Ghiulfer Predescu împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Constanța. La momentul evenimentelor relevante, ea a fost jurnalistă investigativă care lucrează în Constanța. În noaptea 12-13 august 2006 un grup de aproximativ cincizeci și opt de persoane armate au fost implicate într-un incident violent care a avut loc în Mamaia, o stație de mare de la periferia Constanța. Mai multe locații din Mamaia – inclusiv Hotel F., aparținând unei companii în care R.M., primarul Constanța din 2000, a fost un acționar – au fost atacate și grave deteriorate. După acel incident, R.M. acceptat să participe la un spectacol de televiziune găzduit de A.G. și difuzați pe „R”., un canal național de televiziune. În timpul spectacolului, reclamantul a intervenit și a făcut unele remarci pe care R.M.

considerat difamatator. În consecință, el a instituit o procedură civilă împotriva reclamantului (a se vedea punctele 9-22 de mai jos). Extractele relevante din spectacolul de televiziune sunt prezentate mai jos: [A.G., gazda spectacolului, acționând ca moderator, întreabă [reclamantul], un jurnalist din Constanța]: Despre ce tipuri de clanuri vorbim, sunt ei bande, sunt clanuri, cine sunt aceste persoane despre care vorbim? [Reclamantul]: Acestea sunt clanuri, este bine cunoscut, orașul Constanța este împărțit între susținătorii R.M. și dușmanii lui. Mai exact, este V. clan, cu alte cuvinte clanul V. frați, care sunt în război cu susținătorii R.M. Războiul ăsta se întâmplă de câțiva ani și este bine cunoscut că la început, V. frați și R.M.

au fost prieteni buni. Ostilitatea a avut loc, dacă memoria mea nu se înșeală, în ocazia construcției Hotelului O., când unul dintre V. frații au fost excluși din afacere, în ciuda planului inițial. Acest lucru nu înseamnă că M. [R.M.] sau V. este implicat personal în acest război. Războiul a continuat între oamenii care reprezintă cei doi, iar dușmanul a continuat până în ziua de azi… Dar cruxul problemei nu este conflictul dintre R.M. și V. frați. Se pare că în zilele de azi au afirmații diferite, la un nivel diferit, în diferite jerarhii ... Imaginea pe care o descrieți este cea a unui oraș rupt între clanurile de subteran, în care infractorii se răzbună împotriva primarului. Aceasta din urmă este un partener de afaceri al Președintelui Consiliului Regional și în timpul nopții orice se poate întâmpla deoarece poliția a făcut un pact ... și nu vreau să sancționeze pe nimeni.

În ultima vreme, poliția și-a făcut slujba, așa cum am spus înainte. Cu excepția faptului că ei nu reușesc să-l finalizeze ... Acum doi ani, când a fost o luptă mare în centrul orașului, în fața ochilor tuturor, când G. clanii s-au opus P. clanul – și aici vorbim despre aceiași maeștri ai clanului – poliția nu a intervenit prompt deoarece, au spus clar, acestea au fost bărbați R.M. și le-a fost teamă, deoarece M. [R.M.] a fost și încă este primarul. Singurele victime au fost șefii poliției orașului, care au fost concediați; agresorii au fost autorizați să plece liberi. [A.G.]: Am impresia că vorbim despre un oraș neguvernamental, în care delincuenții merg liber și primarul luptă diferite clanuri.

E o concluzie greșită? [R.M.]: Am impresia că [ reclamantul] trebuie spitalizat - într-un spital psihiatric (la balamuc). Cum îndrăznește? Ce-i povestea asta, prostiile astea? Sprijinii R.M. Lupta nu stiu cine – V.? Nici măcar nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată în viața mea și n-am vorbit niciodată cu el... Am ascultat de cincisprezece minute lucubrații [de reclamantul] ei, în care ea încearcă să creeze despre Constanța imaginea unui oraș demonic, în care primarul conduce totul, este un contrabandist, are clanuri cu Kalashnikovs și bodyguards ... [A.G.]: Aș avea dreptul să cred că acest conflict a fost generat de una dintre acțiunile tale, sau de una dintre activitățile tale din trecut, sau de parteneriatele tale din trecut; poate ai avut relații cu ei și în acest context au venit să vandalizeze hotelul tău?

[R.M.]: Dl. A.G., [reclamantul] este ziarist, ea ar fi trebuit să prezinte un document de la Camera de Comerț pentru a dovedi că am un parteneriat de afaceri cu oricine a menționat. Ea nu a supus nimic pentru că totul este fals. Personal am cerut poliției să intervină și să-i aresteze pe infractori… Nu cunosc oamenii care se certau. Nu mă interesează ce fac în timpul lor liber, de ce se luptă. Tot ce am spus a fost că este inacceptabil să văd patruzeci de oameni înarmați cu axe. Lasă-i să identifice și să-i aresteze pe cei vinovați. Orice altceva este doar o fantezie a [ reclamantului], demn de un spital psihiatric ... [A.G.]: ... Aceaceasta este ceea ce spune primarul, că totul este fals ... [Reclamantul]: Ce am spus, am spus ca observator a evenimentelor zilnice; aceste lucruri au fost observate, discutate, observate de ani de zile.

Am prezentat o imagine generală a situației. [R.M.]: Și acestea trebuie să fie dovedit ... La fel ca și alți jurnaliști, ai învățat să tragi alții în noroi, fără dovezi pentru a susține ceea ce ați afirmat. [Reclamantul]: Dacă am înțeles corect, el nu cunoaște V. frați, îi cunoaște bine, dar nu asta e ideea, este că oamenii lor... (interrupt) [R.M.]: Dar eu nu-i cunosc! Să dovedesc că, dacă vreți, nu am vorbit niciodată cu niciunul dintre ei, nu-i cunosc. Nu mai minți... [Reclamantul]: ... realitatea este că se prezintă ca fiind M. Bărbații [R.M.] sau Bărbații V. Asta nu înseamnă că M. [R.M.] sau V. comanda aceste conflicte. Știi ce se întâmplă în lumea oamenilor obișnuiți: Sunt puternic pentru că eu reprezint R.M., care este primar.

Sau sunt mai puternic pentru că am sprijinul V. frați... Dle R.M., nu am spus că ați comandat acest atac. Dar asta se întâmplă de câțiva ani în orașul Constanța. [A.G.]: De fapt, ne confruntăm cu o trupă de delincuenți; nu contează cu cine sunt asociați sau cu cine sunt în spatele lor și îi sprijină, acești oameni erau pe stradă, făceau zgomote și eu, ca cetățean simplu, nu sunt mulțumiți de faptul că nu le-am văzut arestat. Acesta este singurul lucru pe care îl pot spune, în afară de conotațiile politice și conotațiile clanurilor. Acum mă întorc la dl. M.P., un sociolog, un specialist în incidente violente. Acest tip de incident, ce crezi? ... [M.P.]: ... L-aș întreba pe dl. R.M. dacă încă mai trăiește...

este necesar să se știe că primarii din altă parte din lume, cum ar fi Giuliani sau Chirac, au avut ceea ce se numește politici urbane de prevenire și că au fost implicați direct. Vorbesc despre o perspectivă sociologică, o zonă în care mă specializez. Nu mă interesează relația ta cu instituțiile care te acuză astăzi într-un fel sau altul. Aveți un proiect de politică pentru prevenirea urbană? Pentru că dacă acest lucru ar fi cazul, astfel de evenimente nu s-ar mai întâmpla din nou… Știi că în conformitate cu legislația românească, poliția nu este sub autoritatea primarului? ... Am cerut poliției să intervină și să aresteze cei vinovați... [A.G.]: Vă mulțumesc ... Povestea pe care am urmat-o este una violentă.

Hooliganii merg în timpul nopții, înarmat cu axe și cuțite, ceva foarte comun în ultima vreme, și vandalizează un hotel. Poliția, ineficientă, reacționează foarte târziu, dezinteresat, neconvingător... În același timp, numele primarului R.M. și partenerii lui de afaceri apare din nou direct legat de o afacere ciudată. Și toate aceste lucruri ciudate, pe care le citez „necesită dovada”, acumulează și acumulează, una după cealaltă, și creează în cele din urmă percepția unui primar care ridică anumite întrebări, a unui oraș uitat și, în general, a ineficienței la toate nivelurile. În această poveste, în opinia mea, cei doi manageri sunt de asemenea vinovați, și poliția este de asemenea vinovată și noi suntem vinovați, pentru că tolerăm autoritățile incompetente fără sfârșit.

Vă mulțumesc.” 9. La 24 octombrie 2006 R.M. A depus o plângere civilă împotriva reclamantului. El a susținut că, în calitate de jurnalist, ea a făcut declarații difamatorii în timpul unui spectacol de televiziune găzduit de A.G. în legătură cu un incident violent care a avut loc în timpul nopții din 12-13 august 2006 (a se vedea punctul 6 de mai sus). R.M. a solicitat reclamantului să scrie o scrisoare publică de scuze, ca ea să publice, în detrimentul ei, hotărârea finală care permite afirmațiile sale în două ziare, una cu circulație națională și cealaltă cu circulație locală, și ca ea să-i plătească 200.000 de lei români (RON) în prejudiciu moral. 10. R.M.

S-a plâns că reclamantul a încercat să convingă oamenii că orașul Constanța este împărțit între două bande, „oamenii M. și cei care au fost împotriva M.” și că el însuși la un moment dat a fost familiarizat cu anumite persoane din lumea subterană (“interlope persoane”), și anume cu V. clan, care se presupune că a fost la originea incidentului violent în august 2006. El a considerat că imaginația reclamantului s-a dovedit a fi „diabolică și a unei nefericiri infinite”, deoarece remarcile ei au mers peste ceea ce a fost permis nu numai prin libertatea de exprimare, ci și de deontologie profesională. El a susținut că reclamantul nu a verificat mai întâi informațiile ei înainte de a-l utiliza, și apoi pentru a dovedi declarațiile ei.

R.M. În plus, declarațiile difamatorii pe care le-a făcut reclamantul împotriva lui în timp primar la televiziunea națională și-au deteriorat grav imaginea în calitate de persoană publică și de oficial ales local. 11. Reclamantul a susținut că declarațiile sale în timpul emisiunei de televiziune au reflectat opinia ei în mod sincer și etic. La fel ca orice altă opinie, a ei era inevitabil subjectivă, chestiunea importantă fiind că a fost exprimată cu onestitate și cu bună credință, pe baza informațiilor referitoare la conflictele R.M. cu V. frații care au fost prezentati mai mult de o dată în presa locală. De asemenea, reclamantul a susținut că prejudiciile morale ale R.M. a fost nejustificat, în măsura în care nu există dovezi pentru a dovedi că declarațiile ei au avut orice impact între susținătorii R.M.

în legătură cu imaginea publică. 12. La 11 octombrie 2007, Curtea de district Constanța a respins afirmațiile R.M.. Curtea a început cu o imagine de ansamblu a jurisprudenței CEDO privind libertatea de exprimare, referindu-se în special la rolul esențial jucat de jurnaliști într-o societate democratică și la faptul că criteriile esențiale pentru evaluarea declarațiilor lor sunt realizate cu bună credință. Curtea a susținut că, în cazul dinaintea acesteia, declarațiile reclamantului nu ar putea fi interpretate ca un atac personal asupra reclamantului și, în orice caz, nu au fost de o natură atât de severă încât să nu afecteze onoarea, reputația sau demnitatea R.M..

Curtea a remarcat, de asemenea, că, în răspunsul la întrebările A.G., gazda spectacolului, reclamantul a furnizat o explicație obiectivă pentru opinia ei; în sprijinul opiniei sale, ea a prezentat în fața instanței fragmente de articole din presă locală, precum și dintr-o publicație emise de mai mulți jurnaliști investigatori pe tema integrității publice, un proiect implementat de Transparency International România, în care numele primarului, R.M., a fost conectat la mai multe anchete penale în curs de desfășurare. Curtea a concluzionat că intervenția reclamantului nu a fost făcută cu o credință proastă; avizele sale se referă la o chestiune de interes general și nu au avut caracter ilicit; în același timp, avizele ei nu au fost constatate că au afectat reputația reclamantului.

13. R.M. apel împotriva acestei hotărâri. El a susținut, în esență, că declarațiile difamatorii ale reclamantului nu au consistat doar din opiniile sale personale, ci și în rapoartele privind faptele specifice care nu au fost verificate anterior, nici nu s-au dovedit niciodată a fi adevărate. El a susținut, de asemenea, că prin asociarea numelui și imaginea lui cu cea a grupurilor criminale sau clanurilor, reclamantul și-a afectat în mod grav reputația. 14. La 29 mai 2008, Tribunalul County Constanța a permis recursul și a acordat în parte cererile R.M., deținând reclamantul responsabil pentru plata a 50 000 RON în prejudiciu moral și 7.197 RON în ceea ce privește costurile juridice. De asemenea, i-a ordonat să publice judecata pe propriile cheltuieli într-un ziar național și într-un alt ziar local și să prezinte R.M.

cu scuze publice scrise în termen de 15 zile de la data hotărârii finale. 15. Curtea județului a considerat că încheierea emisiunei de televiziune, astfel cum a fost trasă de A.G., se bazează în esență pe declarațiile reclamantului, și anume că orașul a fost „destrus între clanurile subteranelor, în care infractorii se revoltă împotriva primarului” (a se vedea punctul 8 de mai sus), și că aceeași concluzie ar fi fost atrasă de oricine altcineva care a urmărit spectacolul. Din această perspectivă, a fost evident că declarațiile reclamantului au deteriorat reputația reclamantului. 16. Curtea a susținut, de asemenea, că intenția reclamantului nu a fost de a prezenta fapte, ci de a discredita în mod deliberat R.M.

prin a pretinde că a fost implicat în activități ilegale. Aceste acuzații, făcute fără verificare prealabilă și fără sprijin factual, au fost de natură gravă și au deteriorat grav imaginea reclamantului. În plus, în încercarea de a susține acuzațiile ei cu extracții de articole din raportarea de presă privind activitățile R.M., reclamantul a dovedit doar că ceea ce a prezentat în serialul de televiziune era informații și nu opiniile sale personale. 17. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri, reprezentând argumentele sale că declarațiile depușate au fost, de fapt, opiniile ei ca jurnalistă investigativă și că au fost exprimate într-o manieră cinstită și etică. Ea a subliniat că Curtea județului nu a analizat dacă R.M.

au participat la emisiunea de televiziune în calitate de persoană publică sau privată, astfel încât să atragă consecințe specifice în exercitarea echilibrare a drepturilor efectuată de instanță. Ea a subliniat faptul că sancțiunile impuse de instanță sunt excesive și nu au raționament adecvat și orice criterii justificative. 18. La 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței de judecată. 19. Curtea de apel a remarcat în primul rând că R.M. au participat la emisiunea de televiziune în calitate de acționar al Hotelului F., precum și în calitatea sa de politician local.

20. În timp ce s-a desfășurat o distincție clară între opinii și informațiile, instanța a susținut că reclamantul nu a prezentat nici o argumentare sau explicație care să susțină afirmația ei că ceea ce a exprimat în emisiune sunt opiniile sale și nu elementele factuale: „Înființarea ei însăși ca un conștient al ceea ce se petrece în zona locală, ea a prezentat publicului, sub forma unui adevăr innegabil, unele informații care nu erau adevărate”. 21. Curtea s-a referit în continuare la responsabilitățile jurnaliștilor, și anume de a prezenta publicului informații și idei, respectând în același timp anumite limite în ceea ce privește drepturile și reputația altora.

Reclamantul, în calitate de jurnalist, "a încălcat regulile eticei jurnalistice prin manifestarea agresiunii și intenției de a vindeca, fără dovezi și fără a menține un echilibru între declarația făcută și acuzațiile neconfirmate". 22. Curtea a considerat că suma daunelor plătite de reclamant este justificată pe deplin, având în vedere faptul că declarațiile difamatorii au fost transmise în timp primar pe un canal național de televiziune și că suma a fost redusă de către instanța de recurs la un sfert din suma totală solicitată de R.M. Curtea a hotărât: „Dacă ea ar fi respectat prima obligație, și anume „să ceară scuze”, instanța ar fi examinat proporționalitatea sumei în raport cu intențiile sale, deoarece nu contează acuzațiile, ci prin intermediul victimizării, ea le dă putere, deși fără dovezi sau documente care au fost prezentate în prezent”.

23. Se pare că în februarie 2009, reclamantul a respectat pe deplin termenii hotărârii finale.

5. The applicant was born in 1956 and lives in Constanța. At the time of the relevant events, she was an investigative journalist working in Constanța. 6. During the night of 12 to 13 August 2006 a group of approximately fifty to eighty armed persons were involved in a violent incident that took place in Mamaia, a seaside resort on the outskirts of Constanța. Several locations in Mamaia – including Hotel F., belonging to a company in which R.M., mayor of Constanța since 2000, was a shareholder – were attacked and severely damaged. 7. Following that incident, R.M. accepted to participate in a television show hosted by A.G. and broadcast on “R.”, a national television channel. During the show, the applicant intervened and made some remarks which R.M.

considered as defamatory. Consequently, he instituted civil proceedings against the applicant (see paragraphs 9-22 below). 8. The relevant excerpts from the television show are set out below: “[A.G., the host of the show, acting as a moderator, asks [the applicant], a journalist in Constanța]: What types of clans are we talking about, are they gangs, are they clans, who are these people we are talking about? [The applicant]: These are clans, it is well known, the city of Constanța is divided between the supporters of R.M. and his enemies. More precisely, it is the V. clan, in other words the clan of the V. brothers, who are at war with the supporters of R.M. This war has been going on for several years and it is well known that at the beginning, the V. brothers and R.M.

were good friends. The hostility occurred, if my memory is not mistaken, on the occasion of the construction of Hotel O., when one of the V. brothers was excluded from the business, in spite of the initial plan. This doesn’t mean that M. [R.M.] or V. is personally involved in this war. This war continued between the people that represent the two, and the enmity has continued to this day… But the crux of the problem is not the conflict between R.M. and the V. brothers. It seems that nowadays they have different claims, at a different level, within different hierarchies ... [A.G.]: The image you describe is that of a city torn between the underworld clans, in which the offenders retaliate against the mayor.

The latter is a business partner of the President of the Regional Council and during the night anything can happen because the police have made a pact ... and do not want to sanction anyone. [The applicant]: Lately, the police have been doing their job, as I said before. Except that they do not succeed in finalising it ... Two years ago, when there was a big fight in the city centre, before the eyes of everybody, when the G. clans were opposed to the P. clan – and here we are talking about the same clan masters – the police did not intervene promptly because, they said it clearly, these were R.M.’s men and they were afraid, because M. [R.M.] was and still is the mayor. The only victims were the heads of the city police, who were sacked; the aggressors were allowed to go free.

[A.G.]: I have the impression that we are talking about an ungoverned city, in which the delinquents walk freely and the mayor fights different clans. Is this an erroneous conclusion? [R.M.]: I have the impression that [the applicant] needs to be hospitalised – in a psychiatric hospital (la balamuc). How dare she? What is this story, this nonsense? The supporters of R.M.

fight I do not know who – V.? I do not even know him, I have never seen him in my life and I have never spoken to him … I have listened for fifteen minutes to her [the applicant’s] lucubrations, in which she tries to create about Constanța the image of a demonic city, in which the mayor runs everything, is a smuggler, has clans with Kalashnikovs and bodyguards ... [A.G.]: Would I be entitled to believe that this conflict was generated by one of your actions, or by one of your past activities, or your past partnerships; maybe you had relations with them and in this context they came to vandalise your hotel? [R.M.]: Mr. A.G., [the applicant] is a journalist, she should have submitted a document from the Chamber of Commerce to prove that I have a business partnership with whomever she mentioned.

She had not submitted anything because it is all false. I personally asked the police to intervene and arrest the perpetrators… I do not know the people who were fighting. It does not interest me what they do in their free time, why they fight. All I said was that it is unacceptable to see forty people armed with axes. Let them identify and arrest the guilty. Everything else is just a fantasy of [the applicant], worthy of a psychiatric hospital ... [A.G.]: ... this is what the mayor says, that everything is false ... [The applicant]: What I have said, I said as an observer of the daily events; these things have been observed, discussed, noted for years. I have presented a general picture of the situation.

[R.M.]: And they must be proved ... Just like other journalists, you have learned to drag others in the mud, with no evidence to support what you state. [The applicant]: If I understand correctly, he does not know the V. brothers, he knows them well, but that is not the point, the point is that their men ...(interrupted) [R.M.]: But I do not know them! Prove the contrary if you please; I have never spoken to any of them, I do not know them. Stop lying ... [The applicant]: ... the reality is that they present themselves as being M. [R.M.]’s men, or V.’s men. This does not mean that M. [R.M.] or V. order these conflicts. You know what happens in the world of ordinary people: I am strong because I represent R.M., who is mayor.

Or I am stronger because I have the backing of the V. brothers ... Mr R.M., I did not say that you ordered this assault. But this is indeed what has been going on for several years in the city of Constanța. [A.G.]: Actually, we are dealing with a band of delinquents; it doesn’t matter who they are associated with or who is behind them and supports them, these people were on the street, made noises and I, as a simple citizen, am dissatisfied with not seeing them arrested. This is the only thing I can say, apart from the political connotations and connotations of the clans. I now turn to Mr. M.P, a sociologist, a specialist in violent incidents. This type of incident, what do you think? ... [M.P.]: ... I would ask Mr.

R.M. if he is still live ... it is necessary to know that mayors elsewhere in the world, such as Giuliani or Chirac, have had what are called urban policies of prevention and that they were directly involved. I am talking about a sociological perspective, an area that in which I specialise. I am not interested in your relationship with the institutions that accuse you today in one way or another. Do you have an urban prevention policy project? For if this were the case, such events would not happen again… [R.M.]: Do you know that according to Romanian legislation, the police are not under the authority of the mayor? ... I have asked the police to intervene and to arrest those who are guilty ... [A.G.]: Thank you ... The story we have followed is a violent one.

Hooligans go during the night, armed with axes and knives, something very common lately, and vandalise a hotel. The police, ineffective, react very late, disinterestedly, unconvincing ... At the same time, the name of Mayor R.M. and his business partners appears again directly linked to a strange business. And all these strange things, which I quote ‘need proof’, accumulate and accumulate, one after the other, and create in the end the perception of a mayor who raises certain questions, of a forgotten city and, in general, of inefficiency at all levels. In this story, in my opinion, the two managers are also guilty, the police are also guilty and we are also guilty, because we tolerate endlessly the incompetent authorities.

I thank you.” 9. On 24 October 2006 R.M. lodged a civil complaint against the applicant. He alleged that, in her capacity as a journalist, she had made defamatory statements during a television show hosted by A.G. in relation to a violent incident that had occurred during the night of 12-13 August 2006 (see paragraph 6 above). R.M. requested that the applicant write a public letter of apology, that she publish at her own expense the final judgment allowing his claims in two newspapers, one with a nationwide circulation and the other a local circulation, and that she pay him 200,000 Romanian lei (RON) in non-pecuniary damages. 10. R.M.

complained that the applicant had attempted to persuade people that Constanța city was divided between two gangs, “M.’s men and those who were against M.”, and that he himself had at one point been familiar with certain persons from the underworld (“persoane interlope”), namely with the V. clan, who had allegedly been at the origin of the violent incident in August 2006. He considered that the applicant’s imagination had proved to be “diabolical and of an infinite malice”, as her remarks had gone beyond what was permitted not only by freedom of speech, but also by professional deontology. He claimed that the applicant had failed to first check her information before using it, and then to prove her statements.

R.M. further claimed that the defamatory statements the applicant had made against him in prime time on national television had seriously damaged his image as a public person and a locally elected official. 11. The applicant submitted that her statements during the television show had reflected her opinion in an honest and ethical manner. Like any other opinion, hers was inevitably subjective, the important issue being that it had been expressed with honesty and in good faith, based on information concerning R.M.’s conflicts with the V. brothers that had been presented more than once in the local press. The applicant further argued that the non-pecuniary damage claimed by R.M. was unjustified, in so far as there was no evidence to prove that her statements had had any impact among R.M.’s supporters in connection with his public image.

12. On 11 October 2007 the Constanța District Court dismissed R.M.’s claims. The court started with an overview of the ECHR’s case-law on freedom of expression, referring specifically to the essential role played by journalists in a democratic society and to the fact that the essential criteria in assessing their statements is whether they are made in good faith. The court held that in the case before it, the applicant’s statements could not be interpreted as a personal attack on the claimant and in any event, they were not of such a severe nature as to harm R.M.’s honour, reputation or dignity.

The court further noted that in answering the questions of A.G., the host of the show, the applicant had provided an objective explanation for her opinion; in support of her opinion, she had submitted before the court excerpts of articles from the local press, as well as from a publication issued by several investigative journalists on the topic of public integrity, a project implemented by Transparency International Romania, in which the name of the mayor, R.M., was connected to several ongoing criminal investigations. The court concluded that the applicant’s intervention had not been made in bad faith; her opinions concerned a matter of general interest and did not have an illicit nature; at the same time, her opinions were not found to have harmed the reputation of the claimant.

13. R.M. appealed against that judgment. He essentially argued that the applicant’s defamatory statements had not only consisted of her personal opinions, but also reports on specific facts which had not been previously verified, nor ever proved to be true. He further argued that by associating his name and image with that of criminal groups or clans, the applicant had seriously harmed his reputation. 14. On 29 May 2008 the Constanța County Court allowed the appeal and awarded R.M.’s claims in part, holding the applicant liable for the payment of 50,000 RON in non-pecuniary damages, and 7,197 RON in respect of legal costs. It also ordered her to publish the judgment at her own expense in one national newspaper and in another local newspaper and to present R.M.

with written public apologies within fifteen days of the date of the final judgment. 15. The County Court considered that the conclusion of the television show, as drawn by A.G., was based essentially on the applicant’s statements, namely that the city was “torn between the underworld clans, in which the offenders retaliate against the mayor” (see paragraph 8 above), and that the same conclusion would have been drawn by anyone else who had watched the show. From that perspective, it was evident that the applicant’s statements had damaged the reputation of the claimant. 16. The court also held that the applicant’s intention had not been to present facts, but to deliberately discredit R.M. by claiming in bad faith that he was involved in illegal activities.

Such allegations, made without prior verification and lacking factual support, were of a serious nature and had severely damaged the claimant’s image. Furthermore, in trying to support her allegations with extracts of articles from the press reporting on the activities of R.M., the applicant had only proved that what she had presented in the television show was information, and not her personal opinions. 17. The applicant appealed against that judgment, reiterating her arguments that the impugned statements were in fact her opinions as an investigative journalist, and that they had been expressed in an honest and ethical manner. She pointed out that the County Court had not analysed whether R.M.

had participated in the television show in his capacity as a public person or as a private one, so as to attract specific consequences in the balancing-of-rights exercise carried out by the court. She pointed out that the sanction imposed by the court was excessive and lacked appropriate reasoning and any justifying criteria. 18. On 24 November 2008 the Constanța Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the lower court’s judgment. 19. The appellate court firstly noted that R.M. had participated in the television show in his capacity as a shareholder of Hotel F., as well as in his capacity as a local politician.

20. While drawing a clear distinction between opinions and information, the court held that that the applicant had not put forward any argument or explanation to support her allegation that what she had expressed in the show were her opinions, and not factual elements: “By setting herself up as a connoisseur of what was going on in the local area, she had presented to the public, in the form of undeniable truth, some information that was not true”. 21. The court further referred to the responsibilities of journalists, namely to present information and ideas to the public, while respecting certain limits in relation to the rights and reputation of others. The applicant, as a journalist, “had breached the rules of journalistic ethics by manifesting aggression and intention to blame, with no evidence and without maintaining a balance between the statement made and the unconfirmed allegations”.

22. The court considered the amount of damages to be paid by the applicant to be fully justified, in view of the fact that the defamatory statements had been broadcast in prime time on a national television channel, and that the amount had been reduced by the appeal court to one quarter of the full amount claimed by R.M. The court held: “If she had complied with the first obligation, namely ‘to apologise’, the court would have examined the proportionality of the amount in relation to her intentions, as she does not contest the allegations, but by means of victimisation, she gives them strength, albeit without any evidence or documents having been submitted to the present day”. 23. It appears that in February 2009 the applicant fully complied with the terms of the final judgment.