CtEDO 23.05.2017 Auto

BUDIŠĆAK v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
23.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BUDIŠĆAK v. CROATIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 10640/16 Alma BUDIŠδAK împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 23 mai 2017 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 februarie 2016, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 7 octombrie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Alma Budišćak, este un național croat, născut în 1977 și locuiește la Zagreb. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl L. Kipa, un avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile. Cererea a fost comunicată Guvernului. HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 octombrie 2016, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „a) recunoaște că în cazul instantaniei a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil într-un timp rezonabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție; și (b) este gata să plătească reclamantului suma de 2.700 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului. Această sumă va fi convertită în kune croate la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la contul indicat de solicitant. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2016, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, deoarece suma oferită de Guvern este inacceptabil scăzută. Curtea observă că art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite să excludă un caz din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererilor”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ([GC] nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI)). 10. Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la lungimea excesivă a procedurii civile (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [n. 64886/01, §§ 69-98; Kozlica v. Croația , nr. 29182/03, 2 noiembrie 2006; și Pavić v. Croația , nr. 21846/08, 28 ianuarie 2010). 11. Remarcarea admiterii conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 12. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 13. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 14. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă