R.M. împotriva Turciei

Decizia nr. 62450/11 R.M. împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 2 aprilie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 august 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl R.M., este un național rus, care s-a născut în 1991 și trăiește la Istanbul. Președintele a acordat reclamantului cererea de a-și nu fi divulgat identitatea publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Yılmaz, un avocat care practică la Istanbul.

Guvernul turc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Cererea se referă la presupusele încălcări ale articolului 3, art. 1, 2, 3, 4 și 5 și art. 13 din Convenție din cauza detenției reclamantului la Centrul Kumkapı de Eliminare a Externelor în 2011. La 29 ianuarie 2019 Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească ex gratie. pentru R.M., în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 11,000 EUR (even mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

Guvernul recunoaște că detenția reclamantului, condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı, în cazul în care a fost deținută reclamantul, absența comunicării informațiilor reclamantului cu privire la motivele de detenție, absența unor remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și solicitarea unei compensații constituie o încălcare a drepturilor reclamantului protejate de Convenția (a se vedea Abdolkhani și Karimnia c. Turcia , nr. 30471/08, 22 septembrie 2009, și Yarashonen c. Turcia , nr. 72710/11, 24 iunie 2014 … În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 14 februarie 2019, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „I, Abdulhalim Yılmaz, reține că guvernul Turciei sunt dispuși să plătească grația domnului R.M., în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, EUR 11.000 (opt mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

Guvernul recunoaște că detenția reclamantului, condițiile de detenție la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı, în cazul în care a fost deținută reclamantul, absența comunicării informațiilor reclamantului cu privire la motivele de detenție, absența unor remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și solicitarea unei compensații constituie o încălcare a drepturilor reclamantului protejate de Convenția (a se vedea Abdolkhani și Karimnia c. Turcia , nr. 30471/08, 22 septembrie 2009, și Yarashonen c. Turcia , nr. 72710/11, 24 iunie 2014 … De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

După consultarea reclamantului, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție.

Adoptat în engleză și notificat în scris la 9 mai 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 62450/11 R.M. against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2 April 2019 as a Committee composed of: Julia Laffranque, President, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 August 2011, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr R.M., is a Russian national, who was born in 1991 and lives in Istanbul. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He was represented before the Court by Mr A. Yılmaz, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The application concerns the alleged breaches of Article 3, Article 5 §§ 1, 2, 3, 4 and 5 and Article 13 of the Convention on account of the applicant’s detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre in 2011. On 29 January 2019 the Court received the following declaration signed by the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to R.M., with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR 11,000 (eleven thousand euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government acknowledge that the detention of the applicant, the conditions of detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre where the applicant was held, the absence of communication of information to the applicant on the reasons for his detention, the absence of effective remedies to challenge the lawfulness of his detention and to request compensation amounted to a breach of the applicant’s rights protected by the Convention (see Abdolkhani and Karimnia v. Turkey , no. 30471/08, 22 September 2009, and Yarashonen v. Turkey , no. 72710/11, 24 June 2014). This sum will be converted into the local currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 14 February 2019 the Court received the following declaration signed by the representative of the applicant: “I, Abdulhalim Yılmaz, note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia to Mr R.M., with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR 11,000 (eleven thousand euros) to cover any and all pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government acknowledge that the detention of the applicant, the conditions of detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre where the applicant was held, the absence of communication of information to the applicant on the reasons for his detention, the absence of effective remedies to challenge the lawfulness of his detention and to request compensation amounted to a breach of the applicant’s rights protected by the Convention (see Abdolkhani and Karimnia v. Turkey , no. 30471/08, 22 September 2009, and Yarashonen v. Turkey , no. 72710/11, 24 June 2014). This sum will be converted into the local currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted the applicant, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.” THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 9 May 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Deputy Registrar President