BOSCO ET AUTRES c. ITALIE

BOSCO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2018)

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 4996/14 Antonio BOSCO împotriva Italiei și a altor 7 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 20 februarie 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, greffier adjunct de secțiune; Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 7 septembrie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererile privind rolul După ce a deliberat, decizia următoare FACTE ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante, reprezentată de domnul L. Potenza, avocat la Lecce, figurează în anexă. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl P. Acardo. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții au susținut că adoptarea legii nr. 296/2006 a constituit o interferență a legiuitorului în proceduri judiciare, încălcând astfel dreptul acestora la un proces echitabil. Cererile au fost comunicate guvernului ÎN DREPT, având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și aspectele de fond pe care le adresează, Curtea decide să le alăture și să le examineze în comun. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, guvernul a trimis Curții o declarație unilaterală la 7 septembrie 2017, astfel formulată în părțile sale relevante în speță Guvernul italian recunoaște că reclamanții menționați în lista anexată au fost supuși încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție, în conformitate cu principiile exprimate de Curtea a Uniunii Europene în cauza Maggio și în alte cauze, ca urmare a intervenției retroactive a Legii nr. 266/2006, cu privire la procedurile în curs. Guvernul, în conformitate cu aceste principii, oferă, pentru a remedia această încălcare, sumele indicate pentru fiecare dintre ele în lista anexată, corespunzătoare: - cu titlu de prejudiciu material, 5% din diferența dintre ceea ce ar fi putut fi plătit cu titlu de pensie, în lipsa intervenției retroactive în cursul procedurii legii nr. 266/2006 și suma efectiv încasată de cei interesați ca daune materiale pentru pierderea șanselor; - ca daune morale, 2.500 EUR în caz de daune materiale se ridică la 3000 EUR sau 4000 EUR în caz de daune materiale între 3000 și 5000 EUR sau 5000 EUR în caz de daune materiale mai mari de 5000 EUR - cheltuielile și cheltuielile de judecată în valoare de 500 EUR. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării jurisprudenței Curții în această privință. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că nu se mai justifică să continue examinarea interogărilor și să le elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 62a din Regulamentul de procedură al Curții. Declarația guvernului a fost adusă la cunoștința părților solicitante, care au fost invitate să își prezinte eventualele observații pe această temă înainte de 11 octombrie 2017. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide, în orice moment al procedurii, să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc sau să nu se afle în această privință. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația guvernului în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ((întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia ((dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007) și Sulwińska c. Polonia ((dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 6 din convenție ca urmare a aplicării legii de interpretare autentică nr. 266/2006 în cadrul procedurilor judiciare (Maggio și alții c. Italia, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 și 56001/08, 31 mai 2011, Italia , n 21838/10, 21849/10, 21852/10, 21822/10, 21860/10, 21863/10, 21869/10, 21869/10 și 21870/10, 15 aprilie 2014, Cataldo și alții c. Italia , n 54425/08, 58361/08, 58464/08, 605/08, 60524/08 și 61827/08, 24 iunie 2014, și Biraghi și alții c. Italia , 3429/09, 3430/09, 3431/09, 3432/09, 3992/09, 4100/09, 11561/09, 156009, 15637/09, 15649/09, 15761/09, 15783/09, 17111/09, 17371/09, 17374/09, 17378/09, 20787/09, 20799/09, 20830/09, 29007/09, 41408/09 și 41422/09, 24 iunie 2014). Având în vedere natura concesiunilor pe care declarația guvernului le conține, precum și sumele propuse pentru daune materiale și morale și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, pe care le consideră rezonabile, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererilor [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea este de părere că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării interlocutorilor (articolul in fine) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se elimine cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște prin de a anexa cererile Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate Decide să șteargă cererile de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 martie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Grefier Adjunct Președinte nr. cerere Data nașterii: (a) Data nașterii: (a) Data nașterii: (b) locul nașterii; (c) locul nașterii; (c) locul nașterii; (d) locul de reședință; (d) locul de reședință; (d) locul de reședință; (e) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (f) locul de reședință; (g) locul de reședință; (g) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de origine; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de origine; (h) locul de reședință; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de reședință; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h); locul de origine; locul de origine; locul de origine; (h; (h; (h); locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de origine; (h) locul de origine; 17/17/2013 Giuseppe ALFARANO 08/12/1943 Acquarica del Capo 7 559 5 000 500 13 059 6349/14 17/17/2013 Rocco Giuseppe MERCALDI 04/02/1948 Presicce 498 2 500 3 498 7484/14 20/17/2013 Agostino DELL 500 9 366

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

4996/14

Antonio BOSCO contre l’Italie

et 7 autres requêtes

(voir liste en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 20 février 2018 en un comité composé de

:

Kristina Pardalos,

présidente,

Pauliine Koskelo,

Tim Eicke,

juges,

et de Renata Degener,

greffière adjointe de section,

Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 7

septembre

2017 et invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

La liste des parties requérantes, représentées par M

e

L. Potenza, avocat à Lecce, figure en annexe.

Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Spatafora, et par son coagent, M

me

P. Accardo.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants alléguaient que l’adoption de la loi n

o

296/2006 avait constitué une ingérence du législateur dans des procédures judiciaires, et ce en violation de leur droit à un procès équitable.

Les requêtes avaient été communiquées au Gouvernement

.

EN DROIT

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et aux questions de fond qu’elles posent, la Cour décide de les joindre et de les examiner conjointement.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une déclaration unilatérale datée du 7

septembre

2017, ainsi libellée en ses parties pertinentes en l’espèce

:

«

Le Gouvernement italien reconnaît que les requérants indiqués dans la liste annexée ont subi la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, selon les principes exprimés par la Cour EDH dans l’affaire

Maggio et autres

, suite à l’intervention rétroactive de la loi n

o

296/2006, sur les procédures en cours.

Le Gouvernement, en se conformant à ces principes, offre, pour redresser ladite violation, les montants indiqués pour chacun dans la liste annexée, correspondant :

- à titre de dommage matériel, 5% de la différence entre ce qui aurait pu être payé à titre de pension, en l’absence de l’intervention rétroactive en cours de procédure de la loi n

o

296/2006, et le montant effectivement perçu par les intéressés, à titre de dommage matériel pour perte de chances ;

- à titre de dommage moral, 2.500 euros en cas de dommage matériel se montant jusqu’à 3.000 euros, ou de 4.000 euros en cas de dommage matériel se montant entre 3.000 et 5.000 euros ou de 5.000 euros en cas de dommage matériel supérieur à 5.000 euros

;

- les frais et dépens à hauteur de 500 euros.

Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § l de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes et de les rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention, car les conditions prévues par l’article 62 A du règlement de la Cour sont remplies.»

La déclaration du Gouvernement a été portée à la connaissance des parties requérantes, qui ont été invitées à présenter leurs observations éventuelles à ce sujet avant le 11 octobre 2017. Aucune communication n’est parvenue au greffe dans ce délai.

La Cour rappelle que, en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut décider, à tout moment de la procédure, de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle lorsque

:

« (...)

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

»

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du Gouvernement défendeur, même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive ou s’il ne s’exprime pas à ce sujet.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration du Gouvernement à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar c. Turquie

((question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI),

WAZA Spółka z

o.o. c. Pologne

((déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007), et

Sulwińska c. Pologne

((déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 6 de la Convention en raison de l’application de la loi d’interprétation authentique n

o

296/2006 dans des procédures judiciaires (

Maggio et autres c. Italie

, n

os

46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 et 56001/08, 31 mai 2011,

Stefanetti et autres c. Italie

, n

os

21838/10, 21849/10, 21852/10, 21822/10, 21860/10, 21863/10, 21869/10 et 21870/10, 15 avril 2014,

Cataldo et autres c. Italie

, n

os

54425/08, 58361/08, 58464/08, 60505/08, 60524/08 et 61827/08, 24

juin

2014, et

Biraghi et autres c. Italie

, n

os

3429/09, 3430/09, 3431/09, 3432/09, 3992/09, 4100/09, 11561/09, 15609/09, 15637/09, 15649/09, 15761/09, 15783/09, 17111/09, 17371/09, 17374/09, 17378/09, 20787/09, 20799/09, 20830/09, 29007/09, 41408/09 et 41422/09, 24 juin 2014).

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’aux montants proposés pour dommages matériel et moral et pour frais et dépens – qu’elle estime raisonnables –, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes (article 37 §

1

c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour est d’avis que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article

37

§

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

En conséquence, il convient de rayer les affaires du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Prend acte

des termes de la déclaration du Gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer les requêtes du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 15 mars 2018.

Renata Degener

Kristina Pardalos

Greffière adjointe

Présidente

ANNEXE

No.

N

o

requête

Date d’introduction

Requérant

Date de naissance

Lieu de résidence

Dommage

matériel

(en EUR)

Dommage moral

(en EUR)

Frais et dépens

(en EUR)

Total

(en EUR)

4996/14

12/12/2013

Antonio BOSCO

10/03/1946

Salve

4 886

4 000

500

9 386

5009/14

12/12/2013

Mauro SERAFINO

05/11/1940

Corsano

7 396

5 000

500

12 896

5018/14

12/12/2013

Maria Rosaria ASTORE

09/04/1943

Parabita

4 532

4 000

500

9 032

6158/14

17/12/2013

Giuseppe ALFARANO

08/12/1943

Acquarica del Capo

7 559

5 000

500

13 059

6349/14

17/12/2013

Rocco Giuseppe MERCALDI

04/02/1948

Presicce

498

2 500

500

3 498

7484/14

20/12/2013

Agostino DELL’ACQUA

03/06/1941

Presicce

6 888

5 000

500

12 388

7515/14

20/12/2013

Anna Maria STARACE

23/11/1938

Salve

6 815

5 000

500

12 315

7662/14

03/01/2014

Maria SCUPOLA

07/03/1938

Acquarica del Capo

4 866

4 000

500

9 366