2r-164/26 — Încasarea prejudiciului

La 7 aprilie 2017 Anton Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia” cu privire la încasarea prejudiciului - daunei pricinuite sănătății și încasarea compensației pentru pierderea parțială a capacității de muncă în urma accidentului de muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 5 mai 2025, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Anton Vladimir împotriva Î.S. „Întreprinderea Silvo- Cinegetică Cimișlia”, intervenient accesoriu Agenția Moldsilva și Inspectoratul de Stat al Muncii, cu privire la încasarea prejudiciului. Astfel, s-a stabilit și s-a încasat de la Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia” în beneficiul lui Anton Vladimir îndemnizația viageră pentru pierderea parțială a capacității de muncă în urma unui accident de muncă în timpul exercitării obligațiunilor de muncă, reieșind din gradul de dezabilitate accentuat (II), stabilit reclamantului la 5 octombrie 2005, începând cu 1 ianuarie 2025. S-a încasat de la Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia” în beneficiul lui Anton Vladimir compensația pentru pierderea parțială a capacității de muncă ca urmare a accidentului de muncă în valoare totală de 676 374,61lei pentru perioada de 1 octombrie 2016 – 31 decembrie 2024 inclusiv.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 3 iunie 2025, Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia”, reprezentată de avocatul Dobrioglo Ruslan, a declarat apel împotriva acesteia, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 5 mai 2025, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 18 decembrie 2025 nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia”, reprezentată de avocatul Dobrioglo Ruslan.

Astfel, s-a acordat apelantului un termen de 10 zile din momentul recepționării prezentei încheieri, pentru prezentarea în secția civilă din cadrul Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 17715,03 (șaptesprezece mii șapte sute cincisprezece, 03) lei.

Totodată, s-a explicat apelantei Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia” că, cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 3 martie 2026 a Curții de Apel Centru, în temeiul art. 369 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, a fost restituit apelul declarat de Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia”, reprezentată de avocatul Dobrioglo Ruslan, cu toate documentele anexate, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea din 18 decembrie 2025.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Centru a constatat că, prin încheierea din 18 decembrie 2025, nu s-a dat curs apelului declarat de avocatul Ruslan Dobrioglu, în interesele Î.S. „Silvo-Cinegetică Cimișlia”, apelantului fiindu-i acordat un termen de 10 zile pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în cuantum de 17 715,03 lei.

Instanța de apel a reținut că încheierea respectivă a fost comunicată reprezentantului apelantului prin poșta electronică la 21 ianuarie 2026, la adresa indicată în cererea de apel, iar termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor a început să curgă la 22 ianuarie 2026 și a expirat la 1 februarie 2026. Cu toate acestea, în termenul stabilit, apelantul nu a prezentat dovada achitării taxei de stat și nici nu a înlăturat neajunsurile indicate de instanță.

În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că sunt incidente prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, care sancționează neexecutarea indicațiilor instanței prin restituirea cererii de apel, reținând că apelantul nu a manifestat diligența necesară pentru exercitarea dreptului său procedural și că neîndeplinirea obligațiilor procesuale în termenul acordat atrage pierderea dreptului procedural respectiv.

La 14 aprilie 2026, Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia”, reprezentată de avocatul Dobrioglo Ruslan a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 3 martie 2026 prin care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre reexaminare Curții de Apel Centru.

În motivarea cererii de recurs, reprezentantul recurentului a susținut că prin încheierea Curții de Apel Centru din 3 martie 2026 a fost dispusă restituirea apelului declarat de acesta, pe motivul neînlăturării neajunsurilor indicate prin încheierea din 18 decembrie 2025.

Astfel, soluția adoptată este neîntemeiată, întrucât cererea de apel motivată a fost expediată în termenul prevăzut de lege, la 16 decembrie 2025, iar pentru aprecierea respectării termenului procedural relevanță juridică prezintă data expedierii actului procesual, și nu data înregistrării acestuia la instanța de judecată.

Totodată, a apreciat critic concluziile instanței de apel referitoare la pretinsa comunicare a încheierii din 18 decembrie 2025 prin intermediul poștei electronice, invocând că acestea nu sunt susținute de circumstanțele cauzei și de materialele dosarului.

În acest sens, a invocat că nici în cererea de apel, nici în mandatul avocațial și nici în alte acte procesuale depuse la dosar nu a fost indicată o adresă de poștă electronică destinată comunicării actelor de procedură.

De asemenea, a evidențiat că, în urma verificărilor efectuate, nu au fost identificate mesaje expediate de Curtea de Apel Centru nici pe adresele electronice utilizate de avocat în activitatea profesională și nici pe adresa electronică indicată pe portalul oficial al Uniunii Avocaților din Republica Moldova.

A mai susținut că nici Î.S. „Silvo-Cinegetică Cimișlia”, în calitate de apelant, nu a recepționat acte, înștiințări sau alte comunicări procesuale referitoare la existența încheierii prin care instanța de apel a solicitat înlăturarea neajunsurilor cererii de apel.

Prin urmare, a evidențiat că lipsa unei confirmări certe privind comunicarea actului procesual, precum și inexistența unor dovezi concludente care să ateste recepționarea efectivă a încheierii respective, nu permit concluzia că obligațiile procesuale stabilite de instanța de apel au fost aduse la cunoștința apelantului în condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește termenul de declarare a recursului, a indicat că a luat cunoștință de încheierea Curții de Apel Centru din 3 martie 2026 abia la 26 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, motiv pentru care a considerat că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 425 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Articolul 25 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin.(3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Articolul 364 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Articolul 365 alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.”

Articolul 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Articolul 369 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).”

Articolul 110 din Codul de procedură civil: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară.”

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesații, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată.”

Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.”

Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din următoarele considerațiuni.

Cu referire la caz, Completul de judecată reține că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau de către instanța judecătorească, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Astfel, după modul de stabilire a termenelor, se deosebesc două tipuri de termene procesuale, având în vedere dispozițiile art. 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă și anume: termene legale care sunt prestabilite de către legislator și termene judiciare sunt termenele stabilite de instanța de judecată (judecător), la discreția sa, având în vedere circumstanțele cauzei. Echilibrul şi caracterul rezonabil al termenelor judiciare reprezintă dezideratele unui proces echitabil care, pe de o parte, trebuie să fie suficient de mari pentru a permite realizarea efectivă a actelor procesuale și, în același timp, suficient de mici, pentru a nu permite tergiversarea examinării cauzei.

Completul de judecată remarcă că, pornind de la caracterul obligatoriu al actelor judecătorești de dispoziție, justițiabilul trebuie să-și ajusteze conduita la indicațiile reflectate în actul de dispoziție judecătoresc emis, dacă prin acesta destinatarului i-a fost fixat un termen-limită pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat sau a taxei de timbru pentru cererea de chemare în judecată sau cererea de apel motivat, astfel încât acesta urmează să se conformeze cerințelor în discuție până la data și ora stabilită, să prezinte actele enunțate, iar la utilizarea mijloacelor de comunicare poșta electronica, oficiul poștal, să se asigure că ele vor ajunge la destinatar cel târziu la momentul stabilit în prealabil de către instanță și nicidecum până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului. O altă abordare decât aceasta va echivala cu o încălcare a termenului de procedură, fixat de instanță.

Recapitulând cele enunțate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că la 18 decembrie 2025 Curtea de Apel Centru a emis o încheiere prin care nu a dat curs cererii de apel declarate de Î.S. „Silvo-Cinegetică Cimișlia”, acordând apelantului un termen de 10 zile pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în cuantum de 17 715,03 lei.

Potrivit actelor dosarului, încheierea respectivă a fost expediată reprezentantului apelantului, avocatul Dobrioglo Ruslan, prin intermediul poștei electronice la 21 ianuarie 2026, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei.

Astfel, în lipsa executării indicațiilor instanței în termenul acordat, Curtea de Apel Centru, prin încheierea din 3 martie 2026, a dispus restituirea apelului în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază critic argumentele recurentului referitoare la pretinsa necomunicare a încheierii Curții de Apel Centru din 18 decembrie 2025.

Prin urmare, deși în cererea de recurs s-a susținut că avocatul Dobrioglo Ruslan nu ar fi indicat o adresă de poștă electronică pentru comunicarea actelor de procedură și că încheierea prin care s-a dispus înlăturarea neajunsurilor apelului nu ar fi fost recepționată, aceste afirmații sunt infirmate de materialele dosarului.

Completul de judecată constată că din actele cauzei rezultă utilizarea constantă de către reprezentantul recurentului a adresei electronice XXX XXX în raporturile sale procesuale cu instanțele judecătorești.

În special, la dosar se regăsește cererea din 25 iulie 2023 (f.d. 212 -213, Vol. I) privind examinarea cauzei în lipsă, expediată nemijlocit de avocatul Dobrioglo Ruslan de pe adresa electronică menționată.

Prin urmare, susținerea potrivit căreia această adresă electronică nu ar fi fost utilizată pentru comunicarea cu instanța sau nu ar fi fost destinată corespondenței procesuale este contrazisă de însăși conduita procesuală anterioară a reprezentantului recurentului.

Mai mult, materialele dosarului confirmă că încheierea Curții de Apel Centru din 18 decembrie 2025 a fost expediată la aceeași adresă electronică utilizată anterior de avocat în comunicarea cu instanța.

În aceste circumstanțe, împrejurarea că reprezentantul recurentului contestă recepționarea mesajului electronic nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de comunicare care rezultă din actele dosarului și din modalitatea constantă de corespondență acceptată și utilizată de acesta pe parcursul examinării cauzei.

Suplimentar, Completul de judecată observă că însuși recurentul a recunoscut în cererea de recurs că încheierea Curții de Apel Centru din 3 martie 2026 i-a fost comunicată prin intermediul poștei electronice la data de 26 martie 2026.

Prin urmare, argumentele privind imposibilitatea comunicării actelor procesuale pe această cale se dovedesc contradictorii, întrucât aceeași adresă electronică a permis recepționarea încheierii contestate și exercitarea căii de atac împotriva acesteia.

În consecință, Curtea Supremă de Justiție reține că reprezentantul recurentului avea acces efectiv la adresa electronică utilizată în proces și dispunea de posibilitatea reală de a lua cunoștință de actele comunicate de instanță, inclusiv de încheierea din 18 decembrie 2025 prin care i s-a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor apelului.

De asemenea, Completul de judecată relevă că recurentul nu a prezentat niciun mijloc de probă apt să demonstreze existența unei defecțiuni tehnice, a unei erori de transmitere ori a imposibilității obiective de recepționare a mesajului electronic expediat de instanță. Simpla afirmație că mesajul nu a fost identificat în căsuța electronică nu poate prevala asupra dovezilor existente la dosar privind expedierea actului procedural.

Or, potrivit principiului bunei-credințe procesuale consacrat de art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, participanții la proces au obligația de a manifesta diligența necesară pentru urmărirea desfășurării procedurii și pentru exercitarea drepturilor procesuale în termenele stabilite de lege sau de instanță. Această obligație include și verificarea mijloacelor de comunicare utilizate în mod obișnuit în cadrul procesului.

Această concluzie este în concordanță cu jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție, care a statuat că neexecutarea în termen a indicațiilor cuprinse într-o încheiere de a nu se da curs cererii atrage aplicarea sancțiunii procesuale prevăzute de lege, indiferent de motivele invocate ulterior de participantul la proces, în lipsa unei cereri de prelungire sau repunere în termen formulate în condițiile legii.

În acest sens, sunt relevante decizia Curții Supreme de Justiție din 17 decembrie 2025, pronunțată în cauza Axioma Credit S.R.L. împotriva Î.I. „Novicov Viorica” (dosarul nr. 2rc-22/26), prin care s-a reținut că pasivitatea participantului la proces și neexecutarea obligațiilor procesuale în termenul acordat justifică aplicarea sancțiunii restituirii căii de atac, precum și decizia Curții Supreme de Justiție din 2026, pronunțată în cauza „Buton- Inc” S.R.L. împotriva „ACGV Engineering” S.R.L. (dosar nr. 2rc-19/26), în care s-a subliniat că partea interesată este obligată să manifeste diligență procesuală și să urmărească desfășurarea procedurii judiciare, neputând invoca ulterior propria pasivitate pentru a înlătura consecințele decăderii procedurale.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 368 alin. (1) și art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate în recurs nu sunt de natură să demonstreze nelegalitatea încheierii contestate.

Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție concluzionează că încheierea Curții de Apel Centru din 3 martie 2026 este legală și întemeiată, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural incidente, motiv pentru care recursul declarat de Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimișlia”, reprezentată de avocatul Dobrioglo Ruslan, urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,