Conquer împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 24581/21 Darren John CONQUER împotriva Regatului Unit (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 23 ianuarie 2025 în calitate de comitet compus din: Anne Louise Bormann , Președintele Sebastian Rădulețu, András Jakab , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererea depusă la 7 mai 2021, având în vedere declarația depusă de Guvernul în cauză care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl E.J.

Scott (Campbell Smith LLP), un avocat care practică la Edinburgh. Plainele reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurilor civile au fost comunicate guvernului Regatului Unit („Governul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „2. Guvernul își exprimă recunoașterea că durata procedurii civile în fața instanțelor interne în acest caz a dus la o încălcare a art. 6 a 1-a din Convenție în ceea ce privește reclamantul, deoarece a privat Reclamantul de o audiere în determinarea drepturilor sale civile cu un timp rezonabil…

Guvernul se angajează să ofere un recurs adecvat reclamantului în ceea ce privește încălcarea menționată mai sus. În special, având în vedere cu atenție faptele specifice ale cazului reclamantului, aceasta se angajează să plătească reclamantului 7 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în plus față de 1 500 de euro în ceea ce privește costurile juridice, sumele pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții ... 5. În plus, Guvernul a pus în aplicare măsuri de remediere de la procesul judiciar intern cu care se referă cererea.

Acestea au luat forma de reforme procedurale și structurale semnificative în Curtea de Sesiune și sistemul instanțelor scoțiane mai largă ...” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale a Guvernului la 5 Iulie 2023. Prin scrisoarea din 31 august 2023, el solicită Curtea să continue examinarea cazului, argumentând în special că suma de compensare propusă nu este suficientă pe baza faptului că a suferit o pierdere pecuniară suplimentară din cauza întârzierii procedurii civile și că măsurile de remediere generale sunt insuficiente pentru a aborda întârzierile sistemice. Curtea observă că art. 37 § (c) îi permite să încheie o procedură din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

Astfel, aceasta poate înlătura cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la durata procedurii civile (a se vedea, de exemplu, Richard Anderson c. Regatul Unit , nr. 19859/04, 9 Deși reclamantul susține că a suferit o pierdere pecuniară extinsă din cauza întârzierii, el nu a justificat afirmațiile sale în acest sens. În plus, în măsura în care s-a presupus o pierdere pecuniară în fața instanțelor interne, aceasta a constatat că nu exista nicio legătură cauzală între presupusa pierdere și durata procedurii.

Remarcarea admiterilor și a informațiilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă Curtea remarcă că guvernul s-a angajat să plătească, în plus față de suma prevăzută în ceea ce privește prejudiciu material și moral, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului cu privire la această sumă, hotărând să atribuie reclamantului, în plus față de suma prevăzută în ceea ce privește costurile și cheltuielile, orice impozit impozitabil reclamantului cu privire la această sumă (art. 43 § 4 din Regulamentul Curții).

Curtea consideră că sumele plătibile ar trebui convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament și decide să atribuie reclamantului, în plus față de suma prevăzută în ceea ce privește costurile și cheltuielile, orice impozit impozabil reclamantului cu privire la suma respectivă; decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție.

Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 13 februarie 2025. Viktoriya Maradudina Anne Louise Bormann Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXIX Cererea de a aduce plângeri în temeiul art. 6 § 1 din Convenție (lungătură excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 24581/21 07/05/2021 Darren John CONQUER 1972 E.J. Scott (Campbell Smith LLP) Edinburgh 29/06/2023 31/08/2023 7.000 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului [2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 24581/21 Darren John CONQUER against the United Kingdom (see appended table) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23 January 2025 as a Committee composed of: Anne Louise Bormann , President , Sebastian Rădulețu, András Jakab , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 May 2021, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr E.J. Scott (Campbell Smith LLP), a lawyer practising in Edinburgh. The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the length of civil proceedings were communicated to the Government of the United Kingdom (“the Government”). THE LAW The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “2.

The Government hereby expresses its acknowledgment that the length of the civil proceedings before the domestic courts in this case resulted in a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of the Applicant, in that it deprived the Applicant of a hearing in the determination of his civil rights with a reasonable time… 4. The Government undertakes to provide adequate redress to the Applicant in respect of the violation referred to above. Specifically, having carefully considered the particular facts of the Applicant’s case, it undertakes to pay the Applicant €7,000 in respect of pecuniary and non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable to the Applicant, in addition to €1,500 in respect of legal costs, which sums it considers reasonable in light of the Court’s case-law ... 5. In addition, the Government has put in place remedial measures since the domestic court proceedings with which the Application is concerned were instituted.

These have taken the form of significant procedural and structural reforms in the Court of Session and the Scottish courts system more widely ...” The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 5 July 2023. By letter of 31 August 2023, he asked the Court to pursue the examination of the case, arguing in particular that the amount of compensation proposed was insufficient on the basis that he had suffered further pecuniary loss arising from the delay in the civil proceedings, and that the general remedial measures were insufficient to address systemic delays. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI). The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the length of civil proceedings (see, for example, Richard Anderson v. the United Kingdom , no. 19859/04, 9 February 2010). Although the applicant claims to have suffered extensive pecuniary loss on account of the delay, he has not substantiated his claims in this respect. Moreover, to the extent that pecuniary loss was alleged before the domestic courts, the latter found that there was no causal link between the alleged loss and the length of the proceedings.

Noting the admissions and information contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). The Court notes that the Government have undertaken to pay, in addition to the sum stipulated in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, any tax that may be chargeable to the applicant on that sum.

It decides to award to the applicant, in addition to the sum stipulated in respect of costs and expenses, any tax chargeable to the applicant on that sum (Rule 43 § 4 of the Rules of Court). The Court considers that the sums payable should be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein and decides to award to the applicant, in addition to the sum stipulated in respect of costs and expenses, any tax chargeable to the applicant on that sum; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 13 February 2025. Viktoriya Maradudina Anne Louise Bormann Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 24581/21 07/05/2021 Darren John CONQUER 1972 E.J. Scott (Campbell Smith LLP) Edinburgh 29/06/2023 31/08/2023 7,000 1,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant