- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 mai 2017
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
Kurs împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE CURS v. UKRAINE (Depunerea nr. 48956/06 JUDGMENT STRASBOURG 4 mai 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kurs v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Karen Reid, Grefierul secțiunii, deliberat în particular la 30 martie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la data indicată în tabelul adăugat.
Cererea a fost comunicată Guvernului Ucrainean („Guvernul”). FACTELE Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor civile și de lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern. HOTĂRÂREA GOVERNULUI solicită cererea de a fi îndreptată în temeiul articolului 37 din convenție Guvernul a solicitat Curtea, printr-o scrisoare din 13 septembrie 2016, ca, în urma negocierilor încheiate în mod nesfârșit, să scoată cazul din lista sa și să încheie textul unei declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor ridicate de reclamant. Reclamantul a dezacordat și a prezentat observațiile sale la 18 octombrie. 2016. Ea a susținut că termenii declarației nu sunt satisfăcători în ceea ce privește compensația oferită de Guvern.
Curtea remarcă că, în anumite circumstanțe, ar putea fi oportun să se încheie o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale ale guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.
Cu toate acestea, aceasta va depinde de anumite circumstanțe dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003‐VI și Angelov și alții c. Bulgaria , nr. 43586/04, § 12, 4 noiembrie 2010). După ce a studiat termenii declarației unilaterale ale Guvernului, Curtea consideră, în circumstanțele specifice ale cauzei și, în special, că valoarea compensației propuse este substanțial mai mică decât suma pe care Curtea ar fi acordat-o în cazuri similare, că declarația unilaterală nu constituie o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în convenție și în protocolele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cazului.
(a se vedea Rakić c. Serbia [Comitetul], nr. 78761/12, 7 aprilie 2015). Astfel, Curtea respinge cererea Guvernului de a ataca cererea în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEII 10. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că nu avea niciun remediu eficace în acest sens.
„În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Articolul „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 11. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
12. În principalele cazuri de Svetlana Naumenko c. Ucraina, nr. 41984/98, 9 noiembrie 2004 și Efimenko c. Ucraina, nr. 55870/00, 18 iulie 2006, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 13. După examinarea tuturor informațiilor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Svetlana Naumenko c. Ucraina, nr. 41984/98, §§ 109 și 112, 9 noiembrie 2004), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 18. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Respinge declarația unilaterală a Guvernului și cererea lor de a elimina aplicarea din lista de cauze a Curții; declara cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurilor civile; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 4 mai 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Karen Reid Vincent A. De Gaetano Președintele grefierului ANNEXĂ Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Încheierea procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de competență Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 48956/06 11/11/2006 Nelya Kirillovna Kurs 24/06/1934 25/10/2005 30/07/2012 6 ani, 9 luni și 6 zile 2 niveluri de jurisdicție 1.300 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
FOURTH SECTION
CASE OF KURS v. UKRAINE (Application no. 48956/06 ) JUDGMENT STRASBOURG 4 May 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Kurs v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Karen Reid, Section Registrar, Having deliberated in private on 30 March 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the date indicated in the appended table.
The application was communicated to the Ukrainian Government (“the Government”). THE FACTS
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of civil proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. THE LAW I. THE GOVERNMENT’S REQUEST FOR THE APPLICATION TO BE STRUCK OUT UNDER ARTICLE 37 OF THE CONVENTION
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government requested the Court, by a letter of 13 September 2016, to strike the case out of its list and enclosed the text of a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applicant.
The applicant disagreed and submitted her comments on 18 October 2016. She argued that the terms of the declaration were unsatisfactory as to the compensation offered by the Government.
The Court notes that, under certain circumstances, it may be appropriate to strike out an application under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by the respondent Government, even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. It will, however, depend on the particular circumstances whether the unilateral declaration offers a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003‑VI, and Angelov and Others v. Bulgaria , no. 43586/04, § 12, 4 November 2010).
Having studied the terms of the Government’s unilateral declaration, the Court considers, in the particular circumstances of the case and in particular because the amount of compensation proposed is substantially lower than the amount the Court would have awarded in similar cases, that the unilateral declaration does not provide a sufficient basis for concluding that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue its examination of the case (see Rakić v. Serbia [Committee], no. 78761/12, 7 April 2015).
This being so, the Court rejects the Government’s request to strike the application out under Article 37 of the Convention and will accordingly pursue its examination of the admissibility and merits of the case. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 AND ARTICLE
13 OF THE CONVENTION
10. The applicant complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that she had no effective remedy in this connection. She relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading cases of Svetlana Naumenko v. Ukraine, no. 41984/98, 9 November 2004 and Efimenko v. Ukraine, no. 55870/00, 18 July 2006, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
The Court further notes that the applicant did not have at her disposal an effective remedy in respect of these complaints.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
16. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Svetlana Naumenko v. Ukraine, no. 41984/98, §§ 109 and 112, 9 November 2004), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Rejects the Government’s unilateral declaration and their request to strike the application out of the Court’s list of cases; 2. Declares the application admissible; 3. Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 4 May 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Karen Reid Vincent A. De Gaetano Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention (excessive length of civil proceedings and lack of any effective remedy in domestic law) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 48956/06 11/11/2006 Nelya Kirillovna Kurs 24/06/1934 25/10/2005 30/07/2012 6 years, 9 months and 6 days 2 levels of jurisdiction 1,300 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.