CtEDO 27.06.2017 Auto

CHOWANIEC v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
27.06.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CHOWANIEC v. POLAND (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 54952/14 Ryszard CHOWANIEC împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 27 iunie 2017 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 iulie 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 noiembrie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ryszard Chowaniec, este un național polonez, care s-a născut în 1971 și locuiește în Tarnów. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Eilmes, un avocat practicant în Cracovia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la regimul „deținut periculos” care i-a fost impus din 2001 până la 2 februarie 2017. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 30 noiembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Ei au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție. Ei s-au angajat să plătească reclamantului 50.000 zloty polonez (aproximativ 12.000 euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că în orice etapă a procedurii poate decide să elimine o cerere din cererea sa lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. (c) permite Curtea, în special, să încheie o procedură din listă dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Poloniei, practicile sale privind plângerile privind încălcarea articolului 3 în ceea ce privește diferite aspecte ale aplicării regimului „deținut pericolos” (a se vedea, de exemplu, Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07 , §§ 166-178, 17 aprilie 2012, și Horych c. Polonia , nr. 13621/08 , §§§ 93-103, 17 aprilie 2012). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 20 iulie 2017. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă