CASE OF ZADUMOV v. RUSSIA

Reclamantul s-a născut în 1980 și este reținut în Bezhetsk, regiunea Tver. Potrivit acuzației, la 15 octombrie 2010, dna K., care nu a fost cunoscută anterior de reclamant, l-a invitat pe el și pe dl A. la apartamentul domnului X. În apartament l-au găsit pe dl X. întins pe podea într-o stare de intoxicare alcoolică grea. Din motive pe care ancheta nu le-a constatat, reclamantul a cerut pașaportul X., dar acesta din urmă nu a reacționat în niciun fel la cerere. Îngrozită de inacțiunea X., reclamantul și dl A. a început violent lovindu-l în umăr, piept, stomac și picioare până când el a încetat să respire. Reclamantul a spus doamnei K., care au asistat la atac, să “lumbreze totul” și să-i dea 100 de ruble ruse (RUB) (2,5 euro (EUR)). La 18 octombrie 2010, dna K., în vârstă de douăzeci și patru de ani, a fost spitalizată voluntar pentru tratamentul psihozei și convulsiilor induse de alcool după o criză epileptică pe stradă. La 21 octombrie 2010, în timpul tratamentului, dna K. a fost dus la un investigator pentru interogatoriu. Înainte de interviu, investigatorul a primit permisiunea de a intervieva doamna K. de la doctorul şef al centrei medicale şi s - a mulţumit cu privire la capacitatea martorului de a depune mărturie, bazandu - se pe opinia medicului care o tratează. Potrivit unui certificat medical, dna K. a fost „conștient, accesibil pentru contact, răspuns la întrebări care urmau direcția lor” și a avut „nu există tulburări psihice acute”. Potrivit înregistrărilor de interviu, dna K. a susținut că, la 11 octombrie 2014, întâlnirea ei cu dl X. s-a dus la o băutură, care a durat câteva zile până la 14 sau 15 octombrie 2010, când dl X. a refuzat să consume mai mult alcool pentru că nu mai putea să se ridice. În ziua atacului, ea a fost martoră reclamantului care intră în apartament cu domnul A. Şi imediat începând să lovească violent pe dl X., care stătea pe podea. După o căutare infructuoasă a paşaportului lui X, ei au reluat atacul şi au lovit victima de aproximativ patruzeci de ori până la moartea lui. 10. La 22 octombrie 2010, reclamantul și dl A. au fost arestaţi şi reţinuţi în bănuială de omor. În aceeaşi zi, dl A. a mărturisit omorului comis împreună cu reclamantul. La 29 octombrie 2010, în timpul interogatoriului, el a declarat că insistența reclamantului pentru obținerea pașaportului X. a fost indusă de dorința de a forța pe aceasta din urmă să-și vândă apartamentul și de a împărtăși veniturile. 11. În cursul anchetei la 13 și 17 decembrie 2010, reclamantul a admis prezența sa în apartamentul X. în timpul atacului, dar a refuzat orice implicare în ea. În opinia sa, dl A. a comis perjuri pentru un motiv necunoscut. 12. Cazul penal împotriva reclamantului și a dlui A. a fost examinat de Curtea de District Tsentralniy din Tver (ентралан (denumit în continuare „Curtea de District”). 13. La 17 ianuarie 2011, în cadrul unei audieri anterioare, Curtea de District a acordat cereri depuse de avocatul apărării reclamantului să aibă înregistrările medicale ale dnei K. produs în instanță la proces. 14. La 24 ianuarie 2011, Curtea de District a primit extrase din istoria medicală a doamnei K. furnizate de un spital psihiatric regional. Potrivit dosarelor medicale, ea a suferit de abuzul de alcool pe termen lung şi a avut tendinţa de a avea episoade compulsive de băutură. În octombrie 2010, în timpul șasei spitalizări din 2008, ea a fost halucinație, anxietate, agresiv, nepoliticos și inconştient de data actuală. Când s-a externat din spital în noiembrie 2010, simptomele sindromului de retragere s-au redus şi nu au existat semne de tulburări psihice acute. 15. La 27 ianuarie 2011, Curtea de District a primit un certificat de la o clinică de psihnurologie regională. Potrivit certificatului, în 2008 doamna K. a fost diagnosticată cu o tulburare mentală organică de origine complexă (perinatal şi alcool indus), sindromul allucino-paranoid cu modificări uşoare ale personalităţii şi simptomele de retragere a alcoolului. 16. La 2 și 8 februarie 2011, Curtea de District a auzit mai mulți martori de urmărire penală, în principal rude, vecini și cunoștințe ale persoanelor implicate. Martorii fie au atestat reputația sau caracterul victimei și al acuzatului, fie au furnizat o audiție și dovezi circumstanțiale cu privire la evenimentele anterioare și ulterioare crimei presupuse. Dna K. a fost convocat în mod corespunzător la ambele audieri, dar nu a apărut și nu a furnizat niciun motiv pentru absența ei. 17. La 10 februarie 2011, la cererea apărării, Curtea de District a emis o citare a ordonării judecătorilor pentru a asigura prezența dnei K. la următoarea ședință. 18. La 17 februarie 2011, judecătorii au prezentat instanței de judecată un raport că martorul nu a putut fi găsit la domiciliul ei și, potrivit mamei sale, „poate fi tratat” într-o clinică de psihoneurologie. 19. În aceeași zi, Curtea de District a examinat un martor al procesului, dna D., un investigator în timpul etapelor preliminare ale procedurii. Ea a mărturisit circumstanțele interviului dnei K. la 21 octombrie 2010 și identificarea acesteia a reclamantului, precum și a statului ei psihologic și abilitatea de a da răspunsuri la momentul respectiv. Dna D. a declarat că martorul a fost „raţional”, a dat mărturie coerentă, a relatat corect evenimentele şi, potrivit medicului care a tratat-o atunci, a fost capabil să răspundă la întrebări. 20. În cursul audierii, instanța de judecată a fost notificată prin telefon că reclamantul a fost tratat în pacient pentru dependență de alcool începând cu 22 ianuarie 2011. Cererea procurorului ca declarațiile anterioare ale dnei K. să fie citite în instanță a fost refuzată și ședința a fost suspendată până la primirea unor informații suplimentare privind sănătatea martorului de la medici. 21. La 18 februarie 2011, clinica de psihnologie a trimis o scrisoare Curții de District confirmand informațiile prezentate anterior și declarând că doamna K. urma să fie externat la începutul lunii martie 2011. 22. În aceeași zi în timpul audierii, procurorul, referindu-se la scrisoarea menționată mai sus, a solicitat în mod repetat ca declarațiile anterioare ale dnei K. să fie citite în instanță din cauza tratamentului ei în pacient, faptul că prezența ei la proces nu a putut fi asigurată, și deoarece data descărcării de la clinică nu era clară. Avocaţii apărării solicitanţilor au obiectat, referindu-se la art. 281 din Codul de Procedură Penală, care a interzis lectura din declaraţii de martor, cu excepţia cazurilor de „maladie gravă”. Curtea de District, fără a furniza motive suplimentare, a permis citirea mărturiei cu referire la art. 281 din Codul. 23. Între 24 februarie și 6 aprilie 2011, Curtea de District a organizat cel puțin șase audieri suplimentare. În cursul acestor audieri, reclamantul și coacusatul său au fost examinate și au confirmat în esență declarațiile lor preliminare contradictorii. Curtea de District a auzit, de asemenea, doi martori de caracter chemat de apărare, care au atestat reputația proastă a dlui A. și au speculat despre implicarea sa în activități ilegale. Curtea de judecată a luat în considerare, de asemenea, următoarele dovezi documentare prezentate de procuror: (a) înregistrările de inspecție la locul crimei; (b) mărturisirea dlui A. și înregistrări de verificare; (c) înregistrări ale procedurilor de identificare; și (d) rapoarte ale medic-examinator și experți criminaliști cu privire la leziunile victimei și cauza decesului. 24. La 8 aprilie 2011, în timpul argumentului de încheiere, avocatul apărării reclamantului, dl V., a susținut că declarațiile dnei K., care sunt „saua dovezi”, nu au putut califica drept declarații martor din cauza stării ei de sănătate mentală. El a susținut că, în absența unui examen psihiatric forense, a fost imposibil să se bazeze pe mărturia unei persoane care suferă de o tulburare mentală organică și de dependență de alcool. Spitalizarea ei într-un centru psihiatric într-un stat de iluzie și interogatoriul ei mai puțin de o săptămână după ce presupusa crimă a făcut orice mărturie nesigură. El a declarat, de asemenea, că, în orice caz, citirea mărturiei ei a fost ilegală în temeiul articolului 281 din Codul de Procedură Penală interpretat de Curtea Supremă a Federației Ruse și, în încălcarea dreptului reclamantului de a examina martorii în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție. În consecință, mărturia ei nu a putut fi utilizată ca probă în cazul împotriva reclamantului. 25. La 12 aprilie 2011, Curtea de District a condamnat reclamantul și dl A. de omor și, respectiv, de condamnare la zece și opt ani de închisoare într-o instituție de corecție de înaltă securitate. Curtea de District, confruntată cu pozițiile contradictorii ale celor două coacusate, a menționat de mai multe ori mărturia dnei K. ca un factor semnificativ, dacă nu decisiv. În ceea ce priveşte fiabilitatea mărturiei şi citirea acesteia, el a declarat: „... Declarațiile dnei K. în cadrul anchetei preliminare au fost citite în conformitate cu art. 281 din Codul de Procedură Penală ... Curtea nu acceptă argumentul dlui Zadumov că [în conformitate cu dosarele medicale] starea mentală a dnei K. pune îndoieli asupra capacității ei de a percepe și de a renunța corect evenimentele și că [interogarea ei în timpul tratamentului într-o instalație de psihnologie] pune, de asemenea, îndoială despre veracitatea și fiabilitatea mărturiei ei ... Dosarele medicale menționate de apărare nu sugerează că doamna K. are orice tulburare psihiatrica. [În plus, certificatele disponibile menționează că ea a fost accesibilă pentru contact, a răspuns la întrebări în urma direcției lor și nu a avut tulburări psihice acute. Acest fapt este confirmat în continuare de mărturia dnei D., investigatorul, dat în proces.] Curtea consideră, de asemenea, că declarațiile dnei K. sunt în conformitate cu mărturisirea dlui A.” 26. Avocații apărării reclamanților au depus un recurs, reprezentând, printre altele, argumentele lor privind lectura din declarațiile anterioare ale dnei K.. 27. La 3 iunie 2011, Curtea Regională Tver (верской оаластной суд) a susținut hotărârea în apel. În ceea ce priveşte declaraţiile dnei K., Curtea Regională a declarat: „... Implicarea dlui Zadumov [reclamantul] în infracțiunile comise este confirmată în mod ferm de mărturia dnei K. [Curtea de apel] ca instanța de judecată nu consideră motive să se îndoiască de mărturia acestui martor, deoarece este coerent, detaliat, logic și autentic. [De la] informațiile furnizate de doamna K. pe statul victimei înainte și după infligerea leziunilor corporale de către dl A. și dl Zadumov, secvența evenimentelor este în conformitate cu [dovada expertă și mărturia altor martori și co-acusate]. Prin urmare, nu există motive pentru a considera că martorul nu a putut percepe sau renunța corect evenimentele. În plus, [i] starea mentală a fost luată în considerare în timpul audierii. [În conformitate cu declarațiile investigatorului, ea a fost rațională, a dat mărturie coerentă, a recunoscut corect evenimentele, și în conformitate cu medicul ei a fost capabil de a răspunde la întrebări.] ... [De aceea] instanța de judecată a ajuns la o concluzie corectă că aceste dovezi sunt admisibile. [Curtea de apel] nu poate considera argumentele justificate ale apărării că legislația privind procedura penală a fost încălcată prin lectura din declarațiile preliminare ale dnei K., [în timp ce prezența ei la audiere a fost imposibilă în timp ce ea a fost tratată într-o clinică].”