CUMHURİYET HALK PARTİSİ v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
CUMHURİYET HALK PARTİSİ v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2017)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Cumhuriyet Halk Partisi (Partidul Republican al Poporului) v. Turcia (dec.)
-
48818/17
Decizia din 21.11.2017 [Secția a II-a]
Articolul 35
Articolul 35-3-a
Ratione materiae
Referendumul constituțional nu se încadra în câmpul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1:
inadmisibilă
În fapt
– În aprilie 2017, a avut loc un Referendum constituțional obligatoriu în Turcia. În fața Curții Europene, reclamantul, un partid politic cu sediul în Ankara, s-a plâns în baza articolului 3 din Protocolul nr. 1 că Guvernul a eșuat,
inter alia
, să asigure libera exprimare a opiniei poporului în alegerea legislativului, separația puterilor, independența judiciarului și preeminența dreptului.
În drept
– Articolul 3 din Protocolul nr. 1: Partidul reclamant a susținut că ar trebui să se considere că Referendumul constituțional intră în câmpul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1 ca rezultat al caracterului cuprinzător al schimbărilor introduse în sistemul parlamentar turc.
Era adevărat că articolul 3 din Protocolul nr. 1 garanta un principiu caracteristic democrației efective și era, așadar, de primă importanță în sistemul Convenției. Democrația constituia un element fundamental al „ordinii publice europene”, iar drepturile garantate în baza articolului 3 din Protocolul nr. 1 erau cruciale pentru stabilirea și menținerea fundamentelor unei democrații efective și reale guvernate de preeminența dreptului.
Totuși, textul articolului 3 din Protocolul nr. 1 sugera în mod clar că întinderea sa se limita la alegerile – organizate la intervale de timp rezonabile – care determinau alegerea legislativului, iar formularea sa reprezenta un indiciu puternic al limitelor unei interpretări largi, teleologice a aplicabilității sale. Obiectul și scopul prevederii trebuia stabilit prin trimitere la formularea utilizată în prevedere. Era important că o asemenea interpretare textuală a fost reconfirmată recent de către Curte în
Moohan și Gillon v. Regatul Unit*
, care a vizat un referendum de secesiune, unde Curtea a reținut că „alegerea legislativului” nu includea în mod necesar „tipul legislativului” și a respins argumentul potrivit căruia referendumul, deși o instituție de o importanță vitală pentru o deocrație politică efectivă, se încadra în câmpul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1.
În lumina considerentelor de mai sus și a jurisprudenței ei constante privind aplicabilitatea articolului 3 din Protocolul nr. 1, formularea prevederii excludea posibilitatea Curții de a adopta o interpretare largă a acesteia care să includă și referendumurile – având în vedere semnificația ei obișnuită în context, ca și obiectul și scopul ei. Scopul Referendumului constituțional din Turcia fusese, în esență, cel de a decide dacă Președintelui Turciei ar trebui să i se acorde competențe mai vaste în cadrul noului sistem constituțional de guvernare. Prin urmare, Referendumul nu a echivalat cu o „alegere”, în înțelesul articolului 3 din Protocolul nr. 1.
Concluzie
: inadmisibilă (incompatibilă
ratione materiae
).
Curtea a mai conchis că cererea reclamantului în baza articolului 13 coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 era inadmisibilă
ratione materiae
, de vreme ce capătul principal de cerere nu se încadra în câmpul material al Convenției.
*
Moohan și Gillon v. Regatul Unit
(dec.),
22962/15
și
23345/15
, 13 iunie 2017,
Nota informativă 209
.