CASE OF SIMEONOVI v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF SIMEONOVI v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro

/

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții 207

Mai 2017

Simeonovi împotriva Elveției

- 21980/04

Hotărârea din 12.05.2017

[MC]

Articolul 6

Procedură penală

Articolul 6-1

Proces echitabil

Articolul 6-3-c

Apărare cu asistență juridică

Lipsa unui avocat în primele trei zile de

reținere

în arestul

poliției, care nu a avut niciun

impact în privința caracterului echitabil general al proceduri

i:

ne

încălcar

e

În fapt

–

Fiind suspect

de participare la comiterea unei infracțiuni grave, reclamantul a

fost arestat pe data de 3 octombrie 1999. În timpul celor trei zile de

reținere în arestul

poliției, acesta nu a beneficiat de asistența unui avocat

. Audiat la 6 octombrie 1999, la

punerea

în mișcare a acțiunii penale, în prezența unui avocat din oficiu, el a refuzat să

răspundă la întrebările

procurorului. La

12 octombrie 1999, interogat în prezența a doi

av

ocați aleși, a păstrat tăcerea.

La 21 octombrie 1999,

asistat de cei doi avocați,

reclamantul

a dat declarații. Cu câteva luni mai târziu, și

-a retractat

declarațiile și a

prezentat o altă versiune a faptelor. A fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață

.

În hotărârea Camerei din 20 octombrie 2015, Curtea a reținut, între altele, în

unanimitate

,

ne

încăl

c

area art. 6 § 3 c) coroborat cu art. 6 § 1

în privința lipsei accesului la

un avocat în

timpul primelor trei zile de detenție

.

La

14 martie 2016, cauza a fost trimisă în fața Marii Camere, la cererea reclamantului

.

În drept

–

Art. 6 § 1

și 3 c)

: Curtea a reiterat

că, în general, accesul la un avocat trebuie

acordat de la prima audiere

a unui suspect de către poliție, cu excepția cazului în care se

demonstrează, în lumina circumstanțelor particulare ale speței, că există motive

imperioase pentru restrângerea acestui drept. Chia

r dacă există motive imperioase care

pot justifica, în mod excepțion

al, refuzul de a

-i acorda inculpatului accesul la un av

ocat, o

asemenea restricție –

indiferent care ar fi justificarea sa

– nu trebuie să pre

judicieze în

mod neîntemeiat drepturile sale în baza art. 6. De principiu, se aduce o atingere

iremediab

il

ă la adresa drepturilor apărării

în

situația în care declarațiile

incriminatoar

e

făcute în cadrul interogatoriului poliției fără a fi posibilă prezenț

a avocatului sunt utilizate

pentru a se motiva o condamnare.

a)

Punctul de plecare pentru aplicarea articolului 6

–

Punctul de plecare al dreptului la

asistența unui avocat a fost

stabilit,

în speță

, la momentul

arestării reclamantului. Aceasta

s-

a bazat pe suspiciunea de comitere a unor infracțiuni și pe existența unui impact

semnificativ în cazul acestuia prin desfășurarea de măsuri de instrucție de către

autorități

cu participarea sa.

b)

Li

psa unei renunțări –

Chiar presupunând că

reclamantul nu a solicitat în mod expres

asistența unui avocat în timpul reținerii sale, nu se putea presupune renunțarea implicită

a acestuia. Într-

adevăr, poliția nu

l-a informat

despre existența acestui drept după

arestarea sa.

c)

Lipsa

„

motivelor imperioase

”

de restrângere a accesului la un avocat

–

Nu s-

a susținut

existența vreunui „

motiv imperios

” care să justifice restrângerea accesului reclamantului

la un avocat în timpul

reținerii

sale în arestul

poliției

(risc iminent pentru

viața, integritatea

fizică

sau securitatea altuia).

Mai mult, legislația națională care stabilea accesul la un

avocat în timpul

reținerii nu prevedea în mod explicit excepții de la aplicarea acestui drept

.

d)

Caracterul echitabil general al procedurii

–

Lipsa

„

motivelor imperio

ase

”

în

cauză oblig

ă

Curtea

să procedeze la o examinare foarte st

r

ictă a echității

procedurii. Este sarcina

Guvernului

să demonstreze

,

de o manieră convingătoare

,

faptul că reclamantul a

beneficiat de un proces penal echitabil.

Curtea

observă că

: i) reclamantul a participat în mod activ la toate etapele procedurii

penale; și

-a retractat

declarațiile făcute inițial, prezentând o altă versiune a faptelor, iar

apărătorii

acestuia au avut acces

la

toate probele care îl disculpau și a

u contestat probe

le

care îl acuzau; ii) condamnarea reclamantului nu s-

a bazat doar pe declarațiile sale, ci și

pe un ansamblu de probe concordante; iii)

instanțele au apreciat în mod adecvat probele

prezentate, au verificat dacă drepturile procedurale ale reclamantului au fost respectate și

și

-

au motivat în mod adecvat hotărârile, în fapt și în drept

.

Nimic nu sugerează că reclamantul a fost interogat de o manieră formală

sau informală în

timpul

reținerii sale în arestul poliției. Niciun element probatoriu

care a fost utilizat

împotriva reclamantului nu a fost obținut și introdus în dosarul penal cu acea ocazie

. Niciun

element din dosarul penal nu permite să se afirme că, în perioada de trei zile, reclamantul

a fost

supus altor măsuri de instrucț

ie (cum ar fi, de exemplu, identificarea acestuia de

către martori sau prelevarea de

probe biologice). De altfel, d

reptul național ar fi împiedicat

obținerea de probe în lipsa unui avocat

,

iar aceste probe să fie reținute

împotriva sa. Mai

mult, versiunea privind derularea faptelor prezentată de către reclamant

a evoluat; chiar

în fața Curții europene, cererea sa a fost foarte vagă în privința acestui subiect și doar prin

memoriul adresat Marii Camere s-au prezentat, pentru

prima dată, detalii mai concrete

.

Caracterul voluntar al declarațiilor reclam

antului po

ate fi dedus

din

următoarele concluzii

:

i)

interogat în două reprize, acesta a păstrat tăcerea

; ii)

în timpul acestor interogatorii și

când a făcut declarații

le, a fost

asistat de un avocat și informat despre drepturile sale

procedurale, în special despre dreptul de a nu contribui la propria sa inc

riminare; iii) lipsa

unei declarații din partea sa nu a avut nicio incidență în etapele ulterioare ale procedurii

penale

.

Nu

a fost invocată vreo legătură

de cauzalitate

, nici în fața instanțelor naționale, nici în

fața Curții, între lipsa unui avocat în timpul reținerii și declarațiile făcute de către reclamant

cu două săptămâni mai târziu, în prezența unui avocat ales

. În cons

ecință, lipsa unui

avocat în

cursul reținerii

nu a adus atingere dreptului reclamantului de a nu contribui la

propria sa incriminare. Prin urmare, această lipsă nu a afectat în mod iremediabil

caracterul echitabil al procedurii penale, în ansamblul ei.

Concluzie

: ne

încălcare

(

douăsprezece voturi la cinci

)

Curtea a mai constatat, în unanimitate, încălc

area art.

3 din Convenție, din cauza

condițiilor de detenție ale reclamantului, coroborate cu durata încarcerării sale și cu

regimul restrictiv de executare a pedepsei sale; Curtea i-a acordat 8 000 EUR pentru

prejudiciul moral suferit.

[A se vedea

și

Ibrahim

și alții

împotriva Regatului Unit

(MC), 50541/08

și altele

, 13

septembrie 2016,

Nota de informare 199

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a acces

a

Note de informare privind jurisprudența