Decizia nr. 39058/12 Yucel DURMUS împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 27 iunie 2017 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 2 ianuarie 2017, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Yucel Durmus, este un național olandez, care s-a născut în 1969 și trăiește în Helmed. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Paliwoda, un avocat care practică în Ełk. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plângut în temeiul articolului și (c) din Convenția cu privire la interogarea poliției în absența unui avocat la 29 și 30 iunie 2009. Cererea a fost comunicată guvernului DIRECȚIEI După eșecul încercărilor de a ajunge la o înțelegere prietenoasă, cu o scrisoare de 2 Ianuarie 2017, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește prin aceasta să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 6 §§ § 1 și § 3 litera (c) din Convenție cu privire la interferența în dreptul reclamantului de a avea o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui din cauza faptului că reclamantul a fost interogat de poliție în absența unui avocat la 29 și 30 iunie 2009. În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma de 8 000 PLN (opt mii de zloti polonezi) pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții (...). Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul sugerează în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca fiind "cu orice alt motiv" care justifică izbucnirea din cauza listelor de cauze ale Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 14 februarie 2017, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție luate în legătură cu art. 6 § 3 litera (c) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, § 55, CEDO 2008, Płonka v. Polonia , nr. 20310/02, § 41, 31 martie 2009, și Adamkiewicz v. Polonia , nr. 54729/00, § 92, 2 martie 2010). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, coroborat cu art. 6 §§ §§ §§ §§ §§ ) din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 iulie 2017.
Application no. 39058/12
Yucel DURMUS
against Poland
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27
June
2017 as a Committee composed of:
Aleš Pejchal,
President,
Krzysztof Wojtyczek,
Jovan Ilievski,
judges,
and Renata Degener,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 9 June 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 2 January 2017 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Yucel Durmus, is a Dutch national, who was born in 1969 and lives in Helmed. He was represented before the Court by Mr
A.
Paliwoda, a lawyer practising in Ełk.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained under Article
6
§§
1
and
3
(c) of the Convention about being questioned by the police in the absence of a lawyer on 29 and 30 June 2009.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2
January 2017 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
6.
The declaration provided as follows:
“ ... the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the violation of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention regarding the interference in the applicant’s right to have a fair hearing in determination of the criminal charges against him due to the fact that the applicant was questioned by the police in the absence of a lawyer on 29 and 30 June 2009. Simultaneously, the Government declare that they are ready to pay the applicant the sum of PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law (...).
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.
The Government respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as "any other reason" justifying the striking out of the case of the Court’s lists of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.”
7.
By a letter of 14 February 2017, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
8.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
9.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
10.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
11.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 of the Convention taken in conjunction with Article 6 § 3 (c) of the Convention (see, for example,
Salduz v. Turkey
[GC], no. 36391/02, §
Płonka v. Poland
, no. 20310/02, §
41, 31 March 2009, and
Adamkiewicz v. Poland
, no. 54729/00, §
92, 2
March 2010).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
14.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
15.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention in conjunction with Article 6 §
3
(c) of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 20 July 2017.
Renata Degener
Aleš Pejchal
Deputy Registrar
President