2r-183/26 — Încasarea datoriei

La 20 ianuarie 2025, Banca Comercială „VICTORIABANK” Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Strijova, solicitând încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Olga Strijova, în beneficiul Băncii Comerciale „VICTORIABANK” Societate pe Acțiuni, suma de 120 098,84 lei cu titlu de datorie, suma de 4 152,94 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 200 lei cu titlu de taxă de timbru.

La 9 iulie 2025, Olga Strijova, reprezentată de avocatul Roman Doroftei, a declarat apel împotriva hotărârii din 18 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de trimitere a cauzei la rejudecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 1 august 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Olga Strijova, reprezentată de avocatul Roman Doroftei. Apelantei i s-a acordat termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, a probelor invocate în susținerea acestuia, precum și pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 3 530 lei și a taxei de timbru în mărime de 200 lei. Totodată, apelantei și reprezentantului acesteia li s-a explicat că, în caz contrar, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de Olga Strijova, reprezentată de avocatul Roman Doroftei, pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel expuse în încheierea din 1 august 2025.

La 26 aprilie 2026, Olga Strijova, reprezentată de avocatul Roman Doroftei, a depus recurs împotriva încheierii din 21 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, la etapa primirii cererii de apel, și încasarea cheltuielilor de judecată aferente recursului. 1

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel ar fi calculat termenul de 10 zile de la data expedierii e-mailului din 4 august 2025, fără a prezenta dovada recepționării efective a încheierii din 1 august 2025 de către avocatul Roman Doroftei. A susținut că, potrivit articolelor 102 alin. (3) și 108 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul procedural curge de la data comunicării sau recepționării actului, iar simpla expediere prin e-mail nu echivalează cu recepționarea, în lipsa unei confirmări de primire, citire, răspuns sau a unui alt mijloc care să ateste recepția efectivă.

Recurenta a arătat că e-mailul din 4 august 2025 nu ar fi fost recepționat de avocatul Roman Doroftei la data respectivă, iar această împrejurare ar putea fi probată prin extrasul din căsuța de e-mail sau prin expertiza tehnică a serverului de corespondență. A mai susținut că instanța de apel nu a verificat existența confirmării de primire și nu a prezentat un act care să ateste recepționarea efectivă a încheierii, deși, potrivit Recomandării nr. 54 a Curții Supreme de Justiție, transmiterea actelor prin mijloace electronice este valabilă numai dacă este asigurată transmiterea și confirmarea primirii.

Recurenta a invocat că încheierea de restituire a fost pronunțată la 21 ianuarie 2026, deși termenul indicat de instanța de apel ar fi expirat la 14 august 2025, între aceste date trecând 5 luni și 7 zile în care nu i-ar fi fost comunicat niciun act procedural. În opinia recurentei, această perioadă de inacțiune ar fi generat o stare de incertitudine juridică prelungită și ar fi afectat dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, precum și posibilitatea de remediere a situației procedurale.

De asemenea, recurenta a susținut că restituirea cererii de apel ar fi fost dispusă cu aplicarea unui formalism excesiv, contrar dreptului de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A invocat jurisprudența CtEDO referitoare la necesitatea comunicării efective a actelor procedurale, la interdicția aplicării mecanice a normelor de admisibilitate și la principiul proporționalității restricțiilor de acces la o instanță.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea”. 2

Articolul 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116”.

Articolul 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă”.

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în 3 totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Principala critică pe care o formulează recurenta SRL „Megagold” se referă la faptul că încheierea de a nu da curs cererii de apel care conține comunicarea necesității de a înlătura neajunsuri, ar fi fost comunicată avocatului Sergiu Buciuceanu, cu care contractul de asistență juridică ar fi fost rezoluționat.

Principala critică a recurentei vizează faptul că instanța de apel ar fi restituit cererea de apel fără a verifica recepționarea efectivă a încheierii prin care nu s-a dat curs apelului, calculând termenul de înlăturare a neajunsurilor de la data expedierii actului prin e-mailю

Din conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr. 2ra-435/25, §23; decizia nr. 2r-88/26, §22).

Potrivit art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. (decizia nr. 2rc-16/26, §27). În acest sens nu este necesară o confirmare expresă a recepționării mesajului. (decizia nr. 2rc-5/26, §41)

Confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54, decizia nr. 2r-385/25, §38).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că încheierea din 1 august 2025 a Curții de Apel Centru, de a nu da curs cererii de apel, a fost expediată la 4 august 2025 avocatului Roman Doroftei, la adresa de e-mail indicată în cererea de apel nemotivată, în cererea de recurs și în mandatul avocatului (doroftei.ro08@gmail.com) (f.d. 54), termenul-limită pentru înlăturarea neajunsurilor fiind 14 august 2025 inclusiv.

În jurisprudența sa (decizia nr. 2rc-58/25, §21), Curtea Supremă de Justiție a promovat ideea că părțile au obligația de a se folosi cu bună credinţă de drepturile 4 procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă

Inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, anume apelanta urma să se intereseze periodic soarta dosarului. La fel, apelanta-recurentă urma să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care acesta cunoștea (decizia nr. 2r-435/25, §46-47).

În termenul indicat, apelanta nu a înlăturat neajunsurile indicate și nu a comunicat dificultăți în îndeplinirea lor în termen, motiv pentru care recursul este pasibil de respingere cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,