Tanasa împotriva Turciei

Decizia nr. 37920/11 Ana TANASA împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 16 mai 2017 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 martie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, Ana Tanasa, este un național român, care s-a născut în 1971 și trăiește la Istanbul. A fost reprezentată în fața Curții de către dna S.N. Yılmaz și dl A. Yılmaz, avocați care practică la Istanbul.

Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3, art. 5 §§ 1, 2, 3, 4 și al articolului 13 din Convenție cu privire la presupusele condiții de detenție slabe de la secția de poliție Aksaray, la presupusa ilegalitate a detenției ei, nu fiind adusă în fața unui judecător în urma aprecierii ei de către poliție, la absența de comunicare a informațiilor cu privire la motivele de detenție a ei, precum și la presupusa absență de remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și pentru a solicita compensare.

La 2 noiembrie 2016, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească ex-gratie dna Ana Tanasa, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 10.000 de euro ( zece mii) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

Guvernul recunoaște că detenția reclamantului, absența comunicării informațiilor reclamantului cu privire la motivele de detenție a acesteia, absența unor remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției și solicitarea unei compensații constituie o încălcare a drepturilor reclamantului protejate de Convenția (a se vedea Abdolkhani și Karimnia c. Turcia, nr. 30471/08, 22 septembrie 2009). Această sumă va fi convertită în monedă locală la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 martie 2017, Curtea a primit următoarea declarație semnată de unul dintre reprezentanții reclamantului: „I, Sümeyye Nur Yılmaz, reține că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească exgrația doamnei Ana Tanas, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, 10.000 (o mie de euro) pentru a acoperi orice și toate prejudiciu material și moral, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

Guvernul recunoaște că detenția reclamantului, absența comunicării informațiilor reclamantului cu privire la motivele de detenție a acesteia, absența unor remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției și solicitarea unei compensații constituie o încălcare a drepturilor reclamantului protejate de Convenția (a se vedea Abdolkhani și Karimnia c. Turcia, nr. 30471/08, 22 septembrie 2009, și Yarashonen c. Turcia , nr. 72710/11, 24 iunie 2014 … De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

După consultarea reclamantului, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ea declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 iunie 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 37920/11 Ana TANASA against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 16 May 2017 as a Committee composed of: Julia Laffranque, President, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 29 March 2011, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Ana Tanasa, is a Romanian national, who was born in 1971 and lives in Istanbul. She was represented before the Court by Ms S.N. Yılmaz and Mr A. Yılmaz, lawyers practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained under Article 3, Article 5 §§ 1, 2, 3, 4 and 5 and Article 13 of the Convention about the alleged poor conditions of detention at the Aksaray police station, the alleged unlawfulness of her detention, not being brought before a judge following her apprehension by the police, the absence of communication of information on the reasons for her detention as well as the alleged absence of effective remedies to challenge the lawfulness of her detention and to request compensation.

On 2 November 2016 the Court received the following declaration signed by the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to Ms Ana Tanasa, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 10,000 (ten thousand) euros to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government acknowledge that the detention of the applicant, the absence of communication of information to the applicant on the reasons for her detention, the absence of effective remedies to challenge the lawfulness of her detention and to request compensation amounted to a breach of the applicant’s rights protected by the Convention (see Abdolkhani and Karimnia v. Turkey , no. 30471/08, 22 September 2009). This sum will be converted into the local currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 6 March 2017 the Court received the following declaration signed by one of the representatives of the applicant: “I, Sümeyye Nur Yılmaz, note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia to Ms Ana Tanasa, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 10,000 (ten thousand euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government acknowledge that the detention of the applicant, the absence of communication of information to the applicant on the reasons for her detention, the absence of effective remedies to challenge the lawfulness of her detention and to request compensation amounted to a breach of the applicant’s rights protected by the Convention (see Abdolkhani and Karimnia v. Turkey , no. 30471/08, 22 September 2009, and Yarashonen v. Turkey , no. 72710/11, 24 June 2014). This sum will be converted into the local currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted the applicant, I would inform you that she accepts the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. She declares that this constitutes a final resolution of the case.” THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 15 June 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Deputy Registrar President