TUĞLUK AND OTHERS v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Tuğluk și alții v. Turcia (dec.)

-

30687/05

și

45630/05

Decizia din 4.09.2018 [Secția a II-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Avocați cărora li s-a interzis temporar să-și reprezinte clientul terorist, pentru a evita transmiterea declarațiilor sale:

inadmisibilă

În fapt

- Reclamanții, care sunt avocați, au fost temporar opriți de către autoritățile judiciare să-și reprezinte clientul, Abdullah Öcalan, pentru a se asigura că nu vor transmite declarațiile acestuia către presă. Au fost publicate rapoarte privind vizitele lor în zilele următoare în anumite ziare, unde aceștia au fost văzuți ca prezentând opiniile clientului lor privind situația actuală sau oferind instrucțiuni PKK (Partidului Muncitorilor din Kurdistan).

În drept

– Articolul 10: Presupunând că măsura contestată a constituit o ingerință în libertatea de exprimare a reclamanților, ea a fost prevăzută în mod clar de lege și a urmărit scopul prevenirii dezordinii sau a comiterii de infracțiuni.

Curtea a constatat anterior în cazul

Öcalan v. Turcia

[MC] (46221/99, 12 mai 2005,

Nota informativă 75

) și

Öcalan v. Turcia (nr. 2)

(

24069/03

et al., 18 martie 2014) că normele privind contactele cu lumea exterioară pentru deținuții condamnați pe viață care stau într-o închisoare de înaltă securitate încearcă să limiteze legăturile dintre persoanele în discuție și mediul lor criminal, pentru a minimiza riscul menținerii contactului lor personal cu structurile organizațiilor criminale. De asemenea, Curtea a considerat drept fondate preocupările Guvernului potrivit cărora Abdullah Öcalan ar putea să se folosească de legătura cu lumea exterioară pentru a intra în contact cu membrii mișcării separatiste armate pe care o conduce.

Rolul jucat de către reclamanți ca avocați și intermediari între clientul lor și tribunalele penale impunea un anumit număr de obligații privind conduita lor. Conferințele de presă ținute de către reclamanți după vizitele lor la client nu vizau apărarea sa și nici nu se încadrau în exercițiul dreptului de a informa publicul despre funcționarea sistemului judiciar, ci mai degrabă puteau fi considerate un mijloc de transmitere a opiniilor clientului lor privind, între altele, strategia care urmează a fi adoptată de fosta sa organizație armată, PKK. Măsurile luate de către autoritățile naționale au urmărit să împiedice reclamanții să se folosească de vizitele la clientul lor pentru a stabili o comunicare între acesta și fosta sa organizație armată, ele presupunând o nevoie socială presantă, și anume prevenirea oricăror acte violente sau teroriste .

Impunerea asupra reclamanților a unei măsuri procedurale temporare a fost proporțională cu scopul urmărit, în special de vreme ce durata suspendării reprezentării clientului lor timp de un an și jumătate nu a putut fi considerată insignifiantă, nici, cu toate acestea, una excesivă. Această sancțiune moderată, care, de fapt, nu a avut repercusiuni asupra activităților profesionale ale reclamanților

vis-à-vis

de clienții lor, alții decât Abdullah Öcalan, constituiau un răspuns nedisproporționat la acțiunile lor, odată ce conduita lor contravenea normelor care le guvernează funcția.

Concluzie

: inadmisibilă (vădit nefondată).

(Vezi, de asemenea,

Morice v. France

[MC],

29369/10

, 23 aprilie 2015,

Nota informativă 184

; și fișa referitoare la

Detenția pe viață

)