CtEDO 21.02.2017 Auto

MILIĆEVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
21.02.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MILIĆEVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 52498/13 Milivoje MILI îi confruntă pe Serbia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 21 februarie 2017 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 iulie 2013, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 18 decembrie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Milivoje Milićević este un național sârb, născut în 1945 și trăiește în Vršac. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de fostul lor agent, dna V. Rodić, fiind înlocuit mai recent de agentul lor actual, dna N. Plavšić. La 18 noiembrie 2008, Curtea Municipală Lebane a ordonat Republicii Serbia să returneze anumite terenuri și să elimine toate facilitățile construite pe acest teren. La 12 august 2010, la cererea reclamantului în acest sens, Curtea Municipală Lebane a ordonat executarea acestei hotărâri și a ordonat în continuare debitorului să plătească reclamantului costurile de executare. Procedura de executare a fost în cele din urmă încheiată de hotărârea Tribunalului de Primă Instanță de Leskovac din 1 februarie 2012. La 20 iunie 2013, Curtea Constituțională a constatat încălcarea dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil și a acordat reclamantului 300 euro (EUR) ca o justă satisfacție pentru prejudiciu moral. În baza articolelor 6 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii de executare în cauză. Cererea a fost comunicată guvernului la 1 Septembrie 2015 HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea din 18 decembrie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Serbia este gata să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolelor 6 și a articolului 13 din Convenție și propune să plătească dlui Milivoje Milićević valoarea de 1,350 EUR mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamantului în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 52498/13 înaintea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi transformată în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cazurilor sale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 5 februarie 2016, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenele declarației unilaterale, din cauza faptului că suma propusă în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile privind neexecuția hotărârilor rendue în favoarea reclamanților și dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, EVT Company c. Serbia , nr. 3102/05, 21 iunie 2007 și Nemet c. Serbia , nr. 22543/05, 8 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarația Guvernului în sensul că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în prezenta declarație, dobânzile simple sunt achitabile pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă