CASE OF GİRİȘEN v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1979 și este reținut în Diyarbakır. La 23 decembrie 2001, reclamantul a fost arestat şi arestat în custodie de poliţie sub suspect de a fi membru al Hizbullah, o organizaţie ilegală. În timpul detenției sale în custodie de poliție, reclamantul a fost supus suferirii unor maltrat de către ofițeri de poliție. În special, şocurile electrice au fost administrate la testiculele sale. La 25 decembrie 2001, reclamantul a fost interogat de către poliție în absența unui avocat. În timpul interogatoriului său, el a mărturisit în detaliu implicarea sa în activitățile organizației ilegale și a furnizat informații detaliate despre organizație și membrii săi. La 26 decembrie 2001, reclamantul a depus o declarație procurorului în absența unui avocat în care a refuzat declarațiile pe care le-a dat poliției. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare la Curtea de Securitate de Stat Diyarbakır, care l-a interogat în absența unui avocat. Reclamantul a refuzat din nou declaraţiile sale la poliţie. În timpul interogativei sale, reclamantul a susținut judecătorului investigator că a fost supus unui tratament defectuos în timp ce a fost în custodie de poliție și că declarațiile sale au fost luate sub presiune. Cu toate acestea, un raport medical emis de Clinica de Sănătate Bağlar dat în aceeaşi zi a declarat că nu există nici un semn că a fost supus violenţei. La sfârșitul ședinței, instanța a ordonat ca reclamantul să fie închis în detenție preliminară. 10. La 9 ianuarie 2002, procurorul public Diyarbakır a depus un proiect de inculpare, acuzând reclamantul în temeiul articolului 146 din fostul Cod Penal Turc în încercarea de a submina ordinea constituțională a statului. 11. La 19 martie 2002, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a organizat prima audiere cu privire la fondul cauzei. În cursul audierii, reclamantul a repetat acuzațiile sale de a fi fost supusă unui tratament defectuos în custodia poliției și a refuzat declarațiile sale la poliție. 12. La 27 ianuarie 2004, reclamantul a depus o plângere penală în faţa procurorului public Diyarbakır împotriva ofiţerilor de poliţie care se presupune că l-au tratat rău. El a declarat că șocurile electrice au fost administrate corpului său prin testiculele sale și că testiculele sale au fost strânse, ceea ce a cauzat rău grav. El a atașat un raport medical din 20 septembrie 2002 de la Universitatea Fırat pe statul testiculelor sale. Raportul a afirmat că reclamantul a avut o dilatare a venelor în testicululul său stâng de până la 2,6 mm, ceea ce a determinat o varicocele. 13. Curţile de Securitate de Stat au fost abolite prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial la 30 iunie 2004. Cauza împotriva reclamantului a fost transferată Curtei Diyarbakır Assize. 14. La 25 iunie 2004, procurorul public din Diyarbakır a emis o decizie de a întrerupe procedura penală împotriva ofițerilor de poliție din cauza lipsei de probe. 15. În cursul procedurii penale împotriva reclamantului, instanțele de primă instanță au examinat detenția continuată a reclamantului la sfârșitul audierii, fie pe propunerea lor sau la cererea reclamantului. Instanțele au ordonat să fie reținut în arest din cauza naturii infracțiunii, a statului probelor și a conținutului dosarului. 16. La 12 iunie 2008, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la închisoare pe viață. Cu toate acestea, sentința a fost redusă la douăzeci de ani de închisoare, deoarece reclamantul era minor la momentul infracțiunii. 17. La 18 ianuarie 2010, Curtea de Casație a anulat decizia din motive procedurale. 18. La 2 aprilie 2010, reclamantul a solicitat Curtea Diyarbakır Assize pentru eliberarea sa în aşteptarea procesului. La 9 aprilie 2010, instanța și-a respins cererea de eliberare din cauza naturii infracțiunii. 19. La 30 septembrie 2010, Curtea Diyarbakır Assize a emis o decizie de lipsă de competență (görevsizlik kararı), în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 6008, cu condiţia ca tinerii să nu poată fi judecaţi în faţa instanţelor de asemănări, care au competenţa specială de a judeca o serie de crime agravate enumerate în art. 250 § 1 din Codul de Procedură Penală în momentul material. Cazul a fost astfel înaintat Curtea Juvenilului Diyarbakır. 20. La 2 noiembrie 2010, reclamantul a fost eliberat în aşteptarea procesului. 21. La 5 iunie 2012, Curtea Juvenilă Diyarbakır a constatat că, printre altele, pe baza declarațiilor reclamantului la poliție, reclamantul a comis infracțiunile în temeiul articolului 146 din fostul Cod Penal Turc și l-a condamnat la șaisprezece ani și la opt luni de închisoare. 22. La 17 iunie 2014, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții de Juvenil din Diyarbakır.