Arnold împotriva Elveției

Publicat la 17 martie 2025 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 11981/22 Franz ARNOLD împotriva Elveției depusă la 28 februarie 2022 a comunicat la 27 februarie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la încărcarea reclamantului timp de patru ore pentru o factură fiscală nerambursată de 66 franci elvețieni (aproximativ 54 EUR la momentul respectiv). În septembrie 2012, patru ofițeri de poliție au sosit la domiciliul reclamantului la ora 7 a.m. cu ordinea de a-l duce la biroul de aplicare a datoriei din cauza unei facturi nerambursate. Reclamantul, un grădinar fără cazier penal, a deschis ușa și a fost informat că ar trebui să meargă cu ofițerii la biroul de aplicare a datoriei. Reclamantul a întrebat ofițerii dacă ar putea să-și reparte furgoneta în curte și s-a dus la vehicul și a intrat înăuntru.

Ofițerii, care nu știau că suma de factură nerambursată era doar de 66 de franci, au interpretat acțiunile reclamantului ca o încercare de a fugi. După ce a ieșit din dubă după instruire, reclamantul a început să gesticuleze și a urcat pe podul de încărcare al vehiculului. După ce a căzut în jos, ofițerii au împins reclamantul pe fundul mașinii vecinului și-au încătușat brațele în spate la 7.10 a.m. O serie de vecini reclamantului au martorizat incidentul. Reclamantul s-a leșinat în drum spre mașină de poliție. Ofițerii au chemat ambulanța care a transportat reclamantul încătușat inconștient însoțit de unul dintre ofițeri la spital. Preocupat că ar putea fi un pericol pentru el sau pentru alții, medicul de urgență și-a ordonat admiterea la clinică psihiatrică pentru noapte.

Cătușele au fost eliminate doar la clinică la ora 11.06. În august 2013, reclamantul a depus o plângere penală împotriva ofițerilor. Biroul procurorului public a refuzat să deschidă procedurile în septembrie 2013 și apoi în februarie 2014. În urma unui recurs al reclamantului, în septembrie 2015 Curtea Cantonale Schwyz (CC) a anulat ultimul refuz de a deschide proceduri penale și a trimis cazul înapoi la biroul procurorului. În mai 2016, biroul procurorului public a refuzat din nou să deschidă proceduri penale. După apelul reclamantului, în februarie 2017 Curtea Supremă Federală (FSC) a anulat această decizie și a trimis cazul înapoi la CC pentru o nouă decizie, care, la rândul său, a trimis cazul înapoi la biroul procurorului în martie 2017. În iulie 2019, ofițerii au fost acuzați de abuz de birouri publice, de închisoare falsă și răpire.

În decembrie 2019 CC a achitaționat ofițerii și a respins apelurile ulterioare ale reclamantului, împreună cu FSC la 20 august 2021. Curtea a decis că operațiunea de poliție a fost legală, referindu-se la comportamentul necooperativ și potențial amenințat al reclamantului, care justifică convingerea ofițerilor că ar putea constitui un risc pentru siguranța lor. În plus, instanțele au remarcat că ofițerii nu aveau cunoștință de datoria minoră implicată și nu aveau nici o discreție să ignore ordinea de convocare a poliției. Prin urmare, utilizarea cătușelor nu a fost considerată nici malfăcătoare, nici disproporționată. În ceea ce privește încătușarea extinsă, instanțele au raționat că au existat suspiciuni pe care reclamantul le-a falsificat și că rămâne neclar dacă el a supus încă slăbiciune la spital, justificând astfel de decizia lor de a-l menține cătușat pentru teamă că ar putea fugi din nou.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de tratament degradant și umilitor, susținând că poliția l-a arestat inutil, a folosit forța pentru o datorie minoră, l-a umilit și l-a ținut bătut timp de patru ore. De asemenea, el s-a plâns că ancheta privind presupusele maltraturi a fost ineficientă deoarece a durat cinci ani înainte ca autoritățile să inițieze o anchetă în urma hotărârii FSC. , nr. 15367/14 și altele 13 , 21 ianuarie 2021 și Shlykov și alții c. Rusia , nr. 78638/11 și altele 3 , 19 ianuarie 2021 , având în vedere protecția procedurală în temeiul articolului 3 din Convenție (a se vedea Labita c. Italia [GC] , nr. 26772/95 , § 131, CEDO 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?

Published on 17 March 2025

FIFTH SECTION

Application no. 11981/22 Franz ARNOLD against Switzerland lodged on 28 February 2022 communicated on 27 February 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns handcuffing of the applicant for four hours for an unpaid tax bill of 66 Swiss francs (approximately EUR 54 at the time). In September 2012, four police officers arrived at the applicant’s home at 7 a.m. with an order to bring him to the debt enforcement office due to an unpaid bill. The applicant, a gardener without criminal record, opened the door and was informed that he would need to go with the officers to the debt enforcement office. The applicant asked the officers whether he could re-park his van stationed in the courtyard and went to the vehicle and got inside. The officers, who were unaware that the amount of unpaid bill was just CHF 66, interpreted the applicant’s actions as an attempt to flee.

After exiting the van as instructed, the applicant began gesticulating and hopped onto the vehicle’s loading bridge. Upon stepping down, the officers pressed the applicant onto the bonnet of a neighbour’s car and handcuffed his arms behind the back at 7.10 a.m. A number of the applicant’s neighbours witnessed the incident. The applicant fainted on the way to the police car. The officers called the ambulance which transported the unconscious handcuffed applicant accompanied by one of the officers to a hospital. Concerned that he might be a danger to himself or others, the emergency doctor ordered his admission to a psychiatric clinic for the night. The handcuffs were only removed at the clinic at 11.06 a.m.

In August 2013, the applicant filed a criminal complaint against the officers. The public prosecutor’s office refused to open proceedings in September 2013 and then in February 2014. Following an appeal by the applicant, in September 2015 the Schwyz Cantonal Court (the CC) overturned the last refusal to open criminal proceedings and referred the case back to the prosecutor’s office. In May 2016, the public prosecutor’s office again refused to open criminal proceedings. Following an appeal by the applicant, in February 2017 the Federal Supreme Court (the FSC) overturned that decision and referred the case back to the CC for a new decision, which in turn referred the case back to the prosecutor’s office in March 2017. In July 2019, the officers were charged with abuse of public office, false imprisonment, and abduction.

In December 2019 the CC acquitted the officers, and dismissed the applicant’s subsequent appeals, along with the FSC on 20 August 2021. The courts ruled that the police operation was lawful, referring to the applicant’s uncooperative and potentially threatening behaviour, which justified the officers’ belief that he could pose a risk to their safety. Additionally, the courts noted that the officers had no knowledge of the minor debt involved, and they had no discretion to disregard the order for the police summons. Therefore, the use of handcuffs was deemed neither malicious nor disproportionate. As for the extended handcuffing, the courts reasoned that there were suspicions the applicant had faked fainting and that it remained unclear whether he was still feigning weakness at the hospital, thus justifying their decision to keep him handcuffed for fear he might flee again.

Invoking Article 3 of the Convention, the applicant complained of degrading and humiliating treatment, arguing that the police had arrested him unnecessarily, used force over a minor debt, humiliated him and kept him handcuffed for four hours. He also complained that the investigation into the alleged ill-treatment was inefficient as that it had taken five years before the authorities initiated an investigation following the FSC’s ruling.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant been subjected to inhuman and degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention (see Shmorgunov and Others v. Ukraine , nos. 15367/14 and 13 others, 21 January 2021 and Shlykov and Others v. Russia , nos. 78638/11 and 3 others, 19 January 2021) ? 2. Having regard to the procedural protection under Article 3 of the Convention (see Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, § 131, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?