B v. SWITZERLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
B v. SWITZERLAND (CtEDO, 2017)
Comunicat la 29 martie 2017 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 43987/16 împotriva Elveției depusă la 22 iulie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl B, este un național gambian, care locuiește în Elveția. Președintele a acordat cererea reclamantului de identitate să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4 din Regulamentul de judecată). El este reprezentat în fața Curții de către dna B. Surber, un avocat care practică în St. Gallen. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura anterioară de azil și penalitate: Reclamantul a sosit în Elveția în 2008 și a solicitat azil sub denumire falsă și naționalitate. După ce a constatat că identitatea sa era falsă, Consiliul Federal de Migrație a respins cererea de azil al reclamantului și a ordonat expulzarea acestuia. În decembrie 2012, reclamantul a fost condamnat în absenție și condamnat la 18 luni de închisoare. El a fost închis din septembrie 2013 până în septembrie 2014 și din august până în octombrie 2015. În martie 2013, reclamantul a solicitat deja o a doua dată pentru azil, de data aceasta sub numele său real și naționalitate. El a bazat cererea sa pe homosexualitatea sa și riscul corelant de persecuție în Gambia. Cererea sa de azil a fost respinsă. În iulie 2014, același parteneriat sexual al reclamantului și partenerului său a fost înregistrat oficial și au solicitat, în august 2014, pentru unificare a familiei, adică un permis de ședere pentru reclamantul de a rămâne cu partenerul său în Elveția. În februarie 2015, autoritățile de migrație au refuzat cererea reclamantului și au ordonat expulziarea acestuia. Autoritățile au susținut, de asemenea, că trebuie să aștepte rezultatul posibilelor apeluri împotriva refuzului în afara Elveției. Reclamantul a apelat împotriva refuzului. Procedura este încă în așteptare în fața Curții administrative. Procedura în cauză: Ca răspuns la ordinul căreia reclamanta a trebuit să părăsească Elveția și a trebuit să aștepte rezultatul procedurii principale în afara Elveției, el a solicitat o măsură intermediară, permițându-i să rămână în Elveția în timpul procedurii de recurs. Această cerere a fost respinsă în martie 2015. În decembrie 2015, Curtea Supremă Federală a confirmat refuzul, susținând că o evaluare sumară a procedurii principale a arătat că există o probabilitate ridicată că apelul reclamantului în cadrul procedurii principale nu va avea succes, în special datorită condamnării penale a reclamantului și a comportamentului său în cursul procedurii de azil. Curtea a constatat, de asemenea, că nu existau obstacole concrete pentru ca reclamantul să se întoarcă în Gambia, cel puțin temporar. În plus, nu au existat indicații că autoritățile gambiene sunt conștiente de homosexualitatea sau parteneriatul primului reclamant. Prin urmare, instanța a constatat că nu există niciun risc real pentru reclamant în temeiul articolului 3, atunci când au revenit în Gambia. Legea internă relevantă 10. Dispozițiile relevante ale Legii Naționale Externe ( Ausländergesetz ) au citit după cum urmează: art. 17 – Regulamentul perioadei de ședere până la decizia privind permisul „(1) resortisanții străini care au intrat în țară legal pentru o perioadă temporară de ședere și care solicită ulterior timp de ședere mai lungă trebuie să aștepte decizia în străinătate. (2) În cazul în care cerințele de admitere sunt îndeplinite în mod clar, autoritatea cantonală competentă poate permite reclamantului să rămână în Elveția în timpul procedurii.” art. 42 – Membrii familiei resortisanților elvețieni „(1) Soțul străin și copiii necăsătoriți cu vârsta sub 18 ani dintr-un național elvețian care locuiește cu cetățenii elvețieni au dreptul să fie acordat un permis de ședere și să aibă permisul de ședere prelungit (2). Membrii familiei străine ale resortisanților elvețieni au dreptul să primească un permis de ședere și să își prelungească permisul de ședere în cazul în care sunt în posesia unui permis de ședere permanentă dintr-o țară cu care a fost încheiat un acord privind libera circulație a persoanelor. soțul și rudele în linia descendentă care au mai puțin de 21 de ani sau care sunt dependente; rudele fiecăruia dintre soții care sunt dependente. (3) După o perioadă de ședere în vigoare și neîntreruptă de cinci ani, un soț străin are dreptul de a fi acordat un permis de ședere permanentă. (4) Copiii de mai puțin de 12 ani au dreptul de a fi acordat un permis de ședere permanentă.” Art. 51 Expirarea dreptului de reunificare a familiei „(1) Drepturile prevăzute la art. 42 expiră dacă: acestea sunt exercitate în abuz de lege, în special pentru a eluda reglementările prezentului Act și dispozițiile sale de punere în aplicare privind admiterea și reședința; există motive de revocare în temeiul articolului 63. (2) Drepturile prevăzute la articolele 43, 48 și 50 expiră în cazul în care: Acestea sunt exercitate în abuzul legii, în special pentru a eluda reglementările prezentei acte și dispozițiile sale de punere în aplicare privind admiterea și rezidența; există motive de revocare în temeiul articolului 62.” Art. 52 Parteneriat înregistrat „Dispozițiile prezentului capitol privind soții străini se aplică mutatis mutandis parteneriatelor înregistrate de cupluri cu același sex.” Art. 63 Revocarea permisului de reședință permanentă „(1) Permisul de reședință permanentă poate fi revocat numai dacă: cerințele articolului 62 litera a sau b sunt îndeplinite; resortisantul străin a încălcat grave sau reprezintă o amenințare pentru securitatea publică și ordinea în Elveția sau în străinătate sau reprezintă o amenințare pentru securitatea internă sau externă; cetățenii străini sau o persoană care trebuie să aibă grijă de ei depinde permanent și în mare măsură de asistență socială. (2) Permisul de reședință permanent al resortisanților străini care au locuit în Elveția într-o modalitate de respectare a legii pentru o perioadă neîntreruptă de peste 15 ani poate fi revocat numai din motivele prevăzute la alin. (1) literele b și alin. (3) Revocarea nu este permisă dacă este justificată numai prin condamnare pentru o infracțiune pentru care a fost impusă o sentință sau o măsură, în cazul în care instanța s-a abținut de la impunerea unei hotărâri de expulzare din Elveția.” COMPLAINT 11. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la expulzarea sa iminentă în Gambia. El se teme că, datorită homosexualității sale, chiar și o întoarcere temporară în Gambia ar expune-l la un risc real de detenție arbitrară, închisoare și tortură. să fie supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care ordinul de expulsie a fost executat?