FABRIZI ET NAZZICONE c. ITALIE

SECȚIUNEA I DE RĂSPUNSURI nr. 6534/11 și 67687/12 Anna Maria FABRIZI împotriva Italiei și Giuseppina NAZZICONE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 26 septembrie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, membru adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 22 ianuarie 2011 și la 12 octombrie 2012, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA Recurentele, Anna Maria Fabrizi și domnul Giuseppina Nazzicone sunt resortisanți italieni născuți în 1929 și, respectiv, 1925 și reședința la Roma. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către domnul F. De Jorio, avocat la Roma. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl P. Acardo. Recurentele se plâng de aplicarea în cursul procedurii a punctelor 774-76 din art. 1 din Legea finanțelor nr. 296 din 2006, ceea ce ar fi adus atingere preeminenței dreptului sau echității procedurii, astfel cum sunt garantate prin art. 6 din convenție și dreptului la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. La 20 martie 2016, președintele Camerei a decis să comunice cererea guvernului pârât. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii la 21 iulie 2016. Reprezentantul recurentelor a fost invitat ulterior să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului și cererile sale pentru satisfacția echitabilă. La 29 septembrie 2016, reprezentantul recurentelor a trimis Curții observațiile scrise în limba italiană. Deși au fost depuse fără întârziere, acestea au fost depuse la dosar în conformitate cu art. 38 alineatul (1) în fine, regulamentul. Reprezentantul recurentelor nu a transmis traducerea observațiilor, deși grefa Curții i-a adresat două rechemări prin poștă, printre care o scrisoare recomandată cu aviz de primire, trimisă la 11 mai 2017 și primită la 1 iunie 2017, prin care se anunță posibila radiere a cererii de rol în lipsa cooperării. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din Convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele duc la una dintre concluziile enunțate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. Pentru a decide dacă este necesar să se șteargă cererea de a avea un rol în aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Curtea trebuie să cerceteze dacă Din acești termeni reiese că Curtea dispune de o mare libertate în ceea ce privește identificarea motivelor care ar putea fi reținute pentru a proceda la o radiere pe această bază, cu toate acestea, având în vedere că acestea trebuie să se afle în circumstanțele speciale ale fiecărei cauze (Asociația SOS Atentates și Boery c. Franța [GC], (dec.), nr. 76642/01 § 37, CEDH 2006 XIV, Aart c. Elveția , (dec.), nr 35608/10, 14 octombrie 2014). Curtea a eliminat deja cereri din rol în aplicarea acestui text având în vedere lipsa diligenței reclamantului (a se vedea, de exemplu, Hotărârile Hun c. Turcia (radiation), nr. 5142/04, și Mürrüvet Küçük c. Turcia (radiation), nr 21784/04, din 10 noiembrie 2005) sau ale avocatului său (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Falkovich c. Ucraina (radiation), din 4 octombrie 2005, n 64200/00 și Decizia Fleury c. Franța din 6 iulie 2006, n 2361/03. Curtea constată că reprezentantul recurentelor nu a transmis traducerea observațiilor, astfel cum a solicitat de două ori grefa. Având în vedere lipsa de diligență a reprezentantului recurentelor, Curtea consideră că, în speță, nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În plus, niciun motiv special privind respectarea drepturilor omului nu mai impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se elimine cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture cererilor decise să șteargă cererile de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 19 octombrie 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requêtes n

os

6534/11 et 67687/12

Anna Maria FABRIZI contre l’Italie

et Giuseppina NAZZICONE contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 26 septembre 2017 en un comité composé de

:

Kristina Pardalos,

présidente,

Pauliine Koskelo,

Tim Eicke,

juges,

et de Renata Degener,

greffière adjointe de section,

Vu les requêtes susmentionnées introduites le 22 janvier 2011 et le 12

octobre 2012,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérantes, M

me

Anna Maria Fabrizi et M

me

Giuseppina Nazzicone, sont des ressortissantes italiennes née respectivement en 1929 et en 1925 et résidant à Rome. Elles ont été représentées devant la Cour par M

e

F. De Jorio, avocat à Rome.

Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Spatafora, et par son coagent, M

me

P. Accardo.

Les requérantes se plaignent de l’application en cours de procédure des paragraphes 774-776 de l’article 1 de la loi de finances n

o

296 de 2006, ce qui aurait porté atteinte à la prééminence du droit ou à l’équité de la procédure telles que garanties par l’article 6 de la Convention et au droit au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1.

Le 20 mars 2016, le président de la chambre a décidé de communiquer la requête au gouvernement défendeur. Le Gouvernement a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête le 21

juillet

2016.

Le représentant des requérantes a ensuite été invité à présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement ainsi que ses demandes au titre de la satisfaction équitable. Le 29 septembre 2016, le représentant des requérantes a envoyé à la Cour les observations rédigées en langue italienne. Bien que déposées hors délai, elles ont été versées au dossier aux termes de l’article 38 § 1

in fine

du Règlement.

Le représentant des requérantes n’a pas transmis la traduction des observations, bien que le greffe de la Cour lui ait adressé deux rappels par voie postale, dont une lettre en recommandé avec avis de réception, envoyée le 11

mai 2017 et réceptionnée le 1

er

juin 2017, l’avertissant de la possible radiation de la requête du rôle en l’absence de coopération.

EN DROIT

Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour estime approprié de les examiner conjointement en une seule décision.

La Cour rappelle que, en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.

Pour décider s’il y a lieu de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention, la Cour doit rechercher si « les circonstances permettent de conclure » que, « pour tout autre motif (...) il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de [celle-ci] ».

Il ressort de ces termes que la Cour dispose d’une grande latitude quant à l’identification des motifs susceptibles d’être retenus pour procéder à une radiation sur ce fondement, étant entendu cependant qu’ils doivent se trouver dans les circonstances particulières à chaque cause (

Association SOS Attentats et de Boery c. France

[GC], (déc.), n

o

76642/01

, § 37, CEDH 2006

‑

XIV,

Aart c. Suisse

, (déc.), n

o

35608/10, 14 octobre 2014).

La Cour a déjà rayé des requêtes du rôle en application de ce texte au regard du manque de diligence du requérant (voir, par exemple, les arrêts

Hun c. Turquie

(radiation), n

o

5142/04, et

Mürrüvet Küçük c. Turquie

(radiation), n

o

21784/04, du 10 novembre 2005) ou de son avocat (voir, par exemple, l’arrêt

Falkovych c. Ukraine

(radiation), du 4 octobre 2005, n

o

64200/00, et la décision

Fleury c. France,

du 6 juillet 2006, n

o

2361/03).

La Cour note que le représentant des requérantes n’a pas transmis la traduction des observations comme demandé à deux reprises par le greffe.

Compte tenu du manque de diligence du représentant des requérantes, la Cour estime que, en l’espèce, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. En outre, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer les affaires du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Décide

de rayer les requêtes du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 19 octobre 2017.

Renata Degener

Kristina Pardalos

Greffière adjointe

Présidente