CtEDO 25.04.2017 Auto

BLEHEIN v. IRELAND

RESPONDENT
IRL
HOTĂRÂRE
25.04.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BLEHEIN v. IRELAND (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIEI nr. 14704/16 Louis BLEHEIN împotriva Irlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 25 aprilie 2017 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Síofra O’Leary, Mārtiδš Mits, judecători și Anne-Marie Dougin, grefier adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 3 martie 2016, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 ianuarie 2017 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Louis Blehein este un național irlandez, născut în 1940 și locuiește în Nenagh, Co. Tipperary. Guvernul irlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P. White al Departamentului de Afaceri Externe și Comerț. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor introduse de el, și în temeiul articolului 13 de lipsa unui remediu eficace în legislația internă pentru această plângere. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de durata procedurii inițiate de el pentru a obține o compensare în urma unei hotărâri din partea Curții Supreme în care drepturile sale constituționale au fost încălcate. Considerând art. 6 din Convenție, el susține că procedura nu a fost încheiată într-un termen rezonabil. În continuare, el a susținut, în baza articolului 13 din Convenție, că nu există niciun remediu eficace în legislația internă pentru această plângere. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 ianuarie 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Reclamantul recunoaște că chestiunile ridicate în prezenta cerere fac obiectul jurisprudenței bine stabilite a Curții, Rooney c. Irlanda [Comitetul], nr. 32614/10, 31 octombrie 2013. Reclamantul recunoaște – prin intermediul unei declarații unilaterale – că durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens au fost incompatibile cu cerințele de timp rezonabil prevăzute la art. 6 alineatul (1) și la art. 13 din convenție. În cazul în care Curtea încheie cazul din lista sa, reclamantul este dispus să plătească reclamantului 7,000 EUR pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a fost plătită această sumă în termenul de trei luni, contestatorul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 23 februarie 2017, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, reprezentând că, în dreptul intern, nu există remediu pentru o lungime excesivă de proceduri și criticând aspectele procedurii în fața Tribunalului Înalt și decizia pe care a luat-o asupra cazului său. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cauzele aduse împotriva Irlandei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Doran c. Irlanda nr. 50389/99, ECHR 2003 X (extracte); și O’Reilly și alții c. Irlanda , nr. 54725/00, 29 iulie 2004). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului interimar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă