Moroz împotriva Ucrainei

Reclamantul s-a născut în 1967 și își îndeplinește în prezent condamnarea la închisoare. La ora 10:00. la 1 iunie 2005 O., președintele Asociației Dentare Ucraineană, a fost împușcat în biroul său cu o pușcă pe care o aducea reclamantul. Reclamantul a fost prezent la biroul O. la momentul evenimentului. El a cerut ca poliția și o ambulanță să fie sunate și, odată ce a sosit poliția, a declarat că s-a întâmplat un accident. El a explicat că el și O. Era interesat de vânătoare și a adus pușca la O. ca un cadou. În timp ce el a demonstrat arma către O., cel de-al doilea a vrut să-l vadă mai aproape și l-a tras spre el însuși; arma a plecat accidental off. Potrivit reclamantului, odată ce a răspuns la întrebările poliției, cătușele au fost puse pe el; el a fost căutat și eșantioane au fost luate de la el pentru examinarea forensei.

Cererea lui de avocat a fost ignorată. În aceeași dată, raportul de arestare al reclamantului a fost elaborat care a declarat că reclamantul a fost arestat pentru uciderea lui O. la ora 10 p.m. la secția de poliție. Apoi a fost interogat în prezența lui K., avocatul său. El a implorat să nu fie vinovat și a repetat declarațiile făcute mai devreme. Potrivit reclamantului, avocatul său a indicat imediat investigatorului că, în conformitate cu Codul de Procedură Penală, reclamantul a trebuit să aibă posibilitatea de a vorbi cu el în particular înainte de interogare, în vederea definirii strategiei de apărare juridică. După ce a auzit asta, reclamantul a insistat asupra unei astfel de întâlniri.

Totuși, investigatorul a respins această cerere din cauza faptului că reclamantul ar putea vorbi mai târziu cu avocatul său. La 2 iunie 2005, a fost efectuată o reconstrucție a infracțiunii în prezența avocatului reclamantului. La 3 iunie 2005, detenția preliminară a reclamantului a fost ordonată de o instanță. 10. La 6 iunie 2005 L. a fost admis la procedura ca al doilea avocat al reclamantului. 11. La 9 iunie 2005, reclamantul a fost acuzat de crimă și a fost interogat în prezența avocaților săi. El a implorat nu vinovat și a repetat declarația sa anterioară că O. a fost împușcat de accident. 12. La 11 august 2005, reclamantul a fost interogat în prezența K. Reclamantul a repetat declarațiile sale anterioare.

13. În aceeași dată reclamantul și avocatul K. a devenit conștient de rezultatele unui număr de examinări legisle în acest caz. Ei nu au făcut observații în această privință. 14. La 17 noiembrie 2005 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului pentru producția ilegală, deținerea și stocarea armelor de foc. În aceeași zi, reclamantul a fost acuzat de infracțiunile de mai sus și a fost interogat în prezența K. Aceste proceduri au fost ulterior aderate la cazul de crimă împotriva reclamantului. 15. La 16 ianuarie 2006, cauza a fost depusă în judecată Curtea de Apel din Kyiv („Curtea de Apel”). Pe parcursul procesului reclamantul a refuzat acuzația de crimă și a susținut în mod constant că O. a fost împușcat de accident.

16. La 19 mai 2006, Curtea de Apel, în calitate de instanță de primă instanță, a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Curtea a constatat că, la 27 mai 2005, Consiliul de coordonare al Asociației Dentale Ucrainene și-a organizat reuniunea la Kyiv și reclamantul a preluat poziția de director executiv în calitate de director executiv al Asociației. Victima, O., a propus un alt candidat pentru aceeași poziție și că candidatul a fost ales. Prin urmare, reclamantul a decis să se răzbune și a venit la biroul O. cu o pușcă și a tras de două ori la capul lui O.. De asemenea, reclamantul a fost considerat vinovat de modificarea pușcăi în cauză înainte de incident.

17. Curtea de Apel a remarcat că, deși reclamantul nu a invocat niciodată vinovată și a susținut că incidentul a fost un accident, vina sa a fost dovedită de mărturiile martorilor și de rezultatele examinărilor forense. În special, soția lui O. a mărturisit că a fost în biroul vecin atunci când a avut loc incidentul și când a intrat în biroul soțului ei, a văzut reclamantul zâmbet cu satisfacție. De asemenea, ea a susținut că soțul ei nu a plăcut vânătoarea și, prin urmare, nu ar fi acceptat o pușcă ca un cadou. Atitudinea negativă a O. la vânătoare a fost, de asemenea, confirmat de fratele său. Secretarul O. și unul dintre colegii săi au confirmat, de asemenea, că reclamantul zâmbea când au intrat în birou după incident.

18. De asemenea, mai mulți martori au confirmat că reclamantul a demonstrat nemulțumire cu faptul că nu a fost ales la poziția directorului executiv al Asociației Dentare. 19. Expertul legist, interogat în cadrul audierii de la instanță, a confirmat concluziile examinării că focurile au fost concediate de la o anumită distanță și nu de la o gamă apropiată, după cum a sugerat reclamantul, având în vedere că urme de metale și de powder, de obicei găsite după focuri la distanță, nu au fost găsite asupra victimei. Curtea a remarcat, de asemenea, că rezultatul examinării balistice cu privire la distanța, traiectoria și unghiul rănilor de intrare nu se potrivește cu versiunea evenimentelor reclamantului.

20. Reclamantul a făcut apel. El a susținut, printre altele, că drepturile sale de apărare au fost încălcate deoarece nu i s-a dat ocazia să vorbească în privat cu avocatul său înainte de a fi interogat la secția de poliție la 1 iunie 2005, fără alte detalii furnizate. 21. La 28 noiembrie 2006, Curtea Supremă, în prezența reclamantului și a doi avocați ai săi, a susținut hotărârea Curții de Apel, menționând agregatul de probe împotriva reclamantului. 22. De la 5 iulie 2005 la 25 ianuarie 2007, reclamantul a fost reținut la centrul de detenție preliminară Kyiv nr. 13 („SIZO”). 23. Potrivit reclamantului, facilitatea a fost adesea suprapopulată cu numărul de deținuți care depășește numărul de paturi.

A fost infestat cu insecte, cocoale și șoareci. Calitatea și cantitatea alimentelor au fost nesatisfăcute. A existat doar o pereche de foarfece și o pereche de păr pentru întregul SIZO și nu au fost dezinfectate înainte sau după utilizare. Ca urmare, reclamantul a contractat Hepatita B. 24. De la 8 iulie până la 8 noiembrie 2005 el a fost reținut în celule nos. 18 și 116 în condiții care îi dăunează sănătatea și nu sunt încompatibile cu demnitatea umană. În special, acele celule nu aveau acces la lumina naturală, deoarece ferestrele erau obscurate de laturi metalice. Pereții erau permanent umed și acoperiți cu mucegai. Reclamantul a trebuit să împărtășească celulă nr. 116, care a măsurat aproximativ 12 metri pătrați, cu alte trei deținuți care fumau greu.

Lumina artificială nu a fost suficient de puternică cu rezultatul că celulele erau dim. Hainele și lenjeria lor erau mereu ude și rece. 25. La 7 septembrie, 7 și 21 noiembrie 2006, reclamantul a solicitat ca investigatorul să permită vizite din partea familiei sale, dar fără folos; investigatorul a încercat să extorce bani de la el pentru acordarea permisiunii de a vedea rudele. 26. La 5 februarie și 4 iulie 2006, reclamantul a solicitat Curții de Apel să-i permită să corespundă rudelor sale, dar nu a primit niciun răspuns. El s - a plâns fără succes la biroul procurorului în mai multe ocazii. 27. Reclamantul nu a fost autorizat să viziteze biserica SIZO. Solicitările sale către guvernatorul SIZO din 15 iulie și 1 august 2005 de a se întâlni cu un preot au rămas, de asemenea, fără răspuns.

La 6 și 7 septembrie 2005, reclamantul s-a mai plâns administrației SIZO că literatura sa religiosă și unele elemente de natură religiosă au fost confiscate de personalul SIZO. La 23 septembrie 2005, unul dintre personalul închisorii a ținut o „tală” cu reclamantul din cauza plângerilor sale în timpul cărora i s-a explicat că nimic nu s-a întâmplat. La 1 octombrie 2006, reclamantul s-a plâns procurorului general în legătură cu încălcarea dreptului său de a practica religia sa, dar nu a primit niciun răspuns. 28. În timpul șederii sale la SIZO, reclamantul a fost deținut în douăsprezece celule diferite (inclusiv celulele nos. 18 și 116) și a fost mutat de 14 ori. 29. Guvernul nu a putut furniza nicio informație cu privire la numărul de deținuți din celule în momentul respectiv sau cu privire la condițiile etajelor, zidurilor și lenjeriei deoarece perioada obligatorie de păstrare a documentelor relevante a expirat și înregistrările au fost distruse.

30. Acestea au declarat că condițiile generale de detenție din SIZO au fost satisfăcătoare și în conformitate cu standardele interne: toate celulele au avut ferestre și au fost echipate cu suficientă iluminare artificială; reclamantul a fost furnizat cu o nutriție adecvată în conformitate cu standardele aplicabile. În conformitate cu reglementările relevante, fusese dezinfectată tijele și alte modele de coafură. Acest fapt a fost confirmat de rezultatele unei anchete efectuate de Ministerul Sănătății și de biroul procurorului în urma plângerilor reclamantului.

31. Guvernul a susținut, după ce a furnizat documentele relevante, că reclamantul a solicitat vizite familiale în fața autorităților competente numai la 10 și 20 octombrie și 29 decembrie 2005 și la 11 ianuarie și 5 februarie 2006 și a solicitat permisiunea de a trimite corespondența rudelor sale la 10 și 27 octombrie 2005 și la 5 februarie și 8 august 2006. Toate cererile sale au fost respinse din motive de securitate. 32. Reclamantul a fost liber să ceară investigatorului în cazul său sau într-o instanță să-l permită să se întâlnească cu un preot, dar nu a făcut acest lucru. El avea, de asemenea, dreptul de a deține literatură religioasa și alte obiecte de natură religioasă și nu a formulat nicio plângere în acest sens nici în fața guvernatorului SIZO, nici în fața procurorului responsabil pentru respectarea legii în centrele de detenție.

33. Nu s-a acordat niciun ajutor medical reclamantului în ceea ce privește problemele cu inima și dinții. La 3 iunie 2006, reclamantul a cerut guvernatorului SIZO să efectueze o examinare medicală, deoarece crede că a contractat hepatită B din cauza eșecului personalului SIZO în respectarea normelor de igienă. Această cerere a fost respinsă; de asemenea, a fost o altă cerere pentru o dieta specială având în vedere posibila infecție de hepatită. La 2 noiembrie 2006, reclamantul a cerut Ministrului Sănătății să ordone o examinare medicală având în vedere posibilul său infecție cu hepatită, în absență. Nu au fost furnizate nicio copie a cererilor menționate de către solicitant. 34. Potrivit Guvernului, în timpul șederii sale în SIZO reclamantul nu a mers niciodată la unitatea medicală din cauza suferinței lui de hepatită B, dureri cardiace sau probleme cu dintii și nu a depus nicio plângere cu privire la lipsa asistenței medicale.

Starea lui de sănătate nu a necesitat o dietă specială. 35. După o plângere legată de ficat de care a suferit reclamantul, el a fost diagnosticat cu discinezie cu bile-duct (дискнеשש се овив днимним в л Un număr de teste de laborator au fost efectuate la solicitant, inclusiv un test de sânge specializat pentru indicatorii de hepatită. Acesta a dezvăluit antigenii hBs, ceea ce înseamnă că reclamantul a avut anticorpi de hepatită B în sângele său, dar nu că a suferit cu siguranță de forma activă a bolii. Reclamantul a fost prescris tratamentul relevant (Carsil, Livolin, Alochol, Gastronorm, Ursohol), pe care l-a primit în întregime, iar la sfârșitul tratamentului, s-a considerat că este în sănătate bună.

36. La 1 iulie 2007, reclamantul a fost transferat la închisoare nr. 72 ca să-și îndeplinească sentința. La 11 august 2007 a fost diagnosticat cu hepatită B. După aceea, el a depus o serie de plângeri la diferite organisme de stat care au afirmat că a contractat hepatită în SIZO din cauza nedezinfectării unor modele de coafură și cerând anchete în această chestiune. După acuzațiile sale, investigațiile au fost efectuate de Ministerul Sănătății și de biroul procurorului, care nu au găsit dovezi care să susțină acuzațiile reclamantului. Reclamantul a fost informat cu privire la rezultatele anchetei prin scrisoarea unui procuror din 27 iulie 2009.

5. The applicant was born in 1967 and is currently serving his prison sentence. 6. At about 10 a.m. on 1 June 2005 O., the president of the Ukrainian Dental Association, was shot at his office with a rifle which the applicant had brought. The applicant was present at O.’s office at the time of the event. He asked for the police and an ambulance to be called and, once the police arrived, stated that an accident had happened. He explained that he and O. were interested in hunting and he had brought the shotgun to O. as a present. While he had been demonstrating the gun to O., the latter had wanted to see it closer and had pulled it towards himself; the gun had accidentally gone off. According to the applicant, once he had replied to the questions of the police, handcuffs were put on him; he was searched and samples were taken from him for forensic examination.

His request for a lawyer was allegedly ignored. 7. On the same date the applicant’s arrest report was drawn up which stated that the applicant had been arrested for the murder of O. at 10 p.m. at the police station. He was subsequently questioned in the presence of K., his lawyer. He pleaded not guilty and repeated his statements made earlier. According to the applicant, his lawyer immediately indicated to the investigator that, under the Code of Criminal Procedure, the applicant had to be provided with the possibility to talk with him in private before the questioning, with a view to defining the legal defence strategy. Having heard that, the applicant insisted on such a meeting. The investigator, however, rejected that request on the ground that the applicant would be able to talk to his lawyer later.

8. On 2 June 2005 a reconstruction of the crime was carried out in the presence of the applicant’s lawyer. 9. On 3 June 2005 the applicant’s pre-trial detention was ordered by a court. 10. On 6 June 2005 L. was admitted to the proceedings as the applicant’s second lawyer. 11. On 9 June 2005 the applicant was charged with murder and questioned in the presence of his lawyers. He pleaded not guilty and repeated his previous statement that O. had been shot by accident. 12. On 11 August 2005 the applicant was questioned in the presence of K. The applicant repeated his previous statements. 13. On the same date the applicant and the lawyer K. became aware of the results of a number of forensic examinations in the case.

They made no observations in this connection. 14. On 17 November 2005 criminal proceedings were instituted against the applicant for illegal production, possession and storage of firearms. On the same day the applicant was charged with the above offence and questioned in the presence of K. Those proceedings were subsequently joined to the murder case against the applicant. 15. On 16 January 2006 the case was referred to the Kyiv City Court of Appeal (“the Court of Appeal”) for trial. Throughout the trial the applicant denied the murder charge and consistently claimed that O. had been shot by accident. 16. On 19 May 2006 the Court of Appeal, acting as a first-instance court, found the applicant guilty as charged and sentenced him to fifteen years’ imprisonment.

The court found that on 27 May 2005 the coordinating council of the Ukrainian Dental Association had held its meeting in Kyiv and the applicant had run for the position of acting executive director of the Association. The victim, O., had proposed another candidate for the same position and that candidate had been elected. The applicant had therefore decided to take revenge and had come to the office of O. with a shotgun and fired twice at O.’s head. The applicant had also been found guilty of modifying the shotgun in question prior to the incident. 17. The Court of Appeal noted that although the applicant had never pleaded guilty and had claimed that the incident had been an accident, his guilt was proved by the testimonies of witnesses and the results of forensic examinations.

In particular, O.’s wife had testified that she had been in the neighbouring office when the incident had taken place and when she had entered her husband’s office she had seen the applicant smiling with satisfaction. She had also maintained that her husband had not liked hunting and therefore would not have accepted a shotgun as a present. The negative attitude of O. to hunting had also been confirmed by his brother. O.’s secretary and one of his colleagues had also confirmed that the applicant had been smiling when they had entered the office after the incident. 18. Several witnesses had also confirmed that the applicant had shown dissatisfaction with the fact that he had not been elected to the position of the executive director of the Dental Association.

19. The forensic expert, questioned in the court hearings, had confirmed the conclusions of the examination that the shots had been fired from some distance and not from close range, as the applicant had suggested, given that traces of metals and gunpowder, typically found following close-range shots, had not been found on the victim. The court also noted that the outcome of the ballistic examination as to the distance, trajectory and angle of the entry wounds had not matched the applicant’s version of events. 20. The applicant appealed. He submitted, inter alia, that his defence rights had been violated as he had not been given an opportunity to talk to his lawyer in private before his questioning at the police station on 1 June 2005, with no further details given.

21. On 28 November 2006 the Supreme Court, in the presence of the applicant and his two lawyers, upheld the decision of the Court of Appeal, noting the aggregate of evidence against the applicant. 22. From 5 July 2005 to 25 January 2007 the applicant was detained at Kyiv pre-trial detention centre no. 13 (“the SIZO”). 23. According to the applicant, the facility was often overcrowded with the number of detainees exceeding the number of beds. It was infested with insects, cockroaches and mice. The quality and quantity of food was unsatisfactory. There was only one pair of scissors and one hair clippers for the whole SIZO and they were not disinfected prior to or after use. As a result, the applicant contracted Hepatitis B. 24. From 8 July until 8 November 2005 he was detained in cells nos.

18 and 116 in conditions which were detrimental to his health and incompatible with human dignity. In particular, those cells had no access to natural light as the windows were obscured by metal slats. The walls were permanently wet and covered with mould. The applicant had to share cell no. 116, which measured about 12 square metres, with three other detainees who were heavy smokers. The artificial lighting was not sufficiently powerful with the result that the cells were dim. Their clothes and linen were always wet and cold. 25. On 7 September, 7 and 21 November 2006 the applicant requested that the investigator allow visits from his family but to no avail; the investigator attempted to extort money from him for granting permission to see the relatives.

26. On 5 February and 4 July 2006 the applicant asked the Court of Appeal to allow him to correspond with his relatives but received no answer. He unsuccessfully complained of these matters to the prosecutor’s office on a number of occasions. 27. The applicant was not allowed to visit the SIZO church. His requests to the SIZO governor of 15 July and 1 August 2005 to meet with a priest also remained unanswered. On 6 and 7 September 2005 the applicant further complained to the SIZO administration that his religious literature and some items of a religious nature had been seized by the SIZO staff. On 23 September 2005 a “talk” was held with the applicant by one of the prison staff on account of his complaints during which it was explained to him that nothing untoward had happened.

On 1 October 2006 the applicant complained to the Prosecutor General about the violation of his right to practise his religion but received no reply. 28. During his stay at the SIZO the applicant was held in twelve different cells (including cells nos. 18 and 116) and was moved fourteen times. 29. The Government could not provide any information about the number of inmates in the cells at the relevant time or regarding the conditions of the floor, walls and linen because the compulsory period for keeping the relevant documents had expired and the records had been destroyed. 30. They stated that the general detention conditions in the SIZO had been satisfactory and in compliance with the domestic standards: all the cells had had windows and had been equipped with sufficient artificial lighting; the applicant had been provided with adequate nutrition in accordance with the applicable standards.

Scissors and other hairdressing implements had been disinfected after each use in accordance with the relevant regulations. That fact had been confirmed by the results of an investigation conducted by the Ministry of Health and the prosecutor’s office following the applicant’s complaints. 31. The Government submitted, having provided the relevant documents, that the applicant had requested family visits before the relevant authorities only on 10 and 20 October and 29 December 2005 and on 11 January and 5 February 2006 and had asked for permission to send correspondence to his relatives on 10 and 27 October 2005 and 5 February and 8 August 2006. All his requests were rejected for security reasons.

32. The applicant had been free to ask the investigator in his case or a court to allow him to meet with a priest but had failed to do so. He had also been entitled by law to possess religious literature and other items of a religious nature and never raised any complaint in this connection either before the SIZO governor or with the prosecutor responsible for observing compliance with the law in the detention facilities. 33. No medical aid was provided to the applicant in respect of his heart and teeth problems. On 3 June 2006 the applicant asked the SIZO governor to conduct a medical examination as he believed he had contracted hepatitis B because of the failure of the SIZO staff to respect hygiene rules.

This request was rejected; so was another request for a special diet in view of his possible hepatitis infection. On 2 November 2006 the applicant asked the Minister of Health to order a medical examination in view of his possible hepatitis infection, to no avail. No copies of the mentioned requests have been provided by the applicant. 34. According to the Government, during his stay in the SIZO the applicant never went to the medical unit on account of his suffering from hepatitis B, heart pain or problems with his teeth and never lodged any complaints regarding a lack of medical assistance. His state of health did not necessitate a special diet. 35. Following a liver-related complaint that the applicant was suffering from, he was diagnosed with bile-duct dyskinesia (дискінезія сечовивідних шляхів) and from 20 October to 15 November 2006 he underwent inpatient treatment in the SIZO medical unit.

A number of laboratory tests were carried out on the applicant, including a specialised blood test for hepatitis indicators. The latter revealed hBs antigens, which meant that the applicant had hepatitis B antibodies in his blood but not that he had been definitely suffering from the active form of the disease. The applicant was prescribed the relevant treatment (Carsil, Livolin, Alochol, Gastronorm, Ursohol), which he received in full, and at the end of his treatment he was deemed to be in good health. 36. On 1 July 2007 the applicant was transferred to prison no. 72 to serve his sentence. On 11 August 2007 he was diagnosed with hepatitis B. Thereafter he lodged a number of complaints with different State bodies alleging that he had contracted hepatitis in the SIZO owing to the failure to disinfect hairdressing implements, and demanding investigation of this matter.

Following his allegations, investigations were conducted by the Health Ministry and the prosecutor’s office, which found no evidence to support the applicant’s allegations. The applicant was informed of the results of the investigation by a prosecutor’s letter of 27 July 2009.