MARTIROSYAN v. ARMENIA

Comunicat la 24 februarie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 18550/13 Aram MARTIROSYAN și Artur MARTIROSYAN împotriva Armenia depusă la 4 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Aram Martirosyan (primul reclamant) și dl Artur Martirosyan (al doilea reclamant), sunt cetățeni armeni născuți în 1966 și, respectiv, 1975 și sunt reținuți în închisoarea Sevan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl L. Simonyan, un avocat practicant în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt frați și obișnuiați să trăiască și să își desfășoare activitatea de afaceri în orașul Gavar înainte de condamnarea și închisoarea lor. La 5 noiembrie 2009, un rezident al lui Gavar, H.H., a raportat poliției că la ora 18:20 a fost împușcat masina de la un vehicul negru de utilitar sportiv într-o stradă din Gavar, din cauza căreia fiul său H. și prietenul său, care au fost cu el în mașină, au primit leziuni la foc și au fost dus la spital. În aceeași dată, Departamentul de Investigație Gavar a instituit proceduri penale pentru tentativă de crimă și posesie ilegală de arme de foc. În cursul anchetei, un număr de persoane au fost interogate, inclusiv martorii oculari și ofițeri de poliție. S-a dezvăluit că la aproximativ 1 p.m. la 5 noiembrie 2009 reclamanții și prietenul lor H.P. au bătut V.M., ginere al H.H. mai târziu în acea zi a avut loc tragerea în stradă. După aceea, reclamanții au dispărut, iar H.P. a părăsit țara. În timpul interviului său H.H., care a fost dat statutul de victimă în cadrul procedurii, a declarat, printre altele, , că mașina lui a fost împușcată de la o mașină de utilitate sportivă neagră în care a văzut primul reclamant. Când mașina a plecat, el a recunoscut-o ca fiind a doua mașină a reclamantului. A.S., o persoană apropiată de familia reclamanților și angajată de ei într-una dintre afacerile lor, a declarat la interviul său că în ziua evenimentelor pe care le-a întâlnit reclamanții și H.P. la scurt timp după împușcare și a înțeles din conversația lor că ei au fost cei care au tras la mașina H.H.. S.G., rudă a reclamanților, a declarat în timpul interviului său că, în ziua evenimentelor, al doilea reclamant l-a chemat pentru a întreba despre incident. În special, el a încercat să afle cine a fost în interiorul mașinii H.H. și ce s-a întâmplat exact cu ei. El a fost mai târziu informat de fiul său că acesta din urmă a auzit de la oamenii adunați la locul incidentului că reclamanții au tras la mașina H.. Apoi a vorbit cu al doilea reclamant și a încercat să obțină informații mai specifice de la el. Al doilea reclamant nu a refuzat nimic, după care a devenit clar că au fost reclamanții care au comis infracția. M.M., un prieten al primarului Gavar care era rudă a reclamanților, a declarat la interviul său că și-a împrumutat mașina primarului (care se presupune că apoi i-a ajutat pe solicitanți să părăsească orașul). Apoi a auzit de la oameni adunați în stradă că reclamanții au împușcat mașina H.H. și au fugit. A găsit mașina următoarea dimineață acoperită cu noroi. La un moment dat S.K., prietenul primului reclamant, a fost interogat și a declarat, printre altele , că în noiembrie 2009 primul reclamant l-a chemat și a cerut să pună în sus oaspeții săi în apartamentul gol S.K. din Erevan pentru câteva zile. În aceeași zi el a întâlnit primul reclamant și i-a dat cheia pentru apartament. A doua zi s-a dus la apartament unde a găsit primul reclamant și alți doi oameni pe care nu-l cunoaște. Mai târziu, a decis să viziteze primul reclamant și oaspeții săi încă o dată, dar au plecat deja. El a susținut că el nu știa motivele reale pentru primul reclamant și invitații săi vizitând Erevan și stătea în apartamentul său. La 10 noiembrie 2009 a fost instituit un nou set de proceduri pentru hooliganism. Reclamanții și H.P. au fost acuzați de hooliganism agravat și un mandat de căutare a fost eliberat pentru ei. La 9 decembrie 2009 H.P. a fost arestat. El a fost, de asemenea, acuzat de trecere ilegală a frontierei de stat. Se pare că H.P. a acceptat acuzațiile. În timpul interviului său el a declarat, printre altele, că, după incidentul cu V.M. la 5 noiembrie 2009, reclamanții i-au dat diferite tipuri de arme de foc pe care le-a pus în cel de-al doilea vehicul de utilitate sport. În timp ce conduceau împreună cu reclamanții, au observat mașina H.H. în stradă care s-a întors și a început să le urmărească. Ei au văzut apoi că H.H. a fost înarmat și primul reclamant a strigat să deschidă focul, pe care H.P. l-a făcut de la scaunul din spate unde stătea. ulterior, reclamanții au tras și armele lor. Tragerea a durat aproximativ douăzeci de secunde, după care al doilea reclamant a condus spre centrul Gavar. Mai târziu, mai multe secunde au auzit tragere în spatele lor. La 9 aprilie 2010, procedurile cu privire la H.P. au fost eliminate de la procedura principală. La 5 mai 2010, procedurile au rămas pe baza faptului că identitatea suspectului în ceea ce privește tentativa de crimă a fost necunoscută și, în ceea ce privește episodul de hooliganism, acuzatul a fost abscondat. Prin hotărârea din 11 mai 2010 a Curții Regionale Gegharkunik, H.P. a fost considerat vinovat ca fiind acuzat și a primit o condamnare în custodie. La 15 iunie 2010, reclamanții s-au renunțat la poliție. Prin hotărârea din 26 octombrie 2010, Curtea Regională a constatat că reclamanții sunt vinovați de hooliganism. La 7 septembrie 2010, procedurile au rămas din nou în ceea ce privește tentativa de crimă din cauza faptului că identitatea infractorului a fost necunoscută. La 4 martie 2011, procedurile au fost reluate și cazul a fost atribuit Serviciului Special de Investigație. La 14 martie 2011, reclamanții au fost reținuți și acuzați de tentativă de crimă a două sau mai multe persoane comise de un grup și deținerea ilegală a armelor de foc. Reclamanții au supus nevinovat și au refuzat să facă declarații în timpul anchetei. La 16 martie 2011 H.P. a fost acuzat de aceleași infracțiuni ca și reclamanții. Se pare că în cursul procesului Curtea Regională a încercat să asigure prezența victimelor H.H. și H., dar nu au reușit să apară. Se pare în continuare că H.H. a adresat mai multe cereri Curții Regionale declarând că el nu a fost dispus să participe la proces pentru a evita suferirea traumelor implicate în evenimente din nou și H. a informat curtea că va călători în străinătate cu tatăl său pentru a primi tratament medical. La 23 februarie 2012, Curtea Regională a constatat că reclamanții și H.P. au fost vinovați în calitate de acuzați și le-a condamnat la 13 și 12 ani de închisoare. În acest sens, Curtea Regională a invocat, printre altele, declarațiile preliminare ale H.H., martorii A.S., M.M., S.G. și S.K., care nu au participat la procesul reclamanților. inter alia , faptul că declarațiile preliminare ale H.H. și martorilor A.S., M.M., S.G. și S.K. au fost admise în dovada împotriva lor, deși nu au participat la procedura. La 20 iulie 2012, Curtea Penală de Apel a susținut integral hotărârea Curții Regionale. Reclamanții au depus apeluri asupra punctelor de drept care susțin argumente similare față de cele formulate în apelul anterior. La 7 septembrie 2012, Curtea de Casație a declarat că apelurile reclamanților privind punctele de drept inadmisibile pentru lipsa de merit. Legea internă relevantă Următoarele dispoziții din Codul de Procedință Penală sunt relevante în contextul prezentului caz. art. 86: Un martor „3. Un martor este obligat ... să apară la convocarea autorității care se ocupă de acest caz pentru a da mărturie sau a participa la măsuri de investigație și alte procese ... 4. Nerespectarea unui martor la obligațiile sale de a conduce la sancțiuni prevăzute de lege.” art. 153: Compulsie să apară „1. [A] martor ... poate fi obligat să apară printr-o decizie motivată a ... instanței în cazul în care nu apar la convocare fără motive valabile. [A] martor ... este obligat să informeze autoritatea de convocare dacă există motive valabile pentru a împiedica apariția sa în termenul stabilit în citarea.” art. 216: Confrontare „1. Anchetatorul are dreptul să facă o confruntare cu două persoane care au fost interogate anterior și ale căror declarații conțin contradicții substanțiale. Anchetatorul este obligat să efectueze o confruntare dacă există contradicții substanțiale între declarațiile acuzate și o altă persoană. ... 3. Persoanele convocate la o confruntare sunt invitate la rândul lor să-și dea seama de circumstanțele în care se desfășoară confruntarea. După aceea investigatorul pune întrebări. Persoanele convocate la o confruntare pot pune întrebări între ele, cu permisiunea investigatorului. ... 5. În cazurile prevăzute de prezentul Cod, avocatul apărării, interpretul și reprezentantul legal al persoanei interogate pot participa la confruntare și de asemenea să semneze dosarul.” art. 332: Decizie privind posibilitatea examinării cazului în absența unui martor, un expert sau un specialist care nu a reușit să aplice. „1. În cazul în care vreunul dintre martorii ... convocat la instanță nu a apărut, instanța, după ce a auzit avizele părților, decide să continue sau să suspende procesul. Procedura poate fi continuată dacă neapărarea unor astfel de persoane nu împiedică examinarea aprofundată, completă și obiectivă a situațiilor cauzei.” art. 342: Lectură din declarații de martor „1. Lectură în procesul de declarații de martor făcute în timpul anchetei, ancheta sau o audiere anterioară a instanței ... este permis în cazul în care martorul este absent din audierea instanței din motive care exclud posibilitatea apariției sale în instanță, în cazul în care există contradicție substanțială între aceste declarații și declarațiile făcute de acest martor în instanță, și în alte cazuri prevăzute de prezentul cod.” COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 luat în legătură cu art. 6 §§ 3 litera (d) din Convenție că nu au primit ocazia de a încrucișa victima H.H. și martorii A.S., M.M., S.G. și S.K. în procesul lor. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost faptul că reclamanții nu au putut obține participarea și examinarea victimei H.H. și martorii A.S., M.M., S.G. și S.K. în procesul lor încălcarea drepturilor garantate de art. 6 § 3 litera (d) din Convenția? (a se vedea Schatschaschwili v. Germania [GC], nr. 9154/10, §§ 100-131, CEDH 2015). Guvernul este invitat să furnizeze copii ale următoarelor documente din dosarul cazului: proiectul de pronunțare a acuzării, înregistrările interviurilor deținute cu victima și cu martorii menținuți anterior, precum și înregistrările confruntațiilor deținute, dacă este cazul, și documentele referitoare la motivele neatenției acestora la procesul reclamanților (deciziile judiciare de a le obliga, scrisorile poliției etc.).

Communicated on 24 February 2017

FIRST SECTION

Application no. 18550/13

Aram MARTIROSYAN and Artur MARTIROSYAN

against Armenia

lodged on 4 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Aram Martirosyan (the first applicant) and Mr

Artur

Martirosyan (the second applicant), are Armenian nationals who were born in 1966 and 1975 respectively and are detained in Sevan prison. They are represented before the Court by Mr L. Simonyan, a lawyer practising in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants are brothers and used to live and run their business activity in the town of Gavar before their conviction and imprisonment.

On 5 November 2009 a resident of Gavar, H.H., reported to the police that at around 6.20 p.m. his car had been shot at from a black sports utility vehicle in a street in Gavar, as a result of which his son H. and his friend, who were with him in the car, had received gunshot injuries and been taken to hospital.

On the same date the Gavar Investigative Department instituted criminal proceedings for attempted murder and illegal possession of firearms.

In the course of the investigation a number of persons were questioned, including eyewitnesses and police officers. It was revealed that at around 1

p.m. on 5 November 2009 the applicants and their friend H.P. had beaten up V.M., the son-in-law of H.H. Later that day the shooting in the street had taken place. Thereafter the applicants had gone missing, and H.P. had left the country.

During his interview H.H., who had been given the status of victim in the proceedings, stated,

inter alia

, that his car had been shot at from a black sports utility car in which he had seen the first applicant. When the car drove away, he had recognised it as the second applicant’s car.

A.S., a person close to the applicants’ family and employed by them in one of their businesses, stated at his interview that on the day of the events he had met the applicants and H.P. shortly after the shooting and had understood from their conversation that they were the ones who had shot at H.H.’s car.

S.G., the applicants’ relative, stated during his interview that on the day of the events the second applicant had called him to enquire about the incident. In particular, he had tried to find out who had been inside H.H.’s car and what exactly had happened to them. He was later informed by his son that the latter had heard from the people gathered at the place of the incident that the applicants had shot at H.H.’s car. He had then talked to the second applicant and tried to obtain more specific information from him. The second applicant had not denied anything, after which it became clear that it had been the applicants who had committed the offence.

M.M., a friend of the Gavar Mayor who was the applicants’ relative, stated at his interview that he had lent his car to the Mayor (who had allegedly then helped the applicants to leave the town). Thereafter he had heard from the people gathered in the street that the applicants had shot at H.H.’s car and fled. He had found his car the next morning entirely covered with mud.

At some point S.K., the first applicant’s friend, was questioned and stated,

inter alia

, that in November 2009 the first applicant had called him and asked to put up his guests in S.K.’s empty apartment in Yerevan for a couple of days. On the same day he met the first applicant and gave him the key to the apartment. The next day he went to the apartment where he found the first applicant and two other men whom he did not know. Several days later he decided to visit the first applicant and his guests once again but they had already left. He submitted that he did not know the real reasons for the first applicant and his guests visiting Yerevan and staying in his apartment.

On 10 November 2009 a new set of proceedings was instituted for hooliganism. The applicants and H.P. were charged with aggravated hooliganism and a search warrant was issued in respect of them.

On 9 December 2009 H.P. was arrested. He was also charged with illegal crossing of the State border.

It appears that H.P. accepted the charges. During his interview he stated,

inter alia,

that after the incident with V.M. on 5 November 2009, the applicants had given him various types of firearms which he had put in the second applicant’s sports utility vehicle. While driving together with the applicants, they had noticed H.H.’s car in the street which had turned and started to follow them. They had then seen that H.H. was armed and the first applicant had screamed to open fire, which H.P. had done from the back seat where he was sitting. Subsequently, the applicants had also fired their guns. The shooting had lasted for about twenty seconds, after which the second applicant had driven towards the centre of Gavar. Several seconds later they had heard shooting behind them.

On 9 April 2010 the proceedings in respect of H.P. were severed from the main proceedings.

On 5 May 2010 the proceedings were stayed on the ground that the identity of the suspect as regards the attempted murder was unknown and, as regards the episode of hooliganism, the accused had absconded.

By judgment of 11 May 2010 of the Gegharkunik Regional Court, H.P. was found guilty as charged and received a custodial sentence.

On 15 June 2010 the applicants gave themselves up to the police.

By judgment of 26 October 2010 the Regional Court found the applicants guilty of hooliganism. They received custodial sentences and were put on parole.

On 7 September 2010 the proceedings were once again stayed as regards the attempted murder on the ground that the identity of the offender was unknown.

On 4 March 2011 the proceedings were resumed and the case was assigned to the Special Investigative Service.

On 14 March 2011 the applicants were detained and charged with attempted murder of two or more persons committed by a group and illegal possession of firearms.

The applicants pleaded not guilty and refused to make any statements during the investigation.

On 16 March 2011 H.P. was charged with the same offences as the applicants.

It appears that in the course of the trial the Regional Court attempted to secure the presence of victims H.H. and H., but they failed to appear. It further appears that H.H. had addressed several applications to the Regional Court stating that he was not willing to attend the trial in order to avoid experiencing the trauma involved in the events once again and H. had informed the court that he would be travelling abroad with his father in order to receive medical treatment.

On 23 February 2012 the Regional Court found the applicants and H.P. guilty as charged and sentenced them to thirteen and twelve years’ imprisonment respectively. In doing so, the Regional Court relied, among other evidence, on the pre-trial statements of H.H., witnesses A.S., M.M., S.G. and S.K., all of whom failed to attend the applicants’ trial.

The applicants lodged appeals complaining,

inter alia

, that the pre-trial statements of H.H. and witnesses A.S., M.M., S.G. and S.K. had been admitted in evidence against them although they had failed to attend the proceedings.

On 20 July 2012 the Criminal Court of Appeal upheld the Regional Court’s judgment in full.

The applicants lodged appeals on points of law raising similar arguments to those raised in the previous appeal.

On 7 September 2012 the Court of Cassation declared the applicants’ appeals on points of law inadmissible for lack of merit.

B.

Relevant domestic law

The following provisions of the Code of Criminal Procedure are relevant in the context of the present case.

Article 86: A witness

“3. A witness is obliged ... to appear upon the summons of the authority dealing with the case in order to give testimony or to participate in investigative and other procedural measures...

Article 153: Compulsion to appear

“1. [A] witness ... may be compelled to appear by a reasoned decision of ... the court if he fails to appear upon summons without valid reasons. [A] witness ... is obliged to inform the summoning authority if there are valid reasons preventing his appearance within the time-limit fixed in the summons.”

Article 216: Confrontation

“1. The investigator is entitled to carry out a confrontation of two persons who have been questioned previously and whose statements contain substantial contradictions. The investigator is obliged to carry out a confrontation if there are substantial contradictions between the statements of the accused and some other person.

...

...

Article 332: Deciding on the possibility of examining the case in the absence of a witness, expert or specialist who has failed to appea

r

“1. If any of the witnesses ... summoned to court has failed to appear, the court, having heard the opinions of the parties, shall decide on continuing or adjourning the proceedings. The proceedings may be continued if the failure to appear of any such persons shall not obstruct the thorough, complete and objective examination of the circumstances of the case.”

Article 342: Reading out of witness statements

“1. Reading out at the trial of witness statements made during the inquiry, the investigation or a previous court hearing ... is permissible if the witness is absent from the court hearing for reasons which rule out the possibility of his appearance in court, if there is substantial contradiction between those statements and the statements made by that witness in court, and in other cases prescribed by this Code.”

COMPLAINT

The applicants complain under Article 6 § 1 taken in conjunction with Article 6 § 3(d) of the Convention that they were not given an opportunity to cross-examine victim H.H. and witnesses A.S., M.M., S.G. and S.K. at their trial.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the fact that the applicants were not able to obtain the attendance and examination of victim H.H. and witnesses A.S., M.M., S.G. and S.K. at their trial violate their rights guaranteed by Article 6 § 3(d) of the Convention? (see

Schatschaschwili

v. Germany

[GC], no. 9154/10, §§

100-131, ECHR 2015).

The Government are requested to provide copies of the following documents from the case file: the bill of indictment, the records of the interviews held with the victim and the above-mentioned witnesses, as well as the records of confrontations held, if any, and documents relating to the reasons for their non-attendance at the applicants’ trial (court decisions to compel them, letters from the police etc.).