2rac-259/16 — încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-259/16

prima instanță – V. Rusnac

instanța de apel – I.Cimpoi, N.Simciuc, N.Craiu

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop” Cimișlia,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă Combinatul de

Producție „Prodcoop” mun. Chișinău împotriva Întreprinderii Cooperatiste de

Producție „Prodcoop” or. Cimișlia cu privire la încasarea datoriei, penalității de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 prin care

au fost respinse apelurile declarate de Întreprinderea Cooperatistă de Producție

„Prodcoop” Cimișlia și Combinatul de Producție „Prodcoop” mun.Chișinău și s-a

menținut hotărîrea judecătoriei Cimișlia din 02 iulie 2015,

c o n s t a t ă:

La 05 februarie 2015, Combinatul de Producție „Prodcoop” Chișinău s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Cooperatiste de

Producție „Prodcoop” or. Cimișlia solicitînd încasarea datoriei în sumă de 25000

lei, a penalității de întîrziere în sumă de 50 lei per zi, începînd cu 01 martie 2014

pînă în prezent și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 25 noiembrie 2013, Combinatul de

Producție „Prodcoop” mun. Chișinău a încheiat cu Întreprinderea Cooperatistă de

Producție „Prodcoop” or. Cimișlia contractul de împrumut nr. 51, conform căruia a

i-a acordat un împrumut în sumă de 25000 lei, cu termen final de rambursare până

la 28 februarie 2014.

Indică că, pct. 2 sub pct. 2.1 al contractului de împrumut nr.51 din 25

noiembrie 2013 prevede că Combinatul de Producție „Prodcoop” mun. Chișinău

și-a asumat obligația de a transfera pînă la 29 februarie 2013 pe contul pârâtului

suma de 25000 lei, ceea ce a și făcut la 26 noiembrie 2013, conform ordinelor de

plată nr.126, nr.762 din 26 noiembrie 2015.

Afirmă că, Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop” din or.

Cimișlia nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei împrumutate în termenul

stabilit și nici până în prezent.

Menționează că, în conformitate cu pct. 3 sub pct. 3.3 din contract, pârâtul

și-a asumat răspunderea de a achita o penalitate în mărime de 0,2 % din suma

datorată, pentru fiecare zi de întârziere.

Indică că, la data de 29 decembrie 2014, în scopul soluționării litigiului pe

cale amiabilă, a expediat în adresa pârâtului notificarea nr. 290, prin care a solicitat

în termen de 10 zile calendaristice să restituie suma împrumutată plus penalitate

stabilită în contract pentru flecare zi de întârziere.

La 15 aprilie 2014, 24 aprilie 2015, 02 iulie 2015, Combinatul de Producție

„Prodcoop” mun. Chișinău a depus cereri de modificare și concretizare a

cerințelor, solicitînd doar încasarea penalității în mărime de 19800 lei și a

cheltuielilor de judecată, din motiv că datoria de bază a fost achitată de către pîrît.

Prin hotărârea judecătoriei Cimișlia din 02 iulie 2015 s-a admis acțiunea

Combinatului de Producție „Prodcoop” mun. Chișinău.

S-a încasat din contul Întreprinderii Cooperatistă de Producție „Prodcoop”

or. Cimișlia în beneficiul Combinatului de Producție „Prodcoop” mun. Chișinău

penalitatea în sumă de 9200 lei, cheltuielile de judecată în suma de 2003, 79 lei și

taxa de stat în sumă de 1344 lei, în total suma de 11887, 79 lei.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Cimișlia din 02 iulie 2015,

Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop” Cimișlia și Combinatul de

Producție „Prodcoop” mun.Chișinău au depus apel, la 27 iulie 2015 și respectiv 30

iulie.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop”

Cimișlia și Combinatul de Producție „Prodcoop” mun.Chișinău și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Cimișlia din 02 iulie 2015.

La 26 februarie 2016 Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop”

Cimișlia a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie

2016, prin care a solicitat, casarea acesteia și a hotărîrii judecătoriei Cimișlia din

02 iulie 2015, și transmiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, parțial nu este de acord cu soluția

instanțelor ierahic inferioare.

Reiterează recurentul că decizia este parțial neîntemeiată și emisă contrar

prevederilor art.239 Codul de procedură civilă, în partea respingerii acțiunii, nefiid

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei care au importanță pentru

soluționarea pricinii. Nu au fost dovedite circumstanețele considerate ca fiind

stabilite, concluziile expuse sunt parțial în contradicție cu circumstanțele pricinii și

au fost încălcate și aplicate greșit normele de derpt material și procedural.

Consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate

în apel și asupra argumentului privind atragerea în calitate de intervenient

accesoriu a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova.

Menționează că suma penalității încasată este disproporționat și exagerat de

mare în raport cu datoria și în raport cu perioada de întîrziere.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 04 februarie 2016.

Prin scrisoarea din 22 februarie 2016 a expediat copia deciziei părților din proces.

La materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei motivate de

către recurent. Recursul la rîndul său a fost depus la 26 februarie 2016, respectiv a

fost depus în termenii prevăzuți de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea

Cooperatistă de Producție „Prodcoop” Cimișlia nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Producție „Prodcoop”

Cimișlia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari