FABRIS ET PARZIALE c. ITALIE

Comunicat la 23 mai 2017 Prima secțiune Cerere nr. 41603/13 Gian Paolo FABRIS și Carmela PARZIALE împotriva Italiei, introdusă la 12 iunie 2013 CEAI DE LEFFARE Cererea se referă la decesul soțului reclamantului, Andrea Fabris, în timpul detenției sale în închisoare. În timpul încarcerării sale, acesta a utilizat droguri și alcool timp de mai mulți ani și a fost afectat de tulburări fizice și psihice legate de consumul său de droguri. Potrivit expertizei stabilite în cadrul procedurii penale privind decesul, moartea domnului Fabris a fost probabil cauzată de inhalarea intenționată a gazelor furnizate de deținuții închisorii. Procedura penală deschisă împotriva directorului închisorii, a responsabilului medical și a directorului departamentului penitenciar al instituției - în care reclamanții erau părți vătămate - a fost clasată fără întârziere din cauza prescrierii infracțiunii.

Având în vedere circumstanțele evocate de solicitanți și în lumina jurisprudenței Curții privind protecția vieții persoanelor private de libertatea lor pe teren la art. 2 din convenție (a se vedea, printre altele, Keenan, Keenan, Keenan c. Regatul Unit, n 2729/95, § 89, CEDH 2001 III; De Donder și De Clippel c. Belgia, 8595/06, § 68 decembrie 2011; Ketreb c. Franța, 38447/09, § 71, 19 iulie 2012; Volk c. Slovenia, n 62120/09 , § 83,13 decembrie 2012), a fost respectat dreptul la viață al lui Andrei Fabris, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, investigațiile efectuate de autoritățile naționale în acest caz au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție? Faptul că acțiunea penală îndreptată împotriva autorităților penitenciare s-a încheiat prin prescripție constituie o încălcare a articolului 2 din Convenție sub aspectul său procedural

Communiquée le 23 mai 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 41603/13 Gian Paolo FABRIS et Carmela PARZIALE contre l’Italie introduite le 12 juin 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès du conjoint des requérants, M. Andrea Fabris, pendant sa détention en prison. Lors de son incarcération, celui-ci faisait usage de drogues et d’alcool depuis plusieurs années et était atteint de troubles physiques et psychiques liés à sa toxicomanie. Selon l’expertise établie dans le cadre de la procédure pénale concernant le décès, la mort de M. Fabris était fort probablement due à l’inhalation intentionnelle du gaz fourni aux détenus par la prison. La procédure pénale ouverte à l’encontre du directeur de la prison, du responsable médical et du directeur des services pénitentiaires de l’établissement - dans laquelle les requérants étaient parties lésées - fut classée sans suite en raison de la prescription du délit.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux circonstances évoquées par les requérants et à la lumière de la jurisprudence de la Cour relativement à la protection de la vie des personnes privées de leur liberté sur le terrain de l’article 2 de la Convention (voir, parmi d’autres, Keenan, Keenan c. Royaume-Uni , n o 27229/95, § 89, CEDH 2001 ‑ III; De Donder et De Clippel c. Belgique, n o 8595/06, § 68 , 6 décembre 2011; Ketreb c. France, n o 38447/09, § 71, 19 juillet 2012; et Volk c. Slovénie , n o 62120/09 , § 83,13 décembre 2012), le droit à la vie d’Andrea Fabris a-t-il été respecté ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, les investigations effectuées par les autorités nationales en l’espèce ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? 3. Le fait que l’action pénale dirigée contre les autorités pénitentiaires se soit clôturée par la prescription, constitue-t-il une violation de l’article 2 de la Convention sous son volet procédural ?