Comunicat la 24 ianuarie 2018 Prima secțiune Cerere nr. 56202/12 Eleftherios DOKOS și altele împotriva Greciei introduse la 24 august 2012 EXPOSAT DEFICIENȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Acestea sunt reprezentate de domnul I. Spiliopoulos, avocat în Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt stomatologi din cadrul Sistemului Național de Sănătate (Εθνικό Σ La 30 septembrie 1998, aceștia au desfășurat mai multe gărzi în conformitate cu programele lunare stabilite de conducerea spitalului, sub rezerva îndeplinirii condițiilor privind numărul acesteia, astfel cum se prevede la art. 7 din Legea nr. 2606/1998.
Pentru aceste gărzi, reclamanții trebuiau să primească primele stabilite printr-o decizie a miniștrilor sănătății și economiei din 17 februarie 1998. Cu toate acestea, ca urmare a unei decizii luate la 26 octombrie 1998 de către aceiași miniștri și de stabilire a creditelor destinate primelor de gardă efectuate în spitalul din 1999, precum și a unei decizii a ministrului sănătății din 11 noiembrie 1998 privind remunerația medicilor pentru primele nouă luni de □ spitalul a plătit primele de gardă în conformitate cu aceste decizii. La 31 martie 1999, reclamanții au sesizat instanța administrativă cu privire la o acțiune prin care contestau metoda de calculare a primelor lor de custodie. La 31 octombrie 2000, instanța administrativă a demisionat reclamanții.
La 17 aprilie 2002, instanța administrativă a respins recursul introdus de reclamanți împotriva hotărârii menționate anterior. 2606/1998 stabilise un plafon pentru primele de gardă ale medicilor care nu puteau depăși tratamentul de bază și desemnaseră noi organe pentru a se pronunța în această privință, ea a considerat că noua reglementare era conformă cu Constituția, iar primele reclamanților erau plătite legal în conformitate cu dispozițiile legii menționate anterior.
Curtea Administrativă de Apel a hotărât, de asemenea, că decizia miniștrilor sănătății și ai economiei din 26 octombrie 1998, care stabilise primele pentru 1999 în conformitate cu art. 7 alineatul (7) din Legea nr. 2606/1998, care a avut un efect retroactiv, nu a fost inîndeplinit pentru anul 1998 și nu a făcut ilegal plata primelor pentru 1998. În cele din urmă, aceasta a precizat că plata primelor conform metodei : Această dispoziție nu îl afecta pe legislator să limiteze valoarea și modul de calcul al primelor pe care le aveau lucrătorii pentru ore suplimentare de lucru, în cazul în care dreptul lor în această privință nu era limitat la un nivel atât de scăzut. La 21 aprilie 2003, reclamanții s-au ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat.
Pe baza hotărârii nr. 827/2010, pronunțat de Consiliul de Stat în sesiune plenară, susțineau că Legea nr. 2606/1998, în special art. 7 alin. (8) din aceasta, era neconstituțională. La data inițială stabilită la 10 mai 2004 a fost amânată, la inițiativa Consiliului de Stat, la următoarele date: 17 ianuarie, 23 mai și 7 noiembrie 2005, 13 martie, 18 septembrie și 27 noiembrie 2006, 30 aprilie și 12 noiembrie 2007, 4 februarie, 23 iunie și 17 noiembrie 2008, 9 februarie și 19 octombrie 2009, 1 februarie, 10 mai și 4 octombrie 2010, 21 martie și 14 noiembrie 2011, data la care aceasta a avut loc, L 827/2010 al formării sale plenare. În primul rând, Consiliul de Stat a declarat inadmisibil recursul, atât timp cât acesta a fost introdus de reclamanta a cincea pe motiv că pretențiile sale erau inferioare limitei de 2 000 000 de drahmes prevăzută pentru a sesiza Consiliul de Stat (art. 53 din Decretul nr. 18/1989).
Ulterior, Consiliul de Stat a declarat că legea nr. 2606/1998, pe de o parte, creștea remunerarea medicilor și, pe de altă parte, instituia un nou sistem de pază bazat pe aprobarea programului de pază pentru anul următor, în limitele creditelor pentru fiecare spital. Această aprobare avea loc în ultimul trimestru al fiecărui an. Pe de altă parte, legea nu prevedea remunerațiile pentru gărzile efectuate între 1 ianuarie și 30 septembrie 1998. Gărzile efectuate în această perioadă și pentru care prime fuseseră plătite în avans, nu erau acoperite de dispozițiile noii legi și nu putea fi plătită nicio primă suplimentară. Această reglementare, combinată cu creșterea generală a remunerației medicilor, precum și cu faptul că primele deja plătite pentru acești gardieni nu erau arbitrare și nu erau semnificativ inferioare primelor percepute de aceștia în temeiul noii legi, nu era contrară Constituției.
Pe baza acestor considerente, Consiliul de Stat a afirmat că instanța administrativă a recursului a considerat pe bună dreptate că plata primelor de paza ale reclamanților era legală. Dreptul și practica internă relevantă Articolele relevante din Constituție dispun de art. 4 Elenele sunt egale în fața legii. art. 104 alineatul (2) Alocațiile sau orice fel de remunerație suplimentară a funcționarilor (...) nu pot depăși întregul lor tratament lunar de bază. La art. 7 alin. (7) și (8) din Legea nr. 2606/1998, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998, prevede că 7. În cursul ultimului trimestru al fiecărui an, consiliul de administrație al sistemului regional de sănătate și de prevenire formulează o propunere globală pentru spitalele aflate sub jurisdicția acestui Sistem Regional în atenția Ministerului Sănătății, astfel încât acesta să aprobe programul de îngrijire a medicilor pentru anul următor.
miniștrii sănătății și ai economiei aprobă, printr-o decizie comună, programul gărzilor în limitele creditelor disponibile (...) (8) În nici un caz nu se poate depăși salariul de bază lunar, fără a include alocațiile familiale și alocațiile medicale și primele de concediu anual. Totalul salariului de bază și al remunerațiilor suplimentare lunare nu poate depăși salariul lunar perceput de un membru al Curții de Casație cu o experiență profesională de 29 de ani, fără a include alocațiile familiale. Orice depășire a acestui tratament se reduce la primele de pază. Prin hotărârea nr. 827/2010 a fost pronunțată la 5 martie 2010, Consiliul de Stat din cadrul sesiunii plenare a considerat că art. 7 alineatul (8) din Legea nr. 2606/1998 era neconstituțional, deoarece contrar principiului egalității.
Consiliul de Stat a subliniat că art. 7 alineatul (8) din Legea nr. 2606/1998 a stabilit pentru prima dată o limită maximă a remunerației medicilor, inclusiv prime pentru orele suplimentare. Cu toate acestea, acest articol nu a stabilit nicio limită privind numărul total de gărzi pe care medicii din Sistemul Național de Sănătate ar putea să le efectueze. Acest articol era contrar principiului egalității, garantat prin art. 4 din Constituție, deoarece introducea o distincție nefavorabilă nejustificată în detrimentul medicilor Sistemului Național de Sănătate care erau obligați, în temeiul articolului 88 alineatul (1) din Legea nr. 2071/1992, de a efectua gărzi ale căror prime erau mai mari decât salariul lunar de bază, deoarece acești medici ar primi prime de o sumă egală cu cea percepută de medici care ar fi efectuat un număr mai mic de gărzi și pentru care primele nu ar fi depășit limita menționată anterior.
Consiliul de Stat va reiniția această poziție în hotărârea sa nr. 2801/2011. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii în fața instanțelor administrative, în special în fața Consiliului de Stat. Invocând art. 6 alineatul (1) coroborat cu art. 14 din convenție, reclamanții se plâng de faptul că nu urmează, în cazul lor, jurisprudența consacrată de formarea plenară în Hotărârea 827/2010, Consiliul de Stat a încălcat principiul securității juridice și a introdus o diferență de tratament în raport cu cazurile medicilor judecați anterior și care aveau același temei juridic și de fapt. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că, în urma hotărârii Consiliului de Stat, aceștia nu au fost plătiți pentru un număr mare de gărzi pe care le-au efectuat.
Întrebări cu privire la părți Durata procedurii urmate în speță și în ceea ce privește reclamanții Dokos, Avouzouklidou, Bermberidis, Dimitriou și Sakellariou era compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil 1 din Convenție, ținând cont în special de jurisprudența pretinsă contradictorie a Consiliului de Stat în această privință Reclamanții menționați anterior au fost victime ale unei discriminări contrare art. 14 din Convenție, coroborată cu art. 1 din Protocolul 1, în măsura în care Consiliul de Stat a recunoscut că legea nr. 2606/1998, în calitate de lege neconstituțională, nu se aplică altor medici care au efectuat străjerii în alte spitale decât cel în care lucrau reclamanții Anexă Eleftherios DOKOS este un resortisant grec născut în 1952, rezident la Atena Melpomeni AVOUZOUKLIDOU este un resortisant grec născut în 1959, rezident la Atena.
Dimitrios Bermberidis este un resortisant grec născut în 1946, rezident în Megara Ekaterini DIMITRIOU, cetățean grec născut în 1965, rezident în Atena Timotheos SAKELLARIOU, cetățean grec născut în 1941 și rezident în Atena.
Communiquée le 24 janvier 2018
Requête n o 56202/12 Eleftherios DOKOS et autres contre la Grèce introduite le 24 août 2012
La liste des parties requérantes figure en annexe. Elles sont représentées par Me I. Spiliopoulos, avocat à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont des dentistes relevant du Système Nationale de Santé ( Εθνικό Σύστημα Υγείας ) et qui travaillaient à l’hôpital « Thriasio » d’Elefsina. Du 1 er janvier au 30 septembre 1998, ils effectuèrent plusieurs gardes conformément aux programmes mensuels établis par la direction de l’hôpital, sous réserves des conditions quant au nombre de celle-ci telles que prévues à l’article 7 de la loi n o 2606/1998.
Pour ces gardes, les requérants devaient percevoir les primes fixées par une décision des ministres de la Santé et de l’Économie du 17 février 1998. Toutefois, suite à une décision prise le 26 octobre 1998 par ces mêmes ministres et fixant les crédits destinés aux primes de gardes effectuées dans l’hôpital susmentionné pour 1999, ainsi qu’une décision du ministre de la Santé du 11 novembre 1998 concernant la rémunération des médecins pour les neuf premiers mois de 1998, l’hôpital procéda au paiement des primes de gardes conformément à ces décisions. Le 31 mars 1999, les requérants saisirent le tribunal administratif d’Athènes d’une action par laquelle ils contestaient le mode de calcul de leurs primes de garde.
Le 31 octobre 2000, le tribunal administratif débouta les requérants. Le 17 avril 2002, la cour administrative d’appel rejeta l’appel introduit par les requérants contre le jugement précité. Considérant que la loi n o 2606/1998 avait fixé un plafond pour les primes de garde des médecins qui ne pouvait pas dépasser leur traitement de base et avait désigné de nouveaux les organes pour se prononçaient à ce sujet, elle jugea que la nouvelle réglementation était conforme à la Constitution et les primes des requérants étaient versées légalement selon les dispositions de la loi précitée.
La cour administrative d’appel jugea aussi que la décision des ministres de la Santé et de l’Économie du 26 octobre 1998, qui avait fixé les primes pour 1999 selon les dispositions de l’article 7 § 7 de la loi n o 2606/1998 qui avaient un effet rétroactif, n’était pas inapplicable pour l’année 1998 et ne rendait pas illégal le paiement des primes pour 1998. Enfin, elle précisa que le paiement des primes selon la méthode précitée n’était pas contraire à l’article 4 § 2 de la Charte Sociale Européenne : cette disposition n’empêchait pas le législateur de limiter le montant et le mode de calcul des primes auxquelles avaient droit les travailleurs pour des heures de travail supplémentaires, lorsque leur droit à cet égard n’était pas limité à un degré tel qu’il devenait caduc.
Le 21 avril 2003, les requérants se pourvurent en cassation devant le Conseil d’État. Se fondant sur l’arrêt n o 827/2010 rendu par le Conseil d’État siégeant en formation plénière, ils soutenaient que la loi n o 2606/1998, et notamment l’article 7 § 8 de celle-ci, étaient inconstitutionnels. L’audience initialement fixée au 10 mai 2004 fut successivement reportée, à l’initiative du Conseil d’État, aux dates suivantes : 17 janvier, 23 mai et 7 novembre 2005, 13 mars, 18 septembre et 27 novembre 2006, 30 avril et 12 novembre 2007, 4 février, 23 juin, et 17 novembre 2008, 9 février et 19 octobre 2009, 1 er février, 10 mai et 4 octobre 2010, 21 mars et 14 novembre 2011, date à laquelle elle eut lieu, L’arrêt (n o 217/2012) fut rendu le 19 janvier 2012 (certifié conforme le 28 février 2012). Le Conseil d’État (6 e Chambre) rejeta le pourvoi des requérants, sans faire référence à l’arrêt n o 827/2010 de sa formation plénière.
En premier lieu, le Conseil d’État déclara irrecevable le pourvoi pour autant qu’il était introduit par la cinquième requérante au motif que ses prétentions étaient inférieures à la limite de 2 000 000 drachmes prévu pour saisir le Conseil d’État (article 53 du décret n o 18/1989. Par la suite, le Conseil d’État releva que la loi n o 2606/1998, d’une part, augmentait la rémunération des médecins, et, d’autre part, établissait un nouveau système de gardes fondé sur l’approbation du programme de gardes pour l’année suivante, dans les limites des crédits pour chaque hôpital. Cette approbation avait lieu le dernier trimestre de chaque année.
Par ailleurs, la loi ne faisait aucune prévision au sujet des rémunérations pour des gardes effectuées entre le 1 er janvier et le 30 septembre 1998. Les gardes effectuées pendant cette période et pour lesquelles des primes avaient été versées d’avance, n’étaient pas couvertes par les dispositions de la nouvelle loi et aucune prime supplémentaire ne pouvait être versée. Cette réglementation, combinée avec l’augmentation général de la rémunération des médecins ainsi qu’avec le fait que les primes déjà versées pour ces gardes n’étaient pas arbitraires et n’était pas substantiellement inférieures aux primes que ceux-ci auraient perçues en application de la nouvelle loi, n’était pas contraire à la Constitution.
Sur la base de ces considérations, le Conseil d’État affirma que la cour administrative d’appel avait jugé à bon droit que le paiement des primes de gardes des requérant était légal. B. Le droit et la pratique internes pertinents Les articles pertinents de la Constitution disposent : Article 4 « Les Hellènes sont égaux devant la loi. » Article 104 § 2 « Les appointements ou toute sorte de rémunérations supplémentaires des fonctionnaires (...) ne peuvent dépasser la totalité de leur traitement mensuel de base. » L’article 7 §§ 7 et 8 de la loi n o 2606/1998 qui est entrée en vigueur le 1 er janvier 1998, prévoit : « 7. Pendant le dernier trimestre de chaque année, le conseil d’administration du Système Régional de Santé et de Prévoyance formule une proposition globale pour les hôpitaux relevant de la compétence de ce Système Régional à l’attention du ministère de la Santé afin que celui-ci approuve le programme des gardes des médecins pour l’année suivante.
(...) les ministres de la Santé et de l’Économie approuvent par décision commune le programme des gardes dans les limites des crédits disponibles ». (...) 8. La totalité des rémunérations supplémentaires ou d’autres appointements des médecins, y compris les indemnités pour gardes effectuées, ne peut en aucun cas dépasser le traitement de base mensuel, sans compter les allocations familiales et les allocations médicales et les primes de congé annuel. La totalité du traitement de base et des rémunérations supplémentaires mensuels ne peut dépasser le traitement mensuel perçu par un membre de la Cour de cassation ayant une expérience professionnelle de 29 ans, sans compter les allocations familiales.
Tout dépassement de ce traitement est réduit des primes de gardes. » Par un arrêt n o 827/2010 rendu le 5 mars 2010, le Conseil d’État siégeant en formation plénière a considéré que l’article 7 § 8 de la loi n o 2606/1998 était inconstitutionnel car contraire au principe d’égalité. Le Conseil d’État a relevé que l’article 7 § 8 de la loi n o 2606/1998 avait établi pour la première fois une limite maximale à la rémunération des médecins, incluant les primes pour heures supplémentaires. Toutefois cet article n’avait fixé aucune limite quant au nombre total des gardes que les médecins du Système National de Santé étaient susceptibles d’effectuer.
Cet article était contraire au principe d’égalité, garanti par l’article 4 de la Constitution, car elle introduisait une distinction défavorable injustifiée au détriment des médecins du Système National de Santé lesquels étaient obligés, en vertu de l’article 88 § 1 de la loi n o 2071/1992, d’effectuer des gardes dont les primes y relatives dépassaient leur traitement mensuel de base. Cela parce que ces médecins recevraient des primes d’un montant équivalent à celles perçus par des médecins qui auraient effectué un nombre moindre de gardes et pour lesquels les primes ne dépasseraient pas la limité précitée. Le Conseil d’État réitéra cette position dans son arrêt n o 2801/2011. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la procédure devant les juridictions administratives et notamment devant le Conseil d’État.
Invoquant l’article 6 § 1 combiné avec l’article 14 de la Convention, les requérants se plaignent du fait qu’en ne suivant pas dans leur cas la jurisprudence consacrée par sa formation plénière dans son arrêt 827/2010, le Conseil d’État a porté atteinte au principe de la sécurité juridique et introduit une différence de traitement par rapport à des cas des médecins jugés avant le leur et qui avaient le même fondement juridique et factuel. Invoquant l’article 1du Protocole n o 1, les requérants se plaignent du fait que suite à l’arrêt du Conseil d’État, ils n’ont pas été payés les primes pour un grand nombre des gardes qu’ils avaient effectuées.
1. La durée de la procédure suivie en l’espèce, et concernant les requérants Dokos, Avouzouklidou, Bermberidis, Dimitriou et Sakellariou, était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. La cause des requérants susmentionnés a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard notamment à la jurisprudence prétendument contradictoire du Conseil d’État en la matière ? 3. Les requérants susmentionnés ont-ils été victimes d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1, en ce que le Conseil d’État a reconnu que la loi n o 2606/1998, en tant que loi inconstitutionnelle, ne s’appliquait pas à d’autres médecins ayant effectué des gardes dans d’autres hôpitaux que celui où travaillaient les requérants ? ANNEXE Eleftherios DOKOS est un ressortissant grec né en 1952, résidant à Athènes Melpomeni AVOUZOUKLIDOU est une ressortissante grecque née en 1959, résidant à Athènes Dimitrios BERMBERIDIS est un ressortissant grec né en 1946, résidant à Megara Ekaterini DIMITRIOU est une ressortissante grecque née en 1965, résidant à Athènes Timotheos SAKELLARIOU est un ressortissant grec né en 1941, résidant à Athènes