ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 07.12.2017 Auto

CASE OF ILGAR MAMMADOV AGAINST AZERBAIJAN

RESPONDENT

AZE

HOTĂRÂRE

07.12.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Respondent State urged to take individual measures

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ILGAR MAMMADOV AGAINST AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

Rezoluția provizorie CM/ResDH(2017)429 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 5 decembrie 2017 la ședința 1302 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea de cerere a hotărârii finale la 15172/13 ILGAR MAMMADOV 22/05/2014 13/10/2014 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), Amintind-se de rezoluția sa provizorie CM/ResDH(2017)379 care depune un anunț oficial asupra Republicii Azerbaidjan cu privire la intenția sa, la 1302 ședința (DH) la 5 decembrie 2017, pentru a se referi la Curte, în conformitate cu art. 46 § 4 din Convenție, întrebarea dacă Republica Azerbaidjanului nu și-a îndeplinit obligația de a respecta hotărârea Curții din 22 mai 2014 în cauza Ilgar Mammadov și invitând Republica Azerbaidjan să prezinte în mod concis opinia sa cu privire la această întrebare până la 29 Noiembrie 2017 cel târziu; reamintind că, în hotărârea menționată mai sus, Curtea a constatat nu numai o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece nu au fost produse fapte sau informații care să dea naștere unei suspiciuni care să justifice punerea în aplicare a acuzațiilor împotriva reclamantului sau a arestării sale și a detenției preventive, ci și o încălcare a articolului 18 luat în combinație cu art. 5, deoarece scopul real al acestor măsuri a fost să tăce sau să-l pedepsească pentru criticarea guvernului; statul pârât, în conformitate cu art. 46 § 1 din Convenție, să respecte toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, în plus față de plata satisfacției juste acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar, a măsurilor individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă cât mai mult posibil, restitutio in integrum apelul Comitetului, la prima sa examinare la 4 decembrie 2014, a măsurilor individuale necesare în funcție de hotărârea de mai sus, pentru a asigura eliberarea fără întârziere a reclamantului; numeroasele decizii ulterioare și rezoluții intermediare ale Comitetului subliniază defectele fundamentale ale procedurii penale dezvăluite de concluziile Curții în temeiul articolului 18 combinate cu art. 5 din Convenție și solicitând eliberarea imediată și necondiționată a reclamantului; faptul că procedura penală împotriva reclamantului a încheiat la 18 noiembrie 2016 în fața Curții Supreme fără consecințele încălcărilor constatate de Curtea Europeană, în special a articolului 18 luat coroborat cu art. 5 din convenție; că, de peste trei ani de la momentul în care hotărârea Curții a devenit finală, reclamantul rămâne în detenție pe baza procedurii penale defectuoase; consideră că, în aceste circumstanțe, prin nu a asigurat eliberarea necondiționată a reclamantului, Republica Azerbaidjanului refuză să respecte hotărârea finală a Curții; Decide să se refere la Curte, în conformitate cu art. 46 § 4 din Convenție, la întrebarea dacă Republica Azerbaidjanului nu și-a îndeplinit obligația în temeiul articolului 46 § 1; viziunile concise ale Republicii Azerbaidjan cu privire la întrebarea pusă în fața Curții sunt adăugate în prezenta anexă: Apendice: Vizualizări ale Republicii Azerbaidjanului „INTROCȚIE 1. La punctul lor 1298 ședința din 25 octombrie 2017, deputații miniștri au adoptat Rezoluția interimar CM/ResDH(2017)379, în care Comitetul a notificat oficial Republicii Azerbaidjanului intenția sa, la a 1302-a ședință (DH) la 5 decembrie 2017, de a se adresa Curții, în conformitate cu art. 46 § 4 din convenție, întrebarea dacă Republica Azerbaidjan nu și-a îndeplinit obligația în temeiul articolului 46 § 1 din convenție care a apărut în urma hotărârii Curții în Mammadov v. Azerbaidjan (n. 15172/13, 22 mai 2014). 2. Ca răspuns la invitația Comitetului extinsă în cadrul Rezoluției provizorii de mai sus, Guvernul Republicii Azerbaidjanului își prezintă opiniile cu privire la chestiunea executării hotărârii Curții în cazul de mai sus. La 4 februarie 2013, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni penale în temeiul articolelor 233 (organizarea sau participarea activă la acțiuni care cauzează încălcarea ordinului public) și 315.2 (resistența sau violența împotriva funcționarilor publici, care prezintă o amenințare pentru viața sau sănătatea lor) a Codului penal și arestat prin decizia Curții de district Nasim. La 30 aprilie 2013, reclamantul a fost acuzat în temeiul articolelor 220.1 (tulburări de masă) și 315.2 din Codul Penal. 4. La 17 martie 2014, Curtea Sheki pentru crime grave a condamnat reclamantul în temeiul articolelor 220.1 și 315.2 din Codul Penal și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. 5. La 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Sheki a susținut hotărârea instanței de primă instanță. art. 407.2 din Codul Penal al Republicii Azerbaidjanului prevede că hotărârea este finală imediat după eliberarea hotărârii Curții de Apel. În consecință, începând cu 24 septembrie 2014, reclamantul nu a fost în detenție anterioară; el își îndeplinește sentința. 6. La 22 mai 2014, Curtea (prima secțiune) a adoptat hotărârea, în care a constatat încălcarea art. 5 §§ 1 litera (c) și 4, art. 6 § 2 din Convenție, și art. 18 din Convenție luată în legătură cu art. 5 din Convenție. Prezenta hotărâre a fost finală la 13 octombrie 2014. PROCEDURILE COMITETULUI MINISTERILOR PRIVIND SUPERVIZIUNEA EXECUȚIUNII JUGANȚILOR CURTII 7. art. 6 din Regulile CM se citește după cum urmează: „1. În cazul în care, într-o hotărâre transmisă Comitetului miniștrilor în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, Curtea a hotărât că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și/sau a acordat satisfacție echitabilă părții vătămate în temeiul articolului 41 din convenție, Comitetul invită Înalta Parte contractantă în cauză să-i informeze de măsurile pe care Înalta Parte contractantă a luat-o sau intenționează să le ia în consecință hotărârii, având în vedere obligația sa de a respecta în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. (2) Atunci când supraveghează executarea unei hotărâri de către Înalta Parte contractantă în cauză, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenție, Comitetul de Miniștri examinează: a. dacă a fost plătită orice satisfacție echitabilă acordată de Curte, inclusiv, după caz, dobânzile nejustificate; și b. dacă este necesar și având în vedere discreția Înaltei Părți Contractante în cauză de a alege mijloacele necesare pentru a se conforma hotărârii, dacă: i. au fost luate măsuri individuale pentru a se asigura că încălcarea a fost încetată și că partea vătămată este pusă, cât mai mult posibil, în aceeași situație ca cea în care a avut parte înainte de încălcarea convenției; ii. au fost adoptate măsuri generale, împiedicând noi încălcări similare cu cele constatate sau punând capăt încălcărilor continue.” MĂSURI INDIVIDUALE ADOPTATE 8. La 25 decembrie 2014 s-a plătit reclamantului o sumă totală de 22.000 de euro în ceea ce privește daunele și cheltuielile morale. Prin decizia sa din 13 octombrie 2015, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apel a lui Sheki din 24 septembrie 2014, determinând că respingerea cererilor reclamanților de examinare a martorilor și a altor dovezi au încălcat normele procedurale interne și cerințele articolului 6 din convenție. Cazul a fost trimis Curții de Apel Sheki pentru o nouă examinare în conformitate cu normele procedurale interne și cu cerințele Convenției. 10. La 29 aprilie 2016, Curtea de Apel Sheki a finalizat examinarea cazului reclamantului și a susținut hotărârea Curții Sheki pentru crime grave din 17 martie 2014. Acesta a abordat, în special, concluziile Curții formulate în prezenta hotărâre și a remediat deficiențele constatate în procedura care a condus la condamnarea reclamantului. 11. În decembrie 2015, în temeiul articolului 52 din Convenție, Secretarul General al Consiliului Europei a lansat o anchetă pentru a afla cum legislația internă din orice stat membru se asigură că convenția este implementată în mod corespunzător. 12. La 11 ianuarie 2017 misiunea înființată de secretarul general a vizitat Azerbaidjan și a organizat discuții, cu autoritățile judiciare, legislative și executive, pentru a acoperi toate chestiunile legate de executarea hotărârii Curții în cazul reclamantului. Autoritățile au confirmat disponibilitatea lor de a examina toate căile sugerate de misiunea de a executa în continuare hotărârea Curții. 13. La 10 februarie 2017, Președintele Republicii Azerbaidjan a semnat Ordinea Executivă „Pentru îmbunătățirea funcționării penitenciarilor, umanizarea politicilor penale și prelungirea aplicării sancțiunilor alternative și a măsurilor procedurale de reținere neprezentătoare”. 14. Ordinul executiv a abordat o serie de întrebări formulate de Curte în hotărârea sa, inclusiv existența suspiciunilor rezonabile de a fi comis o infracțiune la momentul arestării și luarea în considerare a măsurilor alternative de reținere de către autoritățile relevante. Acesta a declarat că, în aplicarea măsurilor de reținere de către autoritățile de anchetă și instanțelor, dispozițiile de procedură penală referitoare la motivele de arestare ar trebui respectate în mod strict, precum și nivelul de aplicare a sancțiunilor alternative și a măsurilor de compulsiune procedurală prelungite pentru a atinge obiectivele pedepsei și a măsurii de reținere prin mijloace negare. 16. Președintele Republicii Azerbaidjanului a recomandat Curții Supreme, Oficiul Procurorului General și a instruit Ministerul Justiției să elaboreze proiectele de legi privind decriminalizarea anumitor infracțiuni; prevederea condamnărilor alternative la încarcerare; elaborarea motivelor pentru măsuri de reținere și de condamnare alternative la încarcerare; aplicarea mai largă a instituțiilor de substituție a restului de încarcerare prin pedeapsa, eliberarea condițională și suspendată; prelungirea cazurilor de aplicare a măsurilor de reținere alternative la arestarea prin măsuri alternative de reținere; și limitarea suplimentară a motivelor de arest pentru infracțiuni cu risc redus sau mai puțin grave. 17. Președintele a recomandat, de asemenea, Biroului Procurorului General să înceapă cu examinarea măsurilor alternative de reținere atunci când ia în considerare propunerile de arestare. 18. De asemenea, s-a recomandat instanțelor să examineze existența unor suspiciuni rezonabile ale faptului că persoanele fizice au comis o infracțiune și motive de arestare, atunci când hotărăsc pe măsură de reținere, și argumente în favoarea unor măsuri alternative. 19. Potrivit Executivului Oder, Curtea Supremă efectuează o analiză continuă a jurisprudenței instanțelor privind aplicarea arestării și impunerii de închisoare. 20. La 20 octombrie 2017 Milli Medjlis din Republica Azerbaidjan a adoptat Legea privind modificările Codului Penal, de modificare a mai multor trei sute de dispoziții legislației penale. Împreună cu decriminalizarea anumitor acte, legea prevede introducerea sancțiunilor alternative la închisoare și a normelor mai simplificate privind eliberarea timpurie. El intră în vigoare la 1 decembrie 2017. Legea prevede includerea articolului 76.3.1-1 de deschidere a posibilității de eliberare condiționată după încheierea a două treimi din termenul de închisoare impus pentru angajamentul unor infracțiuni grave. În urma acestei modificări, reclamantul ar fi eligibil pentru eliberare condiționată începând cu 4 august 2017. 21. La 1 decembrie 2017, Parlamentul examinează, de asemenea, în a treia lectură, amendamentele Codului de Procedură Penală și Codul Penal, care sunt conforme cu recomandările formulate în decretul prezidențial. 22. Între timp, în urma recomandărilor formulate autorităților de anchetă și de justiție, numărul de deținuți deținuți în centrele de detenție anterioară continuă să scadă: numărul de deținuți deținuți în centrele de detenție anterioară a scăzut cu 25% în nouă luni. În plus, numărul de decizii judiciare referitoare la arestarea persoanelor a scăzut cu 24% în comparație cu 2016. 23. În suma, având în vedere absența hotărârii Curții de a asigura eliberarea imediată a reclamantului și discreția Înaltului Parte contractantă de a alege mijloacele necesare pentru a se conforma hotărârii Curții, Guvernul consideră că acestea pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții în acest caz.”

Interim Resolution CM/ResDH(2017)429

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Ilgar Mammadov against Azerbaijan

(Adopted by the Committee of Ministers on 5 December 2017

at the 1302

meeting of the Ministers’ Deputies)

Application

Case

Judgment of

Final on

15172/13

ILGAR MAMMADOV

22/05/2014

13/10/2014

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Recalling its Interim Resolution CM/ResDH(2017)379 serving formal notice on the Republic of Azerbaijan of its intention, at its 1302

meeting (DH) on 5 December 2017, to refer to the Court, in accordance with Article 46 § 4 of the Convention, the question whether the Republic of Azerbaijan has failed to fulfil its obligation under Article 46 § 1 to abide by the Court’s judgment of 22 May 2014 in the

Ilgar Mammadov

case, and inviting the Republic of Azerbaijan to submit in concise form its view on this question by 29

November 2017 at the latest;

Recalling anew

that in its above-mentioned judgment, the Court found not only a violation of Article 5 § 1 of the Convention, as no facts or information had been produced giving rise to a suspicion justifying the bringing of charges against the applicant or his arrest and pre-trial detention, but also a violation of Article 18 taken in conjunction with Article 5, as the actual purpose of these measures was to silence or punish him for criticising the government;

the respondent State’s obligation, under Article 46 § 1 of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, in addition to the payment of the just satisfaction awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required, of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

;

the Committee’s call, at its first examination on 4 December 2014, of the individual measures required in the light of the above judgment to ensure the applicant’s release without delay;

the Committee’s numerous subsequent decisions and interim resolutions stressing the fundamental flaws in the criminal proceedings revealed by the Court’s conclusions under Article 18 combined with Article 5 of the Convention and calling for the applicant’s immediate and unconditional release;

that the criminal proceedings against the applicant concluded on 18 November 2016 before the Supreme Court without the consequences of the violations found by the European Court having been drawn, in particular, that of Article 18 taken in conjunction with Article 5 of the Convention;

that, over three years since the Court’s judgment became final, the applicant remains in detention on the basis of the flawed criminal proceedings;

Considers that, in these circumstances, by not having ensured the applicant’s unconditional release, the Republic of Azerbaijan refuses to abide by the final judgment of the Court;

Decides to refer to the Court, in accordance with Article 46 § 4 of the Convention, the question whether the Republic of Azerbaijan has failed to fulfil its obligation under Article 46 § 1;

The concise views of the Republic of Azerbaijan on the question raised before the Court are appended hereto:

Appendix: Views of the Republic of Azerbaijan

“INTRODUCTION

At their 1298

meeting of 25 October 2017, the Ministers’ Deputies adopted Interim Resolution CM/ResDH(2017)379, in which the Committee served formal notice on the Republic of Azerbaijan of its intention, at its 1302nd meeting (DH) on 5 December 2017, to refer to the Court, in accordance with Article 46 § 4 of the Convention, the question whether the Republic of Azerbaijan has failed to fulfil its obligation under Article 46 § 1 of the Convention arising following the Court’s judgment in Mammadov v. Azerbaijan (no.15172/13, 22 May 2014).

In response to the Committee’s invitation extended in the Deputies’ above Interim Resolution, the Government of the Republic of Azerbaijan submit their views concerning the question of execution of the Court’s judgment in the above case.

THE FACTS

On 4 February 2013 the applicant was charged with criminal offences under Articles 233 (organising or actively participating in actions causing a breach of public order) and 315.2 (resistance to or violence against public officials, posing a threat to their life or health) of the Criminal Code, and arrested by the decision of the Nasimi District Court. On 30 April 2013 the applicant was charged under Articles 220.1 (mass disorder) and 315.2 of the Criminal Code.

On 17 March 2014 the Sheki Court for Serious Crimes convicted the applicant under Articles 220.1 and 315.2 of the Criminal Code and sentenced him to seven years’ imprisonment.

On 24 September 2014 the Sheki Court of Appeal upheld the judgment of the court of first instance. Article 407.2 of the Criminal Code of the Republic of Azerbaijan provides that the judgment shall be final immediately after delivery of the decision of the Court of Appeal. Accordingly, as from 24 September 2014, the applicant was not under the pre-trial detention; he was serving his sentence.

On 22 May 2014 the Court (First Section) adopted judgment, in which it found violation of Article 5 §§ 1 (c) and 4, Article 6 § 2 of the Convention, and Article 18 of the Convention taken in conjunction with Article 5 of the Convention. This judgment was final on 13 October 2014.

THE COMMITTEE OF MINISTERS’ PROCEDURES FOR SUPERVISION OF EXECUTION OF THE

COURT’S JUDGMENTS

Rule 6 of the CM Rules reads as follows:

“1. When, in a judgment transmitted to the Committee of Ministers in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the Court has decided that there has been a violation of the Convention or its protocols and/or has awarded just satisfaction to the injured party under Article 41 of the Convention, the Committee shall invite the High Contracting Party concerned to inform it of the measures which the High Contracting Party has taken or intends to take in consequence of the judgment, having regard to its obligation to abide by it under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

When supervising the execution of a judgment by the High Contracting Party concerned, pursuant to Article 46, paragraph 2, of the Convention, the Committee of Ministers shall examine:

a. whether any just satisfaction awarded by the Court has been paid, including as the case may be, default interest; and

b. if required, and taking into account the discretion of the High Contracting Party concerned to choose the means necessary to comply with the judgment, whether:

i. individual measures have been taken to ensure that the violation has ceased and that the injured party is put, as far as possible, in the same situation as that party enjoyed prior to the violation of the Convention;

ii. general measures have been adopted, preventing new violations similar to that or those found or putting an end to continuing violations.”

INDIVIDUAL MEASURES ADOPTED

On 25 December 2014 a total amount of 22,000 euros was paid to the applicant in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses.

By its decision of 13 October 2015, the Supreme Court quashed the Sheki Court of Appeal’s judgment of 24 September 2014, finding that the lower court’s rejection of the applicant’s requests for examination of additional witnesses and other evidence had been in breach of the domestic procedural rules and the requirements of Article 6 of the Convention. The case was remitted to the Sheki Court of Appeal for a new examination in compliance with the domestic procedural rules and the Convention requirements.

10.

On 29 April 2016 the Sheki Court of Appeal finalized examination of the applicant’s case and upheld the judgment of the Sheki Court for Serious Crimes of 17 March 2014. It, particularly carefully addressed the Court’s conclusions drawn in the present judgment and remedied the deficiencies found in the proceedings leading to the applicant’s conviction.

GENERAL MEASURES

11.

In December 2015, under Article 52 of the Convention, the Secretary General of the Council of Europe launched an inquiry to find out how the domestic law in any member state makes sure that the convention is properly implemented.

12.

On 11 January 2017 the mission set up by the Secretary General visited Azerbaijan and held discussions, with judicial, legislative and executive authorities, to cover all issues related to execution of the Court’s judgment in the applicant’s case. Authorities have confirmed their readiness to examine all avenues suggested by the mission to further execute the Court’s judgment.

13.

On 10 February 2017, President of the Republic of Azerbaijan signed Executive Order “On improvement of operation of penitentiary, humanization of penal policies and extension of application of alternative sanctions and non-custodial procedural measures of restraint”.

14.

Executive Order covered a number of questions raised by the Court in its judgment, including existence of reasonable suspicion of having committed an offence at the time of arrest and consideration of alternative measures of restraint by relevant authorities.

15.

Further humanisation of penal policies in Azerbaijan was listed among the aims of the document. It said that, in application of measures of restraint by investigation authorities and courts, provisions of criminal procedure law concerning grounds for arrest should be strictly complied with, and the level of application of alternative sanctions and measures of procedural compulsion extended to attain aims of punishment and of measure of restraint through non-custodial means.

16.

The President of the Republic of Azerbaijan recommended to the Supreme Court, the General Prosecutor’s Office and instructed the Ministry of Justice with elaboration of the draft laws concerning decriminalisation of certain crimes; provision of the sentences alternative to imprisonment; development of grounds for non-custodial measures of restraint and sentences alternative to imprisonment; wider application of institutions of substitution of remainder of imprisonment by lighter punishment, parole and suspended sentence; extension of cases of application of measures of restraint alternative to arrest; simplification of rules for amendment of arrest by alternative measures of restraint; and further limitation of grounds for arrest for low-risk or less serious crimes.

17.

The President also recommended to the Office of the Prosecutor General to start with examination of alternative measures of restraint when considering motions for arrest.

18.

It was also recommended to the courts that they examine the existence of reasonable suspicions of individual’s having committed an offence and grounds for arrest, when deciding on measure of restraint, and arguments in favour of alternative measures.

19.

According to Executive Oder, the Supreme Court shall hold continued analysis of case law of the courts concerning application of arrest and imposition of imprisonment.

20.

On 20 October 2017 the Milli Medjlis of the Republic of Azerbaijan adopted the Law on Amendments to the Criminal Code, amending more than three hundred provisions of the criminal legislation. Along with decriminalization of certain acts, the law provides for introduction of sanctions alternative to imprisonment and more simplified rules concerning early release. It shall enter into force on 1 December 2017. The law provides for inclusion of Article 76.3.1-1 opening possibility of conditional release after serving of two-thirds of the term of imprisonment imposed for commitment of serious crimes. Further to this amendment, the applicant would be eligible for conditional release as from 4 August 2017.

21.

On 1 December 2017 the Parliament shall also examine, in the third reading, amendments to the Code of Criminal Procedure and the Penal Code, which are in line with the recommendations addressed in the Presidential Decree.

22.

In the meantime, following the recommendations given to the investigation and judicial authorities, the number of detainees held in the pretrial detention facilities continues to decrease: the number of detainees held in pretrial detention facilities decreased by 25% in nine months. In addition, the number of judicial decisions concerning the arrest of individuals decreased by 24% in in comparison to 2016.

23.

In sum, having regard to absence of the Court’s any ruling to secure the applicant’s immediate release and the discretion of the High Contracting Party to choose the means necessary to comply with the Court’s judgment, the Government consider that they implement necessary measures to comply with the Court’s judgment in the present case.”

§ Cauze similare