27 octombrie 2010 abordări divergente între instanțele interne și Curte în ceea ce privește luarea în considerare a etapei de executare a unei hotărâri judecătorești în cadrul duratei generale a procedurii în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Pede c. Italia, 26 septembrie 1996, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 IV, Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1997 II, Metaxas c. Grecia , n 8415/02, 27 mai 2004 și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, CEDH 2009 . Întrebări adresate părților în lumina jurisprudenței Curții pe teren de la art. 6 Õ 1 din convenție (a se vedea în special Metaxas c. Grecia , n 8415/02, §§ 26, 27 mai 2004 și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, § 65-70 și 72-85, CEDO 2009), procedura de fond și procedura de executare din care au fost părți reclamanții pot fi considerate două etape necesare pentru un singur proces?
În acest caz, respingerea cererii de satisfacție echitabilă pentru întârziere, decisă de instanțele interne, a încălcat dreptul la o instanță a reclamanților, garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție Durata procedurii principale, considerată în ansamblul său conform jurisprudenței Curții, este compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil În sensul articolului din Convenție?
Communiquée le 31 janvier 2017
PREMIÈRE SECTION
Requêtes n os 38122/09 et 69239/10 Vincenzo PECCI et autres contre l’Italie et Antonino GROMME et autres contre l’Italie introduites respectivement les 14 juillet 2009 et 27 octobre 2010
OBJET DE L’AFFAIRE
Les requêtes concernent les approches divergentes entre les tribunaux internes et la Cour quant à la prise en compte de la phase d’exécution d’un jugement dans le cadre de la durée globale de la procédure au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi beaucoup d’autres, les arrêts Di Pede c. Italie , 26 septembre 1996, Recueil des arrêts et décisions 1996 ‑ IV, Hornsby c. Grèce , 19 mars 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ II, Metaxas c. Grèce , n o 8415/02, 27 mai 2004 et Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04, CEDH 2009 ).
QUESTIONS AUX PARTIES
1. À la lumière de la jurisprudence de la Cour sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention (voir notamment Metaxas c. Grèce , n o 8415/02, §§ 25 ‑ 26, 27 mai 2004 et Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04, §§ 65-70 et 72-85, CEDH 2009), la procédure au fond et la procédure d’exécution dont les requérants ont été parties, peuvent-elles être considérées comme deux phases nécessaires d’un seul « procès » ? 2. Dans l’affirmative, le rejet de la demande de satisfaction équitable pour tardiveté, décidé par les tribunaux internes, a-t-il enfreint le droit à un tribunal des requérants, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. La durée de la procédure principale, considérée dans sa globalité selon la jurisprudence de la Cour, est-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ?