2rc-29/26 — Încasarea sumei

La 7 iulie 2025, SRL „Comsales Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop prin care a solicitat încasarea sumei.

Prin hotărârea din 4 noiembrie 2025 a Judecătoriei Cimișlia, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată. S-a încasat de la ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop în beneficiul SRL „Comsales Grup” datoria în baza contractului nr. CA 40-23 din 29 septembrie 2023, în sumă de 118 000 de lei, penalitatea de întârziere în sumă de 42 000 de lei, precum și cheltuielile judiciare constituite din taxa de stat în sumă de 5 349,97 lei și taxa de timbru în sumă de 200 de lei, iar în total suma de 165 549,97 lei. În rest, s-a respins pretenția reclamantului privind încasarea cheltuielilor judiciare cu titlu de taxă de stat în sumă de 27,98 lei, ca fiind neîntemeiată.

La 22 noiembrie 2025, ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 4 noiembrie 2025. Tot la 22 noiembrie 2025, ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop a depus o cerere privind eșalonarea plății taxei de stat aferente depunerii cererii de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 4 noiembrie 2025.

Prin încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, a fost respinsă cererea depusă de ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop privind eșalonarea plății taxei de stat aferente depunerii cererii de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 4 noiembrie 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 10 februarie 2026, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop un termen de 10 zile de la data recepționării copiei încheierii pentru achitarea taxei de stat aferente depunerii apelului, în cuantum de 4 547,47 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 26 martie 2026, cererea de apel depusă de ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop a fost restituită, în legătură cu neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel. 1

La 29 aprilie 2026, ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 26 martie 2026, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea încheierii din 26 martie 2026 și restituirea cauzei la Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, pentru examinarea cererii de repunere în termenul de achitare a taxei de stat și, după caz, punerea pe rol a cererii de apel.

Recurentul susține că instanța de apel ar fi restituit cererea de apel în mod formal, fără a verifica dacă apelantul a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de încheierea din 10 februarie 2026, prin care i s-a acordat termen pentru achitarea taxei de stat.

Recurentul invocă faptul că ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop nu dispune de un sediu funcțional, iar corespondența transmisă prin poștă nu ar fi fost recepționată efectiv de persoane împuternicite. Deși apelantul indicase adresa electronică ***** și comunicarea procesuală s-ar fi realizat preponderent electronic, actele relevante nu ar fi fost comunicate efectiv prin acest mijloc.

De asemenea, recurentul susține că a aflat tardiv și întâmplător despre încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, actele fiind găsite în lada de gunoi, motiv pentru care neachitarea taxei de stat în termen nu i-ar fi imputabilă.

Mai invocă încălcare a art. 116 CPC, întrucât cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de stat, depusă la 10 aprilie 2026, nu ar fi fost examinată în fond, ci doar anexată la materialele dosarului, pe motiv că cererea de apel fusese deja restituită.

Articolul 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. 2 (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 116 alin. alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

La 29 aprilie 2026, ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop a depus cerere de recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, totodată, repunerea în termenul de declarare a recursului.

Potrivit art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Din sensul normei citate rezultă că termenul de recurs începe să curgă din ziua următoare comunicării actului judecătoresc, iar nerespectarea acestuia atrage consecințele prevăzute de lege, cu excepția cazului în care partea dovedește existența unor motive întemeiate pentru repunerea în termen (decizia nr. 2r-468/25, §31).

În speță, încheierea contestată a fost comunicată recurentei la 31 martie 2026, astfel încât termenul de declarare a recursului a început să curgă la 1 aprilie 2026 și a expirat la 15 aprilie 2026. Prin urmare, recursul depus la 29 aprilie 2026 a fost declarat cu omiterea termenului legal. 3

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Din conținutul art. 116 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă rezultă câteva exigențe fundamentale pe care trebuie să le întrunească cererea de repunere în termenul procedural omis, printre care „motivarea în fapt” și „susținerea prin probe” (decizia nr. 2rci-55/25, §33-35). Motivarea în fapt - presupune că partea trebuie să indice motivele obiective și temeinice care au făcut imposibilă respectarea termenului legal. Simplele afirmații nu sunt suficiente, instanța având nevoie de argumente factuale clare și precise (decizia nr. 2rci-55/25, §34). Susținerea prin probe - cere expres părții care întreprinde acțiunea procesuală să anexeze înscrisuri sau alte mijloace de probă care să confirme imposibilitatea obiectivă de a efectua actul procedural în interiorului termenului (decizia nr. 2rci-55/25, §35).

În susținerea cererii de repunere în termen, recurenta a invocat lipsa unui sediu funcțional, imposibilitatea recepționării corespondenței de către persoane împuternicite, precum și faptul că actele judecătorești ar fi fost descoperite întâmplător, cu întârziere.

Completul de judecată apreciază aceste argumente ca fiind neîntemeiate. Din materialele dosarului rezultă că încheierea contestată a fost expediată la adresa recurentei și a fost recepționată la 31 martie 2026, fapt confirmat prin avizul de recepție. În lipsa unor probe contrare, acest înscris confirmă comunicarea legală a actului judecătoresc.

Susținerea recurentei potrivit căreia nu dispune de un sediu funcțional nu poate constitui, prin ea însăși, motiv întemeiat de repunere în termen. Persoana juridică are obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să asigure recepționarea corespondenței la sediul declarat și să urmărească actele de procedură comunicate în cauzele în care este parte.

Lipsa unei evidențe interne corespunzătoare a corespondenței, accesul unor persoane terțe la cutia poștală sau gestionarea defectuoasă a actelor recepționate la sediul persoanei juridice reprezintă circumstanțe ce țin de organizarea internă a recurentei și nu pot fi imputate instanței de judecată.

Totodată, recurenta nu a prezentat probe care să confirme imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință de încheierea comunicată la 31 martie 2026 și de a declara recurs în termenul legal. Simpla afirmație privind descoperirea întâmplătoare a actelor nu este suficientă pentru repunerea în termen, în lipsa unor probe care să confirme caracterul real, obiectiv și neimputabil al împiedicării invocate. 4

Completul de judecată mai reține că, deși recurenta susține că nu a avut cunoștință efectivă despre actele instanței, la 10 aprilie 2026 aceasta a depus cerere de repunere în termenul de achitare a taxei de stat. Această împrejurare demonstrează că, cel târziu la acea dată, recurenta cunoștea existența procedurii de restituire a apelului și avea posibilitatea să întreprindă diligențele necesare pentru exercitarea căii de atac.

Or, de la 10 aprilie 2026 și până la expirarea termenului de recurs, la 15 aprilie 2026, recurenta mai dispunea de timp pentru declararea recursului împotriva încheierii din 26 martie 2026. Cu toate acestea, recursul a fost depus abia la 29 aprilie 2026, fără a fi prezentate probe care să justifice imposibilitatea exercitării căii de atac în intervalul rămas.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale (decizia nr. 2r-494/25, § 39).

Termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau de către instanța judecătorească, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (decizia nr. 2r-57/26, §35; nr. 2r-38/26, §44).

Respectarea termenelor procedurale și a dispozițiilor instanței constituie o obligație fundamentală a participanților la proces, iar ignorarea acestora atrage în mod legitim sancțiunile prevăzute de lege (decizia nr. 2rci-17/26, §48).

În cauza de față, recurenta nu a demonstrat existența unor motive întemeiate care să fi făcut imposibilă declararea recursului în termenul legal. Argumentele invocate se referă, în esență, la deficiențe de organizare internă a persoanei juridice și la modul de gestionare a corespondenței recepționate, aspecte care nu pot justifica repunerea în termen.

Având în vedere că recursul a fost depus după expirarea termenului prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată, cererea de recurs depusă de ÎCP „Prodcoop din or. Cimișlia” a Moldcoop urmează a fi restituită.

În conformitate cu art. 116, 4261 lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă,