CtEDO 17.10.2017 Auto

DUDEK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
17.10.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUDEK v. POLAND (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 20811/15 Michał DUDEK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 17 octombrie 2017 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 aprilie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 22 noiembrie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Michał Dudek, este un național polonez care s-a născut în 1977 și este reținut în Tarnow. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Eilmes, un avocat care practică în Cracovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la regimul „deținut periculos” care a fost impus de la 2001 până la 8 aprilie 2016. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 22 noiembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Ei au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție. Ei s-au angajat să-i plătească 50.000 zloty polonez (aproximativ 12.000 euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile sale, care ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că în orice etapă a procedurii poate decide să elimine o cerere din cererea sa lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. Articolul (c) permite Curții, în special, să tranșeze un caz din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia ((obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Poloniei, practică privind plângerile privind încălcarea articolului 3 în ceea ce privește diferite aspecte ale aplicării regimului „deținut pericolos” (a se vedea, de exemplu, Piechowicz c. Polonia , nr. 20071/07 §§ 166-178, 17 aprilie 2012, și Horych c. Polonia , nr. 13621/08, §§ 93-103, 17 aprilie 2012). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă