CASE OF NAGMETOV v. RUSSIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Nagmetov v. Rusia [MC]

-

35589/08

Hotărârea din 30.3.2017 [MC]

Articolul 41

Satisfacție echitabilă

Acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în lipsa unei cereri formulate ca atare

În fapt

– Reclamantul s-a plâns în fața Curții cu privire la moartea fiului său, provocată de o grenadă cu gaze lacrimogene lansată în timpul unei demonstrații împotriva corupției oficialilor publici. Într-o hotărâre din 5 noiembrie 2015, o cameră a Curții a reținut, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 2, sub aspectul substanțial și cel procedural. Camera a luat notă de faptul că reclamantul nu formulase o cerere pentru acordarea unei satisfacții echitabile în perioada de timp prevăzută și a stabilit că, în mod normal, nu ar trebui acordată nicio despăgubire. Totuși, făcând trimitere la competențele conferite de articolul 41 și la cazurile anterioare în care Curtea a considerat că este echitabil să se acorde o despăgubire, chiar acolo unde nu a fost formulată o cerere în acest sens, Camera a decis să ofere o despăgubire de 50,000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

La 14 martie 2016, cazul a fost trimis la Marea Cameră, la solicitarea Guvernului.

În drept

– Marea Cameră a reținut, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție, sub aspectul substanțial și cel procedural.

Articolul 41

(a)

Dacă a existat o cerere de acordare a satisfacției echitabile

– Articolul 41 nu impunea vreo cerință procedurală, a cărei nerespectare ar fi limitat hotărârea Curții în privința acordării satisfacției echitabile. Totuși, existau anumite condiții în

Regulamentul Curții

și în

Practica directoare privind acordarea satisfacției echitabile

, ambele documente urmărind să stabilească un cadru procedural pentru organizarea activității Curții și să o asiste în exercițiul funcției sale judiciare. Practica prevalentă a Curții era că mențiunile din cererea reclamanților potrivit cărora aceștia doresc acordarea satisfacției menționate pentru presupusele încălcări nu puteau atenua omisiunea de a formula o cerere pentru acordarea satisfacției echitabile în timpul etapei comunicării din cadrul procedurilor.

Mențiunea reclamantului de acordare a unei eventuale compensații pecuniare, așa cum fusese exprimată aceasta la etapa necontencioasă inițială a procedurii din fața Curții, nu echivalase cu o cerere în înțelesul Regulamentului Curții și nu fusese contestat faptul că nu a fost formulată nicio cerere pentru acordarea satisfacției echitabile în timpul procedurii comunicării din cadrul procedurilor din fața Camerei.

(b)

Dacă Curtea a avut competența să acorde o satisfacție echitabilă în lipsa unei cereri formulate ca atare și dacă a fost oportună acordarea acestei despăgubiri

– Deși nu ar trebui, în mod normal, să abordeze din oficiu problema acordării satisfacției echitabile, nici Convenția, nici Protocoalele la aceasta nu împiedică Curtea să-și exercite discreția în baza articolului 41. Curtea a rămas, așadar, competentă să acorde, de o manieră rezonabilă și moderată, satisfacția echitabilă pentru prejudiciul moral suferit în circumstanțele excepționale ale unui anumit caz, unde nu a fost formulată o cerere ca atare. Exercițiul acestei discreții trebuie să aibă întotdeauna în vedere cerința de bază a procedurii contradictorii, iar în asemenea cazuri este potrivit să se analizeze susținerile părților. În asemenea circumstanțe excepționale, este necesar să se stabilească întâi că au fost respectate un număr de premise, înainte de a cântări considerentele convingătoare în favoarea acordării despăgubirilor.

(i)

Premise

– Trebuie acordată o importanță deosebită indiciilor care demonstrează în mod univoc faptul că reclamantul și-a exprimat dorința de a obține o compensație pecuniară. După aceasta, este necesar să se stabilească dacă a existat o legătură cauzală între încălcare și prejudiciul moral invocat.

(ii)

Considerentele convingătoare

– În baza concluziilor sale privind premisele, Curtea a examinat apoi dacă existaseră considerente convingătoare în favoarea acordării unei despăgubiri. Fusese oportun să se aibă în vedere gravitatea specială și impactul special al încălcării Convenției și, dacă era pertinent în circumstanțele particulare ale unui anumit caz, contextul general în care a avut loc încălcarea. Apoi, Curtea a trebuit să stabilească dacă existaseră perspective rezonabile de obținere a unei reparații adecvate la nivel național, în termenii articolului 41 din Convenție.

Era un lucru cert pentru ambele părți că reclamantul susținuse existența unui prejudiciu moral provocat de încălcarea articolului 2 și că existase o legătură cauzală între încălcare și prejudiciu. Interesul reclamantului de a obține despăgubirea fusese exprimat. Problema era dacă existau considerente convingătoare care să facă necesară acordarea satisfacției echitabile. Curtea a considerat că constatarea unei încălcări nu va constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Nu existase nici un indiciu – iar Guvernul reclamat nu a susținut contrariul – că dreptul național permitea solicitarea și obținerea unei reparații adecvate într-un termen rezonabil, în privința constatărilor Curții privind decesul provocat fiului reclamantului și carențele anchetei.

Ca atare, Marea Cameră a constatat că acest caz prezenta circumstanțe excepționale care impuneau acordarea unei satisfacții echitabile în privința prejudiciului moral suferit, chiar dacă nu fusese formulată o cerere în acest sens.

Concluzie

: 50,000 EUR cu privire la prejudiciul moral suferit (paisprezece voturi la trei).