KIRIYAK v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KIRIYAK v. RUSSIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 23 februarie 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 66607/16 Andrey Valerievich KIRIYAK împotriva Rusiei depusă la 2 noiembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrey Valerievich Kiriyak, este un național rus care s-a născut în 1975 și a fost reținut în Kaliningrad. El este reprezentat în fața Curții de către dna S.N. Gussova, avocat practicant în Svetlogorsk, regiunea Kaliningrad. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2016, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară în așteptarea unei anchete penale împotriva acestuia. La 23 mai 2016, el a cerut investigatorului să-i permită contactul telefonic cu avocatul său de apărare, dl G. și mama sa, dna N. Cererea a indicat numărul de telefon al dlui G., dar nu al mamei sale, și a conținut o notă că aceasta din urmă ar trebui obținută de la dl G. La 6 iunie 2016, investigatorul a permis apeluri telefonice la consilierul de apărare, dl G., dar nu la mama reclamantului. Partea relevantă a deciziei a citit după cum urmează: „... [Cererea nu poate fi acordată în partea privind apelurile telefonice la mama reclamantului, dna N.], deoarece autoritățile de anchetă nu au numărul de telefon și nu a fost furnizată de acuzat.” Reclamantul a contestat hotărârea în instanță în temeiul articolului 125 din Codul de Procedură Penală. La 28 iunie 2016 Curtea de district Tsentralniy din Kaliningrad a refuzat să ia în considerare plângerea în temeiul articolului 125, deoarece hotărârea impușită nu a avut legătură cu ancheta preliminară și nu a încălcat drepturile constituționale ale reclamantului. La 15 august 2016, hotărârea a fost renunțată la recurs de către Curtea regională Kaliningrad. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție în legătură cu restricția disproporționată a contactului telefonic cu mama sa în timpul detenției sale. El se plânge în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție în legătură cu lipsa unui remediu eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost așa, această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2? Autoritățile au pus restricții disproporționate asupra contactului telefonic al reclamantului cu familia sa în timpul detenției sale? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?